Acăsenii este un nume cunoscut în lumea ciclismului şi mai ales al cicloturismului în special pentru traseele realizate de ei în Munţii Trascău. Întrucât noi ajungem mai greu sau mai rar în această pitorească regiune a României i-am rugat să ne trimită, atunci când au timp, câte o povestioară pentru ca zona să devină mai cunoscută şi mai accesibilă iubitorilor de natură şi pedalat în aer liber. Iată mai jos un prim traseu venit din partea Acăsenilor. Lectură plăcută şi apoi pedalare plăcută!
Multe se spun despre Transalpină în lumea de azi a ciclismului. Transalpina, ca și Transfăgărășanul a devenit un obiectiv obligatoriu pentru oricine respectă sportul pe două roți la noi. Acuma, din punctul meu de vedere Transalpina are patru segmente, diferite ca aspect.
Privind pe harta Cindrelului, o primă porțiune este Săliște-Tilișca-Rod-Poiana Sibiului-Jina, a doua parte, Sugag-Tău Bistra-Oașa, apoi segmentul trei Oașa-Obârșia Lotrului. Ultima parte, Obârșia Lotrului-Rânca, prin Pasul Urdele.
Prima și mai ales ultima parte sunt cele mai spectaculoase și căutate de cicliști datorită peisajelor și porțiunilor tehnice de cățărare.
Despre porțiunea dintre Șugag și Oașa auzi rareori câte ceva de bine, asta și datorită faptului că urcarea de cca. 30 de km se face pe vale, fără peisaje care să-ți atragă atenția în vreun fel, abia la Oașa deschiderea spre Șurean și Cindrel îți fură într-un fel privirea. Un drum plictisitor, ai zice… Dar dacă ți-aș spune că la numai 500 m de șoseaua pe care urci plictisindu-te, undeva deasupra pădurii, există o lume aproape ezoterică, de vis, pe care dacă o vezi odată, întreaga Transalpină dintre Șugag și Oașa o să ți se pară altfel?
Dacă treci vreodată prin Șugag, la ieșirea dinspre Sud, către Oașa, găsești intersecția către Dobra, respectiv Jina. Parchează acolo și dă biclele jos de pe mașină, îți propun o tură care te duce într-un tărâm uitat de timp, o tură pe care am făcut-o în luna Mai cu bunii mei prieteni Sorin, Ioana și Lucian.
De pe podul peste Valea Sebeșului, de la intersecția spre Jina am luat-o în continuare pe șosea, pe direcția Oașa. Aveam de parcurs cam 12 km până la Tău-Bistra, un lac de acumulare situat la 20 de km aval de Oașa. Pe drum, plictiseala de care-ți vorbeam, pe care tocmai voiam s-o spargem descoperind ce este deasupra, pe versantul drept geografic al văii. 12 km de încălzire, deci, când îți răsare în față o clădire cu acoperiș albastru, semn că te apropii de barajul de la Tău. O pauză de poze și hidratare ne-a pregătit pentru etapa a doua a drumului, barajul Tău-Cantonul Tortura.
Traversăm barajul și intrăm pe drumul forestier Valea Bistrei. Valea Bistrei începe să se adâncească tot mai mult în stânga ta, drumul cățărându-se pe versant la înălțimi apreciabile. Valea se vede mică, jos, șuierînd oarecum înspăimântător dacă e liniște.
Urci constant pe forestierul înclinat la 6%, dar trec uimitor de ușor cei 7 km până la Colonia Bistra. Asta este o colonie de exploatare forestieră, părăsită în ultima vreme. În dreapta drumului vezi o aducțiune de apă construită din lemn, impresionantă ca și construcție. Apa vine pe aducțiune până la o cladire micuță, unde vei vedea rămășițele unei turbine și îți dai seama că este o microhidrocentrală care produce (sau producea) curent electric pentru colonie.
E primăvară, iarba e mai verde ca niciodată iar păpădiile galbene ne fac să ne simțim ca-n copilărie când mergeam la bunici. Toma se spală în apa cristalină, rece ca gheața, a pârâului Bistra. Pe una din ușile clădirilor e scris că pentru a intra trebuie aplicată Legea Piciorului… Râdem. Geamurile depozitelor sunt pline de pânze de păianjeni vechi de mulți ani. Îți face bine un astfel de loc, te simți ca într-o întoarcere în timp, ca și cum vremea a înlemnit peste depozitele coloniei și uite, acum-acum, ai venit tu să retrezești totul la viață. Numai că astăzi avem alt țel, așa că ne urcăm iar pe bicle pentru încă 5 km. Fără să ne dăm seama am găsit cantonul Tortura. Nu râde, chiar așa se cheamă, atât cantonul cât și vârful împădurit din față. La Canton o iei în stânga, pe un forestier bun. Cantonul e foarte bine întreținut, proaspăt renovat. Peste drum de canton este o casă de vânătoare, de asemenea într-o stare foarte bună. Lași în stanga Casa de Vânătoare și în dreapta Cantonul. La 100 m de canton este un izvor rece, e bine să iei ceva apă. De la canton drumul devine dintr-o dată mai sălbatic. Forestierul în sine e bun, dar dintr-o dată îți dai seama că ești în sălbăticia brutală a muntelui, și te uiți mai atent în stânga și-n dreapta să vezi dacă nu apare vreun urs.
Ajungem la o curbă în ac de păr, peste un pod de piatră. Drumul urcă și vedem cantonul tot mai mic. Versantul de deasupra cantonului este plin de copaci tăiați, făcuți grămezi și ordonați, pregătiți pentru transport. N-a fost o crimă forestieră cum credeam, a fost trăznit versantul și o mare parte din copaci a ars. Tot mai adânc în pădure, pe forestierul pe care sunt chiar și semne de circulație, găsim un locaș, o construcție din lemn folosită iarna pentru hrănit animale, vara probabil folosit și pentru vânătoare.
Trebuie să mergi până vei întâlni o altă curbă în ac de păr la dreapta, în urcare. Nu urci acolo, o iei prin pădure pe drumul firav pe care îl vezi în stânga că se abate de la drumul principal. Porțiunea de pădure e scurtă, cam 200 m și după ce o traversăm ieșim în gol alpin, cu drumul urcând evident pe creastă.
Schimbarea de peisaj este surprinzătoare, chiar brutală. Drumul e practic o brână care te lasă să vezi în stânga tot ce nu credeai să vezi pe porțiunea asta de Transalpină: Cindrelul, Poiana Tomnatec, apoi Muntele Șurean, peste șosea, cu păienjenișul său de drumuri și case risipite… Nu mergi mult și în stânga-jos vezi lacul Tău-Bistra, cel pe barajul căruia ai fost acum o oră-două.
Înaintezi pe drum tot mai înierbat, frumos. Găsești o casă și stejari seculari, impresionanți. Îmi dau drumul la vale cu Lucian, cu o voluptate de adolescenți. Am uitat că ne îndreptăm spre 50 de ani, ne simțim copii pe propriul lor teren de joacă, asta face MTB-ul din oameni și mie asta-mi place, de-aia mă dau.
Urcăm la cel mai apropiat punct de belvedere spre lac. Suntem uimiți, mirați, încântați, umplem cardurile cu poze. Urmărim Transalpina cum se scurge pe lângă lac și povestim despre zecile de ture pe șosea în care habar n-aveam ce e aici.
E clar că de azi șoseaua asta nu mai e la fel în ochii mei, n-am cum să mai văd barajul de la Tău fără să-mi imaginez Măgura Jinarilor, vârful care străjuie barajul la nord. Drumul cotește la dreapta, unde relieful e asemănător cu un amfiteatru. Coboară din toate părțile, punctul central fiind Mănăstirea Mândra. La mănăstire poți ajunge și pe aici, dar îți recomand să mergi pe Valea Dobrei, azi hai cu noi în continuare pe creastă.
Mergem oarecum pe curba de nivel, poate într-o ușoară urcare. Ajungem la un gard, cu poartă pentru animale. Deși e frumos, drumul e întrerupt în continuare cu astfel de porți, facem cu schimbul, unul merge mai repede, deschide poarta, așteaptă să treacă ceilalți apoi închide. Ultima urcare e una scurtă și dură, care oferă o altă deschidere frumoasă spre Șurean, respectiv cătunele Jidoștina și Arți. Aici facem o pauză, urmează o coborâre dură. Toma și Ioana par fericiți, Lucian descoperă un izvor, aproape nu-ți vine să mai cobori.
Coborârea e dură, prima dată pe trail. Stăm încet, în spatele șeilor încălzind cu sârguință frânele, lăsăm în stînga o gospodărie și ajungem la altă coborâre, pe un forestier pietros, oarecum periculos pentru că în dreapta ai hău. E dură coborârea, în 3 km cobori aproape tot ce-ai urcat, pe pante de 20% cu bolovani, abia aici ai nevoie de ceva tehnică. Drumul se atenuează, dar în curbe este nisip fin în care te înfunzi, să fii cu grijă.
Printre copaci vedem serpentinele de șosea care urcă în Jina, e clar, suntem la Dobra. Dăm în șosea și Toma se întrece prietenește cu Lucian până la mașini. Lucian e cursierist la bază, e greu de bătut la sprint. Coborâm în Șugag și bem bere cu lămâie nealcoolică, rece, de la congelator.
O tură superbă, cu peisaje nebănuite, de vis, integral ciclabilă. Îți spun, dacă ajungi la Șugag și ai 3-4 ore libere, dă biclele jos de pe mașină și suie pe Măgura Jinarilor!!
Informaţii Google Earth
Lungime: 56 km
Diferenţă de nivel absolută: 959 m
Cățărare totală (altitudine): 1279 m
Altitudine minimă: 471 m
Altitudine maximă: 1430 m
Pantă medie: 5.1%
Panta maximă urcare: 24.8%
Panta maximă coborâre: 27.3%
Izvoare: Pe drumul până la Cantonul Tortura, la Cantonul Tortura, la începutul coborârii finale (după ultima poartă)
Download traseu si puncte de interes
