Ziua în care bicicleta va fi nelipsită

Aceea va fi ziua în care iubitorii de biciclete vor simți că au triumfat, iar cei obligați s-o utilizeze din necesitate o vor face scrâșnind din dinți, poate deja consolați cu ideea. Nu este propagandă ci mai degrabă un scenariu foarte realist al noului an de secol 21.

Este deja o certitudine că marea criză a sporit vânzările de biciclete în România. Iar asta se întâmplă deja de mai bine de 2 ani. O idee care ne dă de înțeles că mulți au avut nevoie de o zdruncinătură puternică pentru a deschide ochii și pentru a alege un mod de viață mai sănătos. Dar din păcate nu știu sigur câți au privit bicicleta ca pe o modalitate excelentă de a face sport. Poate că mulți au ales-o din considerente financiare: combustibilul este prea scump, locurile de parcare greu de găsit, reviziile, anvelopele etc. Contravaloarea unui plin este în momentul de față 270 de Lei. Mult, nu-i așa? Cu această sumă poți face upgrade-uri semnificative bicicletei. Mai ales dacă umpli rezervorul de două ori pe lună sau mai mult.

Să impui locuitorilor utilizarea exclusivă a bicicletei ar fi absurd. Cum am mai putea oare să ne deplasăm pe distanțe lungi, să transportăm obiecte voluminoase sau să facem cumpărăturile de Sărbători? Evident că bicicleta nu poate satisface aceste nevoi și probabil nici n-o va face vreodată. Ce vreau însă să subliniez este faptul că acest mijloc de transport ecologic poate fi al naibii de eficient în oraș. Am văzut nenumărate studii care atestă că într-o metropolă te vei deplasa mult mai rapid pe bicicletă. De asemenea îi vei găsi rapid un loc de parcare. Deci, timp câștigat. Și cine n-ar vrea să câștige timp în secolul vitezei? De exemplu, în București, viteza medie de deplasare a unui autovehicul este între 7 și 12 km/h, așa cum ne relevă un studiu efectuat în 2010. De atunci și până acum cu siguranță nu s-au schimbat foarte multe, deci cifrele pot rămâne în picioare. Prespunând că nu vei pedala ca alergat de câini până la birou, sunt convins că poți scoate un timp mult mai bun pentru parcurgerea rutei respective într-o zi aglomerată.

Argumente sunt suficiente. Iar dacă românii au nevoie de acestă înșiruire de argumente nenumărate și de o criză pentru a lua decizii eficiente de deplasare, cum rămâne cu vesticii care pe lângă faptul că nu-s loviți de criză mai dețin și câte două trei biciclete în gospodărie? Vei fi tentat să arunci totul pe seama salariilor însă lasă-mă să-ți spun că este greșit. În Belgia sau în Olanda, o familie obișnuită nu deține biciclete scumpe. Iar cum valoarea medie a unei biciclete din Olanda este de aproximativ 100 de euro este lesne de înțeles la ce fel de investiție mă refer. În Europa există bineînțeles și o piață dezvoltată pentru bicicletele high-end dar în același timp există și cultul banului cheltuit cu chibzuință care este de asemenea foarte înrădăcinat. De ce ai arunca banii pe combustibil când te poți deplasa mult mai eficient pe bicicletă?

Dacă trendurile descendente ale economiei și nivelului de trai vor continua asemenea ultimilor 3 ani, concluzia nu poate fi decât una singură: mulți vor fi constrânși să apeleze la acest mijloc de transport. Partea bună este că mulți dintre cei care s-au urcat pe două roți în ultima perioadă, au îmbrățișat ulterior ideea, chiar dacă la început se opuneau cu îndărătnicie, ba chiar râdeau de cei care pedalau. În plus, poți vedea pe străzi din ce în ce mai multe persoane care aleg bicicleta în zilele friguroase sau ploioase. Există deci un progres vizibil. Mai avem desigur și mici probleme de etică. Îmi amintesc de un utilizator care posta un comentariu în urmă cu două luni afirmând următoarele: „Lasati vrajeala ecologista si spuneti adevarul! Bicicleta provoaca impotenta! Lasati barbatii sa mearga cu masina asa cum este normal iar bicicletele sa fie folosite doar de femei (pe ele prpbabil le excita). NU voi renunta niciodata la autoturismul proprietate personala in favoarea oricarui tip de vehicul cu 2 roti.” Acesta nu este un caz singular, dar libera exprimare este probabil cea mai importantă realizare de după 1989, așadar oricine poate lua cuvântul pentru a se exprima. Ce facem cu ei? Nimic! De ce ne-am bate capul?

Probabil cu un calcul matematic complex și cu o bilă magică vom fi capabili să dăm un răspuns întrebării: „când vor pedala mai mult de 50% din cetățenii orașelor României pe bicicletă?”. Mai devreme sau mai târziu, asta este cert. Ține de mentalitate, de viteza cu care asimilăm avantajele unei vieți sănătoase, de primari și consilieri, de deschiderea șoferilor față de bicicliști și de multe altele. Rezumând toate aceste date inexacte, am toată convingerea, culmea, că acea zi nu poate fi foarte departe.

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro