Bun, mediocru, surprinzător sau amar. Sezonul de curse 2012 în ochii unor organizatori importanți

Zilele rămase până la sfârșitul anului (sperăm că nu și al lumii) se scurg cu o viteză amețitoare. Mulți nici nu ne-am dat seama cum a trecut anul, dar dincolo de acest lucru, pentru toți a sosit momentul să tragem linie. Organizatorii de concursuri din România nu fac excepție, așa că i-am rugat pe câțiva care au pus la cale unele dintre cele mai importante evenimente de profil să ne spună părerea lor ce a fost 2012 din acest punct de vedere. Ce le-a plăcut și ce nu. Ce au constatat, fie bun sau mai puțin bun. Ce ar fi făcut mai bine și ce dezamăgiri au avut. Scurt, la obiect și foarte personal, fără perdea.

Daniel Sărdan, organizator Prima Evadare, Skoda Velo Challenge, Red Bull MoonTime Bike

Sunt din ce în ce mai multe competiții. O mare parte dintre ele le-am centralizat în fiecare an pe site-ul Primei Evadări ca să direcționăm noii veniți la Prima Evadare către celelalte competiții sau pur și simplu ca să știi unde găsești următorul concurs. Aici se poate vedea evoluția numărului de concursuri din 2009 până în 2012. Dacă anii trecuți problema celor care sunt prinși de acest microb era găsirea unui weekend liber pentru mers la mare acum problema este ce concurs aleg în fiecare weekend.

Totuși este clar că unele curse sunt slab organizate din cauza lipsei de experiență sau lipsei de respect pentru concurenți, iar câteva surprind plăcut chiar de la prima ediție. S-a dezvoltat o lume a competițiilor private/independente și ai de unde alege. Important ca organizator e să aduci ceva nou tot timpul, să creezi nu doar să transpui ce ai văzut în altă parte. La Prima Evadare dar și la restul concursurilor organizate de Nomad (Red Bull MoonTimeBike și Skoda Velo Challenge) am încercat an de an să aducem ceva nou așa încât să oferim un eveniment complet, să adaptăm ce am văzut în străinătate sau ce idei ne-au venit și să ridicăm ștacheta cât putem de mult. De exemplu, anul acesta Prima Evadare a fost transmisă live cu ajutorul Vodafone, am avut nu doar zonă de spălare a bicicletei la final, ci și în puncte intermediare. Concursul foto la care au participat 31 de fotografi care au făcut peste 21.000 de fotografii a fost urmat de o expoziție. O echipă a Radioamatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă a asigurat comunicarea radio astfel încât să fie acoperită toată zona, ca să se poată interveni rapid în situații de urgență. A fost și masaj japonez Yumeihou gratuit atât cât au putut face față cei 10 maseuri.

Dacă e să vorbim de minusuri, unul din punctele slabe ale unor concursuri din România, pe lângă cele enumerate mai sus este valoarea premiilor și afișarea lor înainte de concurs. Premiile mai mari pot susține o eventuală elită așa încât să se poată antrena mai mult și să aibe echipament mai bun. Astfel de modele ar putea motiva o parte din baza mare a celor care practică ciclismul. Cluburile împreună cu sponsorii nu pot susține un nivel foarte ridicat astfel încât să trăiești decent din pedalat și trebuie să găsim un sistem echilibrat să-i susținem.

Văd dezvoltarea curselor autohtone posibilă, pentru că avem un relief favorabil, nu avem nevoie de o infrastructură specială pentru acest sport. Nu plouă atât de mult ca în Germania, Polonia etc. Oamenii au început să iubeasca ciclismul, mai ales cel montan și devin dependenți după ce au interacționat cu bicicleta. Cred că deja nivelul a crescut simțitor și e o concurență la vârf care prinde bine. Anul viitor va fi interesant și se vor vedea creșterile mult mai clar. Sunt concurenți care se antrenează serios încă de pe acum.

Marius Constantin, director de comunicare din partea organizatorilor al Turului Sibiului

Anul 2012 a fost pentru noi unul foarte bun: nu numai că Turul Ciclist al Sibiului s-a încheiat cu succes, dar competiția a și adunat un public impresionant, o presă entuziastă și o acoperire excelentă în mediile virtuale. Ceea ce este și mai important este că Turul Sibian a inaugurat și în țară noastră transmisiunile pe televiziuni specializate în sport (în direct + înregistrări), care au fost incluse în programele din 4 țări. Un alt motiv de mândrie este aprobarea din partea UCI de a „avansa” Turul de la categoria 2.2 la categoria 2.1, ceea ce va aduce la start echipe și mai bune și cicliști dintre numele celebre ale acestui sport.

