Andreea Toader: Cred că România pedalează în direcția bună

Nici nu știu cu ce să încep atunci când am ocazia să vorbesc despre SkirtBike. Este un eveniment care a luat prin surprindere pe multă lume prin ceea ce a propus, dar mai ales prin succesul său. Cine credea acum 3 ani că doamnele și domnișoarele vor fremăta de nerăbdare în așteptarea acelei zile în care ele și bicicletele lor sunt în centrul atenției? Sau că evenimentul va aduce în lumina reflectoarelor și pe paginile revistelor bicicleta ca mijloc (chic) de deplasare prin oraș? Probabil Andreea Toader a crezut, împreună cu sora ei, Oana Deliu, cele două fiind femeile care au pus totul la cale. Și pentru că promovarea bicicletei înseamnă mai multe fapte decât vorbe, astăzi stăm de vorbă cu Andreea pe care o invităm să ne spună câteva lucruri legate de SkirtBike.

• Bună, Andreea! Pentru început, spune-mi te rog cum te simți după 4 ediții de SkirtBike în București și multe altele în celelalte orașe ale țării? Te așteptai la o receptivitate atât de mare din partea biciclistelor?

Mă simt minunat! Cred că te așteptai deja la răspunsul acesta. Mă bucur că am contribuit și eu la schimbarea mentalității în ceea ce privește mersul cu bicicleta, că am reușit să creem o comunitate a femeilor bicicliste care s-au împrietenit la SkirtBike și pedalează cu aceeași plăcere și după eveniment, că am reușit să convingem oamenii din presă să vorbească și să scrie despre biciclete mai mult decât o făceau înainte și în special, să acorde o deosebită atenție femeilor bicicliste. După 4 ediții în București și primele ediții în țară, au început să-mi scrie bloggeri de peste hotare și să mă întrebe care e faza cu mișcarea biciclistică în România și să ne felicite pentru ecou și inițiativă. În ceea ce privește receptivitatea, cred că femeilor le place să se aranjeze și să se simtă frumoase, să fie fashioniste și un eveniment ciclistic urban dedicat lor, a fost un lucru inedit și de aceea ne-au onorat cu prezența într-un număr atât de mare.

• De la ce idee a pornit SkirtBike și ce succes estimai tu, împreună cu sora ta, Oana Deliu, că va avea evenimentul prima dată când l-ați organizat?

SkirtBike a pornit de la ideea că gradul de “bike-friendliness” al unui oraș este dat de numărul de femei și copii care merg cu bicicleta, că biciclistele și nu numai ele, au nevoie de o infrastructură adecvată și că prin exemplul nostru am putea încuraja femeile să meargă cu bicicleta. Evenimentul în sine contribuie anual la creșterea imaginii bicicletei în ochii presei și a autorităților. Nu m-am gândit niciodată la prima ediție că vom mai face și alte evenimente SkirtBike, însă ne-a plăcut atât de mult reacția femeilor,  încât ni se cerea să continuăm ideea. În 2010 biciclistele își doreau “repetabilitate și replicabilitate” și iată că s-a întâmplat și SkirtBike merge mai departe, adunând sute de bicicliste în 8 orașe din România: București, Iași, Timișoara, Sibiu, Arad, Baia Mare, Drobeta Turnu Severin și pe 20 octombrie la Cluj.

• Sună un pic rigid și poate a limbă de lemn, dar cum apreciezi evoluția SkirtBike? Atât din punct de vedere al acoperirii media al evenimentului, dar și ca număr de participante și răspândire geografică?

SkirtBike nu numai că a reușit să convingă femeile să iasă în stradă pe biciclete, ci a și contribuit la creșterea numărului de bicicliste. Multe din participante, care au venit pe biciclete închiriate la primele ediții, s-au întors cu același entuziasm pe bicicletele lor personale la ultima ediție. Ca număr aproximativ de participare, din estimările organizatorilor, au fost 1.900 de femei în cele 7 orașe în care SkirtBike s-a desfășurat până în prezent.

• Mi-ai spus că sunt șanse să părăsești țara. Pe cine te bazezi să ducă mai departe tradiția fetelor în fuste pe bicicletă?

Da, plec săptămâna asta și recunosc că mi-e greu să mă despart de comunitatea pe care am creat-o aici. SkirtBike e ca un copil crescut frumos, dar care se va dezvolta în continuare. Rămâne Oana, Bogdan Deliu care ne-a ajutat mereu cu grafica, fotograful Daniel Vrăbioiu și mulți oameni care vor dori să ne sprijine și care cred în acest proiect. Voi rămâne în online, mă voi ocupa în continuare de site (www.skirtbike.ro) și voi povesti întâmplări din țara bike-friendly în care voi locui, Belgia. Voi încerca să fiu prezentă la fiecare ediție, însă nu pot promite că voi reuși.

• Și un exercițiu de imaginație: cum te aștepți să găsești comunitatea de bicicliști din România când vei mai reveni în țară?

Ținând cont că evenimentele la care bicicleta joacă rolul principal sunt din ce în ce mai multe și mai mari, a apărut totuși prima pistă de biciclete pe stradă în București și lumea e mult mai receptivă în celelate orașe – Sibiu sau Timișoara, în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii prietenoasă bicicliștilor, cred că România , “pedalează” în direcția bună și voi avea o surpriză plăcută când voi reveni.

Foto: Daniel Vrăbioiu