Traian Goga este redactor FreeRider.ro încă de la începuturile revistei…
Vara și-a intrat în drepturi de câteva zile bune, iar planurile de vacanță încep să prindă contur pentru tot mai multă lume. Simion Maximilian, un graphic designer în vârstă de 25 de ani, se numără printre aceștia, mai ales că pasiunea sa pentru munte, ciclism și călătorii nu îi dă pace mai deloc. Așadar, el a decis să treacă printr-o experiență cu totul deosebită, un tur de 21 de zile prin Austria, pe bicicletă. Dar despre organizarea unei asemenea expediții il lăsăm chiar pe Max să ne povestească.
- Salut Max! Aventura programată pentru Austria este prima de acest fel sau ești un cicloturist cu state vechi? Dacă ai mai făcut și alte expediții povestește-ne despre cea mai interesantă.
Este prima ieșire din țară cu bicicleta și cu cea mai lunga durată, în schimb ture de șosea am mai parcurs prin România. Cea mai plăcuta a fost București – Sibiu, cu un scurt popas de așa-zis vagabondaj în Brașov. Totuși, au mai fost și alte ture: București – Bunești, o localitate din județul Argeș aflată la 50 de kilometri de Pitești, București – Vălenii de Munte – Cheia – Brașov și București – Vama Veche. Am mai participat și la multe ture la munte, mai ales de XC și de all mountain, dar nimic prea agresiv, prin Munții Bucegi și Ciucaș. Recunosc, însă, că aș fi făcut mai multe plimbări prin țară, însă drumurile și mai ales atitudinea șoferilor față de bicicliști m-au descurajat.
- Austria nu e o țară prea îndepărtată de noi și probabil nu este chiar prima destinație care îi vine în minte unui cicloturist. Tu de ce ai ales-o?
Am ales Austria pentru peisajele spectaculoase, orașele pe marginea lacurilor și numărul foarte mare de trasee pentru mountain bike pe care le pot face în Austria Superioară și mai ales în Tirol. Majoritatea traseelor alese au în jur de 30-75 de kilometri alternând drumuri forestiere cu șosea, poteci și poteci prin pădure. Cel mai spectaculos traseu mă va duce prin Italia, Elveția și Austria, va ajunge la aproape 3000 de metri și va trece pe lângă două lacuri (Lago di San Giacomo și Lago di Cancano). Am mai ales Austria și pentru arhitectură și toate centrele istorice impecabil păstrate. Veneția și Verona au cântărit și ele destul de greu în alegerea traseului fiind relativ aproape de Tirol. Verona pentru că nu am fost niciodată și Veneția pentru că… nu aveam cum să ratez ocazia de a mă întoarce acolo!
- Ce pregătiri ai făcut și urmează să mai faci pentru expediție?
Prima pregătire, sau mai bine zis schimbare, pentru Austria a fost să demisionez de la agenția unde lucram. Nu aș fi avut timp pentru traseul propus și nici pentru refacerea bicicletei. Chiar dacă nu am fost angajat a trebuit să muncesc foarte mult ca freelancer pentru a strânge bani pentru o nouă bicicletă, echipament și, evident, pentru excursie, dar măcar am avut un program flexibil.
Antrenamentul fizic nu a fost atât de intens pe cât aș fi vrut. Îmi plănuisem 2-3 trasee și prin țară, dar nu am avut timp să le fac, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu orele de alergat și turele prin Bucuresti și prin împrejurimi.
Pentru pregătirea traseului am pierdut și foarte multe nopți în care trebuia să lucrez pentru că mereu descopeream ceva care trebuie văzut, un traseu , un cătun… Am ajuns să cunosc Austria mai bine decât harta României.
- Bicicleta a suferit modificări în acest sens?
Cam de doi ani tot speram la o bicicletă mai bună, dar nu făceam decât să upgradez piese de pe un Altrix cam greu. Nu am găsit o bicicletă întreagă care să fie echipată așa cum voiam, așa că am plecat în căutarea de piese. Inițial voiam doar cadru și furcă nouă și restul de la bicicleta veche, însă tot ce am păstrat sunt manșoanele și angrenajul, dar și acesta le voi schimba cu un Deore pe care îl aștept în următoarele zile.
Pentru că vreau să fac și traseu de șosea și de mountain bike a fost cam complicat să-mi cumpăr piese. Așa că acum am o furcă de 140 și frâne pe disc, dar roți de cursieră de 1.20, foi mari de 48 nu foarte comode pe munte și portbagaj. Următoarea investiție va merge cu siguranță într-o cursieră.
- Ne poți spune cele mai importante puncte de pe parcursul itinerariului tău?
Într-o ordine total aleatoare acestea sunt Vienna, Halstatt, Bas Ischl, Bad Aussee și Lacul Wolfgangsee, Salzburg, traseele de mountain bike din Tirol, Elvetia, din Italia – Lago di Garda ți Lago Giacomo, Verona și Veneţia.
Legat de întreaga mea expediţie, următoarele numere sunt destul de relevante pentru amploarea acesteia. Pe şosea voi parcurge 1158 de kilometri cu nişte urcări destul de abrupte şi bagajul meu are aproape 10 kilograme (haine, cort, întreţinere bicicletă). În Viena o să ajung în timpul nopţii cu bicicleta dezmembrată într-o mare cutie de carton, nu ştiu unde o să stau, dar voi decide la faţa locului. Călătoria o voi face singur şi recunosc că ideal ar fi să obţin şi o sponsorizare.
Mai multe detalii despre expeditia aceassta poti gasi la aceasta adresa.
Traian Goga este redactor FreeRider.ro încă de la începuturile revistei și reprezintă una dintre vocile care contează în ciclismul românesc.
Sunt convins ca o parte semnificativa dintre cicloturistii austrieci sau nemti, daca ar fi mai aproape de Romania, ar opta si pentru Carpatii Orientali sau Apuseni. Putini munti pot oferi un asemenea potential de drumuri forestiere. Haideti sa incercam sa ne promovam si muntii nostri!
Partea cu demisia mi se pare cea mai buna idee.
Acum 2 saptamani am revenit din zona Salzkammergut. Hallstatt, Gosau, St.Wolfgang, St.Gilgen, Bad Goisern, Bad Ischl si lacurile sunt superbe. Dar nu ai ce sa faci cu furca de 140, aia e ptr. Carpatii nostri.
Am batut destul si forestierele si potecile noastre, insa problema lor este ca nu stii niciodata unde duc; lipsa marcajelor de orice fel si a preocuparii in general, ptr. amenajare, ii tin la distanta pe multi, chiar romani fie ei. In materie de mtb, cei mai multi care ne mai viziteaza sunt cehii. Mie-mi place salbaticia locala, dar cand e sa te duci cu un copil, cu o nevasta ori prietena, atunci placerea s-ar putea transforma usor in altceva :))
Spor la dat!
E adevarat ca sunt cam saraci la marcaje si majoritatea traseelor sunt in mare pe drum forestier. Eu incercam mereu sa cobor pe poteca de picior dupa ce urcam pe drum forestier.
Pe langa Landeck m-am bucurat de telecabine (ieftine, si bicicleta gratis… nu ca la noi sa-ti ceara 7 bilete, sa-ti vina sa le dai o piatra in geam) si de trasee ceva mai bine marcate.
O sa incerc sa ajung si la anul in tirol si sper ca o sa fiu cu masina pt mai multa eficienta.