Comunitatea de bicicliști din România începe să prindă o formă tot mai bine conturată de câtva timp încoace. Poate nu ar strica să recunoaștem că încă suntem un grup firav, a cărui semnale abia mijesc în spațiul public, dar nici nu greșim dacă spunem că nu mai suntem o minoritate. Concursuri cu sute de participanți, chiar mii, la start, magazine ticsite cu o varietate de produse la care nu am fi sperat cu ani în urmă și, timide precum o școlăriță, facilități pentru cei care folosesc bicicleta ca mijloc de deplasare pe căile rutiere.
Chiar așa! Să fie nevoie să ne mergem undeva în mijlocul naturii pentru a ne bucura de bicicletă? De ce nu am putea să o facem și în orașe și să îmbinăm utilul cu plăcutul? Nu uita, prețul benzinei nu coboară… Bicicleta va fi un mod de deplasare alternativ cât de curând, indiferent cât de mult va fi pe placul societății acest lucru. Însă, din nefericire, cel puțin în orașele patriei, știm cât de obstrucționat este vehiculul cu două roți pentru că nu există infrastructură necesară. Unele primării mânjesc trotuarele cu niște dungi și le zic piste, mai plantează un semafor cu o bicicletă pe el și, gata, iată că din neant s-a făcut loc pentru bicicliști. Așa că nu ne rămâne decât să ne inspirăm din exemplele pozitive ale edililor care au putut să își deschidă mintea spre bicicliști. Da, în marea de ignoranță și de “las-o, bă, că merge-așa” există niște orașe care dovedesc posibilă coabitarea dintre bicicletă și trafic. Sunt mai multe la număr, dar noi le-am ales pe cele 3 care au luat problema pistelor de biciclete cel mai în serios din toată țara. Este vorba despre, în orice ordine dorești, Brașov, Râmnicu Vâlcea și Sibiu. Hai să le luăm la bani mărunți!
Brașovul este are parte nu doar de niște piste de toata frumusețea, așa cum scrie la carte, pe asfalt, dar au apărut și indicatoarele rutiere care atestă existența unei căi de rulare speciale pentru bicicliști. Nu excelează ca lungime, dar apreciem că este un început promițător.
Facem saltul peste Carpați și ne oprim în Râmnicu Vâlcea, probabil cel mai boem oraș al Olteniei, aceeași regiune în care există un oraș în care s-au desființat astfel de piste. Reședința de județ manifestă un interes crescut pentru tot ce ține de bicicletă, de la aceste piste care sunt cum ar trebui să fie, până la faptul că găzduiește mai multe maratoane de mountain bike, dar și etape din Turul României.
Și revenim în Ardeal, în orașul al cărui poziție fruntașă la acest capitol poate fi cu greu contestată. Sibiul a demarat în 2009 un program de construcție a pistelor pentru biciclete pe șosea și nu s-au oprit de atunci. De la 3,5 kilometri câți erau îna cel an, un număr incredibil de 35 de kilometri de piste au fost deja amenajați până în prezent, iar promisiunile prefigurează o creștere a acestui număr cu încă 52.
De ce am ales aceste orașe ca să le dăm ca exemple? Pentru că pistele, deși nu sunt încă la nivelul din țările Vestului, se apropie foarte mult de acestea. Sunt pe șosea, sunt corect semnalizate, există indicatoare ce le anunță existența și… sunt folosite. Poate încă bicicliștii nu se simt complet în siguranță pe acestea, poate încă mai există lacune, poate se poate mai mult. Tocmai de aceea este important să atragem atenția că există, că nu e imposibil să fie realizate și că prin acestea, s-a trecut de perioada de pionierat în această privință.
Opinia ta contează pentru noi, deci te invităm să îți spui părerea!
Frumos articol! Bravo!
Da! Cam așa ar trebui să se întâmple în toată țara, în toate localitățile, cât de mici ar fi ele… Problema spațiilor destinate bicicletelor/bicicliștilor e de fapt doar în București, pentru că aici sunt cele mai multe mamutorități și se calcă în picioare unele pe altele, pe motive din ce în ce mai puerile și mai ridicole. Dar, sper și eu ca orașele de mai sus să dea un exemplu bun și altor orașe și astfel să se înceapă cu adevărat presiunea asupra factorilor de decizie din administrație, locală sau centrală, ce pot face ceva în acest domeniu.
Oricum ar fi, este îmbucurător și se va ajunge la o ”masă critică” a bicicliștilor, iar presiunea va provoca schimbarea atitudinilor și mentalităților.
Eu sper să fie cât mai devreme!
… 🙂
Duminica am fost in Sibiu. Am avut ocazia sa vad (si folosesc) la prima mana respectivele piste. Aproximativ 10 km am facut. M-am simtit ireal. Nu tu gropi, stalpi, cosuri, panouri, pietoni, dubite, chioscuri de ziare, banci – si celelalte chestii interesante pe care le intalnesc pe pistele din Bucuresti. Ici colo cate un canal frumos nivelat, nici macar demn de mentionare. Iar la final chestia cea mai tare: Doar doua masini parcate pe pista!!!! (evident cu un B in numar). Multumesc Sibiu! Rusine Bucuresti!
Orice inceput e anevoios. Dar macar exista un inceput. Si se pare ca unele orase au edili deschisi la minte, care vad mai departe de interesul propriu. Eu sunt din Targoviste si nu am parte decat de o pista improvizata in parcul central, in jurul lacului, cca. 350m. Si atat. Norocul meu e ca e orasul mic si ies imediat afara. Dar la cati biciclisti am vazut pe strazi, inceputul s-ar putea sa nu fie atat de departe!
Despre Ramnicu Valcea cred ca glumiti. Nu e vorba de lungimea totala ( nu stiu cati km au), ci de faptul ca sunt atat de inguste, incat este o gluma proasta sa numesti alea piste de bicicleta, mai ales ca sunt trasate in plina rigola si delimitate cu banda continua, adica teoretic biciclistii ar trebui sa stea pe ele, sa nu aiba voie sa depaseasca… Ar fi cel mult un soi de alei recomandate pentru biciclete, ceea ce in Germania se numeste de exemplu Schutzstreifen, ceva mai mult decat nimic acolo unde nu ai loc sau nu vrei sa faci o piste de biciclete propriu-zisa. Am trecut prin Rm.Valcea saptamana trecuta si le-am fotografiat pentru albumul „asa nu”. Ghidonul meu de la bicicleta e mai lat decat pista pe care am vazut-o pe ceva kilometri de bulevard. Noroc ca sunt delimitate cu marcaj galben, ceea ce conform legislatiei rutiere din Romania inseamna caracter provizoriu. Sper sa le latzeasca la latime normala – care, la nivel de bune practici internationale, minim 1,5 metri pe banda, la care ar trebui sa se adauge spatiile de siguranta. Nu ca asa-zisele „piste” de pe trotoarele din Bucuresti sau din alte cateva orase ar fi mai bune decat aceste fashiutze de pe carosabil… dar de aici si pana la a lauda Rm.Valcea e cale lunga… Radu Mititean – presedinte – Federatia Biciclistilor din Romania
Brasovul nu are piste , nici macar pe apropape, sunt doar cateva zone pe care ori trotuarul ori soseaua este marcata ca si pista pt biciclisti si nici soferii nici pietonii nu o considera ca pista pt biciclisti, prin urmare trebuie sa faci slalom printre obstacole – ori sa eviti sa nu ajungi sub rotile masinii ori incerci sa lovesti de careva…
sa nu lovesti* 🙂