Acum citesti
Prima Evadare văzută prin ochii lui Wouter Cleppe

Am reușit să stăm de vorbă cu multă lume la Prima Evadare, iar câștigătorul cursei, Wouter Cleppe, nu a făcut excepție. După ce emoția celei de-a doua victorii a trecut și a avut un răgaz pentru a-și trage sufletul, belgianul care locuiește la Sofia ne-a trimis un reportaj al cursei de acum aproape două săptămâni care ne oferă perspectiva din punctul de vedere al învingătorului. Așadar, să îl ascultăm!

Prima Evadare trebuie să fie cel mai mare eveniment de mountain bike din Balcani, pentru că altă întrecere cu 2044 de concurenți la start eu nu am mai văzut pe aici. Evenimentul din București nu este doar o cursă care o duce bine ca număr de participanți, ci și este cea mai noroioasă întrecere la care am participat eu, chiar dacă acum nu și-a arătat această față. Și să nu uităm că este și printre cele mai rapide întreceri, eu încheind cursa cu o medie orară de 31 km/h. Așa că dacă este să rezumăm Prima Evadare, aș zice că este o competiție extremă cu o organizare foarte bună. Echipa NoMad s-a străduit din răsputeri să ofere un eveniment de calitate și a facut-o din plin, motiv pentru care îi prezint mulțumirile mele.

Trecând la desfășurarea cursei, încălzirea am făcut-o cu Dinu Vlad de la Emmedue Sport și cu echipa sa. M-am așezat la linia de start și, până să îmi dau seama, se aude focul de armă care marchează începutul cursei. E înghesuială mare în primul viraj, iar Tudor Oprea este primul care trage ponoasele, suferind o căzătură serioasă. Spiritele s-au mai calmat după acest incident, motiv pentru care ritmul s-a mai domolit. Odată intrat în pădure cu grupul de frunte m-am menținut în coada sa. Ceilalți erau destul de agitați, așa că mi-am zis că mai bine nu risc. Treptat, am avansat până în a 3-a poziție, moment în care am ieșit din pădure direct în câmp. Ce vânt! Și era de față! Colegii de evadare s-au cam codit în ceea ce privește dusul trenei, așa că am trecut la treabă. Până la urmă este o cursă! Nu de asta vii, ca să mergi tare? Urăsc aceste situații când restul caută să se eschiveze așa că am preluat frâiele grupului care cred că se temea de mine. De unde mi-am dat seama? Nimeni nu voia să conlucreze la trenă și stricau ritmul încetinind. Am explicat că vom fi prinși din urmă dacă lăsăm pedala, dar nu am avut cu cine să mă înțeleg. Așa că mi-am văzut de alimentare și am continuat acest joc de poker vreme de încă 20 de kilometri. Deja mă enervasem rău de tot, singura mea consolare fiind camerele video și fotografii care mi-au surprins sponsorii în prima poziție!

Când mă așteptam mai puțin, Marius Petrache îmi dă de înțeles că nici lui nu-i convine situația din grupul nostru, după care accelerează puternic, reușind să se desprindă. Am trebuit să trag unul dintre cele mai intense sprinturi ca să îl prind, iar Buruczki Szilard mă urmează. Din păcate pentru noi, deși aveam deja un avans față de restul, ungurul nu vrea să conlucreze. Probabil pentru că își pierduse bidonul și că, după ce se va realimenta de la un punct special făcut pentru asta, îi va trebui fiecare strop de energie ca să ne prindă din urmă. Dar efortul său nu a fost suficient, drept pentru care rămân singur cu Petrache. Pedalez din greu, iar Petrache face același lucru. A fost puternic. Pe bucățile drepte rula, de fapt fugea, chiar și cu 40 de km/h. Dar oboseala l-a ajuns din urmă și pe el și comite câteva erori tehnice pe porțiunile de singletrail. Profit de moment, termin ultimul gel și decid să pun la treabă avantajul bicicletei mele 29er. Ultimii 3 kilometri sunt numai viraje și hopuri, dar nu mai conta. Acceleram într-una. Acceleram spre cea de-a doua mea victorie în această cursă!

Sunt un om fericit. Sunt fericit pentru că după victoria noroioasă de anul trecut, am demonstrat și mi-am demonstrat că sunt cel mai rapid și pe uscat. În cele 4 ore rămase până la premiere, am degustat câteva beri locale și am mai stat de vorbă cu lumea. Ne vedem la Cupa Emmedue Sport!

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

2 × 1 =