Ocolul Pietrei Craiului în 80 de kilometri

Este ora 13.00 când plecăm din Zărnești. Suntem obosiți. Cele 12 ore de aventură în Piatra Craiului de acum o zi își spun cuvântul. Am parcurs un traseu pe care ni-l vom aminti mulți ani de acum încolo… La fel și Oktoberfestul…

Sunt doar eu cu Cătălin. Nu îmi fac griji că nu ne vom descurca. Îi spun mai în glumă, mai în serios că pe la ora 9 seara suntem înapoi. Pornim într-un ritm mai lent, de încălzire. Deși am făcut drumul spre Plaiul Foii de 100 de ori, sunt prima dată aici pe bicicletă. Nu m-a atras niciodată traseul din cauza prafului stârnit de mașinile care trec neîncetat spre Plai. Mărim cadența și ajungem la un ritm bun: depășim Plaiul Foii și facem o pauză scurtă de 5 minute. Apoi continuăm spre Rudărița și facem stânga pe traseul marcat. Am pedalat la deal 25 de kilometri cu o medie de 18km/h, după cum ne arată ciclocomputerul. Suntem în fața singurului obstacol mai importatnt al zilei: 45 de minute de împins bicicleta până în muchie, de unde se face stânga spre barajul de la Pecineagu. La dreapta este traseul de intrare în Creasta Făgărașului. Urcăm domol, povestind și făcând poze. Pe muchie, panorama este superbă spre Păpușa. Acolo trebuia să fim azi, dar se pare că Iezerul este muntele interzis nouă…

Urmează partea horror: coborârea pe un drum forestier foarte abrupt, plin de praf/nisip și pietre care fug sub roți. La frânare roata nu întâlnește nicio rezistență. Pe câteva porțiuni trebuie să coborâm pe lângă bicicletă. Chiar și Cătălin face asta cu full-suspension-ul lui! Nu am mai întâlnit de foarte multă vreme o coborâre atât de rea. Practic este vorba de un drum de TAF ultra-înclinat. Ajungem la barajul Pecineagu și privim cu uimire lacul aproape gol. Avem 25 de kilometri de coborâre pe forestier până la asfalt. Ținem tot drumul o medie de peste 30km/h, dar nu înainte de a ne alimenta strategic. Urcăm apoi pe asfalt spre Dâmbovicioara. Facem un popas de alimentare și Radler „La Ionică”, terasa aflată strategic la intersecția cu celebra urcare spre Ciocanul. Continuăm urcarea prin chei spre Brustureț și apoi până la Table. Aici ne prinde noaptea, dar cunosc zona la perfecțiune: biciclesc de câteva ori pe an aici, ultima dată am fost prin zăpezile de la începutul primăverii. Scăpăm cu bine și de nelipsiții câini de la stână și îi dăm la vale spre Zărnești. Puțin după ora 21 intrăm în oraș. Ajungem lângă gară, unde sunt parcate mașinile noastre.

Am facut 83 de kilometri în 8 ore: 5h 15min de pedalat, plus pushbike și pauze de masă, poze, bere, etc. În concluzie, este un tur ce merită făcut măcar o dată de iubitorii mountain bike-ului. Perspectiva inedită asupra Pietrei Craiului, Iezerului sau lacului Pecineagu merită efortul. În același timp, traseul nu este tehnic, fiind mai mult vorba de drumuri forestiere, multe deschise traficului auto. Se merge mai mult prin văi, deci peisajul este obturat de pădurea din jur. Varianta prin satele Ciocanu, Sirnea, Peștera și Măgura este cu mult mai spectaculoasă. Personal, nu cred că o să refac acest tur prea curând, dar asta doar pentru că mai sunt multe trasee de făcut prin împrejurimile Pietrei Craiului, unele chiar mai interesante.

Material scris de Laurențiu Barza, căruia îi mulțumi pe această cale.