Elisei Miron, organizator Maros Bike XCO Cup și Maros Bike Marathon

Mă bucur să văd că apar tot mai multe curse în România. În urma cu câțiva ani buni, când erau 5-6 curse de mtb pe an, nu-mi imaginam cum e să participi la două curse diferite într-un singur weekend și asta după ce a trebuit să le alegi dintr-o ofertă de 4-5 curse. Începe deja să se contureze o diferență între cursele mari cu organizare bună și cele aflate la început sau care au un target mai restrâns. E normal să fie așa, în orice țară civilizată există competiții de nivel internațional, național, regional și chiar local. Anul acesta în România au existat deja câteva serii de competiții legate în mai multe etape, fapt care demonstrează că organizatorii vor să se maturizeze. Totuși există organizatori care își fac propriul regulament fără să țină cont de cel în vigoare, fie că vorbim de alegerea traseului, de marcarea acestuia, de amplasarea zonei de start-sosire, sau că vorbim de categoriile de vârstă sau de experiență. Cred că normal ar fi ca toate competițiile să aparțină de o federație și spun asta cu riscul de a-mi ridica lumea în cap. În Italia există trei federații, din care una este recunoscută de către UCI. Orice competiție aparține de una dintre acele federații și respectă standardele aferente. Toți sportivii au licențe, inclusiv amatorii și asta cred eu că face ca lucrurile să funcționeze mai corect și mai transparent.

Despre puncte tari și puncte slabe… Eu cred că toți organizatorii fac competițiile din pasiune pentru acest sport și din dorința de a promova locurile dragi în care pedalează. Acesta e punctul forte. De-asemenea cred că și premiile au început să fie un punct forte al principalelor competiții din România, asta dacă ne comparăm cu premiile din cursele pentru amatori din țările vecine. Sunt și puncte slabe, în special scăpări organizatorice poate datorate unei experiențe reduse, dar atât timp cât oamenii vor fi bine intenționați și vor face din pasiune, lucrurile ar trebui să meargă din ce în ce mai bine, să fie tot mai mulți concurenți și spectatori și tot mai multe companii interesate să-și asocieze imaginea cu un sport sănătos.

În privința competițiilor organizate de clubul nostru, am încercat să creștem de la an la an standardul de calitate pe toate planurile. Au fost și scăpări desigur, deoarece pe măsură ce crești un eveniment ai nevoie de tot mai mulți oameni care să se implice responsabil în organizare. Fără ei, organizarea devine tot mai obositoare. Cred că anul acesta nu ne-am concentrat prea mult pe relația cu presa. E foarte important ca toata lumea să audă despre aceste competiții, nu doar cei din sistem. Cu cât expunerea va fi mai mare, cu atât acest sport se va dezvolta mai mult în România.

Pentru 2013 știu că vreau să mă concentrez mai mult pe antrenamentele personale și să mai acumulez ceva experiență internațională. Trec printr-o schimbare în acest moment și nu pot să spun în detaliu care sunt planurile pentru 2013. Ce pot să spun sigur este că pe data de 20 aprilie 2013 vom organiza la Cluj a patra ediție a competiției Maros Bike XCO Cup care se păstrează la nivelul UCI Class 1.

Levente Kertesz, organizator campionatului local Clujul Pedalează

Despre sezonul românesc de ciclism 2012, pot să spun că a fost anul cu cele mai multe concursuri organizate în diferite zone din țară. Unii nu văd cu ochi buni faptul că s-au înmulțit concursurile, eu personal cred că este un lucru bun, chiar dacă unele se suprapun. Acest lucru va duce la creșterea performanței, al numărului de pasionați ai acestui sport minunat și nu în ultimul rând organizatorii vor trebui să ridice nivelul. Referitor la suprapunerea concursurilor, ar fi de dorit să fim mai atenți la calendarul competițional, să încercăm pe cât posibil să nu ne suprapunem cu două evenimente identice, cum ar fi două maratoane sau două concursuri XCO în același weekend și în aceeași zonă. Dacă va fi un concurs la Cluj și altul la Galați, cred că nu va influența prea mult concurenții, însă dacă va fi unul la Târgu-Mureș și altul la Cluj sau Oradea, atunci deja se schimbă datele problemei.

Eu consider că până la urmă, în circa 3-5 ani se va face o selecție și vor rămâne doar concursurile care vor fi bine organizate, începând cu alegerea, pregătirea și marcarea traseului, până la desfășurarea concursului. Totodată, ca recomandare amicală, le transmit colegiilor organizatori să nu cadă în capcana de a oferi premii foarte mari pentru că la data anunțării lor poate au resursele financiare, dar la data desfășurării cursei poate nu le mai au și atunci dezamăgirea va fi mare în rândul concurenților. Consider că în momentul în care oferi un traseu bine ales, frumos, marcat corect, puncte de alimentare bine alese și aprovizionate, niște medalii, cupe și sume normale în bani, concurentul ar trebui să fie mulțumit.

Spre bucuria mea, am văzut că încep să vină cicliști din străinătate la concursurile organizate la noi și asta mă bucură foarte mult. În primul rând, vor ridica nivelul ciclismului în România, iar în altă ordine de idei ei vor duce imaginea țării noastre peste hotare, vor fi ambasadori ai României.

Din păcate, am întâlnit și organizatori care au trecut la șmecherii de tipul Blazso Marton din Ungaria a figurat la ei pe lista de inscriere. Întrebând-ul personal pe sportiv dacă vine la acea cursă, el a răspuns sec „Nu am cunoștință despre acest concurs și nu doresc să particip”. Consider că nu este normal să recurgem la astfel de șiretlicuri organizatorice pentru a atrage concurenții. Din discuția avută cu unii participanți din străinătate ei au afirmat: „Aveți o țară foarte frumoasă cu un peisaj minunat, este o plăcere să vii aici la concursuri în România”.

În urma participării la concursurile din anul 2012 m-am bucurat să văd că în general au fost mai bine organizate concursurile. A crescut numărul participanților și nivelul lor de pregătire, îmbucurător este faptul că numărul fetelor, femeilor care participă a crescut! După cum știți, noi la Cluj organizăm la fiecare etapă concurs și pentru copii și aici numărul lor este în creștere, ceea ce ne dă speranțe pentru viitor și ne gândim deja la niște cicliști de performanță. Este clar că aici vom avea nevoie și de ajutorul federației de specialitate, pentru organizarea de preselecție, cantonamente, concursuri naționale etc. Noi organizatorii, cluburile vom face tot posibilul pentru a crește performanța dar fără un sprijin clar din partea autorităților locale sau a federației de specialitate nu vom putea ajunge la nivelul din străinătate. Consider că noi toți care ne implicăm în organizarea acestor evenimente ar trebui să ne respectăm, să fim uniți, să comunicăm și nu să ne vedem ca pe niște adversari. Un exemplu bun ar fi chiar la noi în Cluj-Napoca: Maros Bike, Voința, Clujul Pedalează, Interteam, Hobby Bike, ne vedem fiecare de muncă noastră și în măsura posibilităților ne ajutăm reciproc.

Viorel Micu, organizatorul seriei de concursuri Argeș Race

Anul acesta m-a impresionat numărul mare de competiții. A fost o explozie. Câte 2-3 concursuri MTB/weekend. Recunosc, nu am reușit să ajung la toate. Era fizic imposibil, deși mi-aș fi dorit. Unele bune, altele surprinzător de bune. Unele prost organizate, altele chiar execrabile.

Remarc faptul că, în 2012, organizarea de concursuri cicliste în România a devenit brusc o tentație irezistibilă pentru mulți „cicliști”, care, având doar experința participării la câteva maratoane s-au crezut suficient de pregătiți încât să poată ei înșiși organiza unul. Și de aici, cred, numărul lor crescut și calitatea predominant precăra a organizării.Inițiativele lor sunt lăudabile și le doresc succes în viitor, pentru că, anul acesta, din păcate, multe dintre competițiile aflate la prima ediție mi-au lăsat un gust amar. Personal, militez de 3 ani de zile pentru o clasificare a concursurilor în funcție de calitatea organizării bazata pe feedback obiectiv. Ne-ar fi mult mai ușor să alegem în cunoștință de cauză la care competiție dorim să pedalăm și la care nu.

Așadar, partea bună a fost că am beneficiat de un calendar competițional bogat și am avut, deci, de unde alege. Ca și organizator, însă, am constatat și un aspect negativ. S-a diluat drastic numărul și-asa prea mic de participanți. Vreau să dau vina de data aceasta pe criza economică pentru numărul mic de sportivi care au decis să concureze în 2012 și sper că acest gen de manifestări sportive va fi din ce în ce mai îndrăgit și la noi. Se pare că taxele de înscriere și cheltuielile conexe (deplasare, cazare etc) au ținut departe pe mulți dintre, de altfel, iubitori ai bicicletei. Numărul mic de participanți a generat inevitabil și o reacție în lanț neplăcută care a fost vizibilă mai ales în ceea ce privește premiile, mai puține și mai sărace.

Cea mai mare dezamăgire a mea pentru 2012 ciclist este, însă, de departe, interdicția FRC aplicată cicliștilor legitimați de a participa la competiții private. Există un război deschis și din ce în ce mai puternic între Federația Română de Ciclism și grupul de organizatori privați, război care, deocamdată, nu face decât rău iubitorilor acestei discipline sportive, în general, și ,în particular cicliștilor legitimați, privați astfel în mod abuziv de dreptul de a concura inclusiv în cadrul competițiilor private. Mai mult decât atât, aceste interferențe ne împiedică să evoluăm. În opinia mea, orice competiție de ciclism trebuie să crească valoric, iar, printre alte detalii, ceea ce îi oferă un plus de valoare este prezența cicliștilor profesioniști la linia de start. Ei oferă spectacol, crează emoție și generează pasiune. Ei sunt de cele mai multe ori etaloane, modele demne de urmat pentru tineri, pentru bicicliștii de mâine. Dar ei nu există pentru noi. Auzim de ei ca despre niște eroi din filme și atat. Perspectivele ne sunt limitate și potențialul lor suprimat. Trist, dar adevărat.

Organizatorii privați sunt consecvenți și, în ciuda impedimentelor fac bine ce fac. Ascultă vocea publicului, adaptează, crează, pun suflet, cheltuie bani, ridică de fiecare dată ștacheta. Țin să evidențiez cu această ocazie câteva competiții care, din punctul meu de vedere nu trebuie să lipsească de pe agenda niciunui iubitor de ciclism: Prima Evadare, Triada Geiger, DHS Corvin, Banat MTB Marathon , Azuga, Tușnad, Gârboavele XC, Maratonul Vinului, Maratonul Medieval Mediaș, Bike 3 Mountains și Red Bull MoonTime Bike.

Acestea nu sunt doar întreceri între bicicliști. Sunt evenimente complexe pregătite în detaliu de echipe complexe și capabile, responsabile și implicate. Sunt rezultatul multor ore de muncă și sacrificii. Sunt semnul că se poate și în România ca în alte țări occidentale. Ciclismul este pentru organizatorii competițiilor Argeș Race un mod civilizat și sănătos de a împărtăși momente frumoase cu prietenii. Pedalăm prin păduri, pe câmpii, pe deal, pe munte, pe stradă, chiar și la competitii. Și au fost multe competiții. Multe bune, dar și multe proaste.

Și ne-am hotărât să facem una bună, așa cum ne place nouă, pe care să o împărtășim cu prietenii noștri. Și a fost prima ediție Argeș Race. Și ne-a plăcut. Și le-a plăcut și lor. Și ni s-au înmulțit prietenii. Și au mai vrut. Și a fost a doua ediție. Și ne-a plăcut și mai tare. Și a fost a treia ediție… Și a fost a șasea ediție. Și vor mai fi și altele. Și vor fi și mai multi prieteni. Oameni cu același sistem de valori și care apreciază eforturile noastre. Competițiile Argeș Race au la bază pasiunea pentru ciclism și o mare doză de nebunie, de curaj, îndrăzneala de a fi primul, de a fi cel mai bun. În 2013 vom avea și o competiție de XCM, Argeș Summer Race.

George Calinovschi, Clubul de Ciclism Galați

Legat de părerea mea privind competițiile ce au fost în anul 2012, pot spune că acestea au fost destul de numeroase. Acest fapt nu poate decât să ne bucure. Au fost competiții care au fost realizate de oameni care au pus pasiune și suflet și altele care au fost făcute doar pentru profit sau reclamă falsă. E greu de crezut că se poate obține și profit, dar unii se descurcă de minune.

Revenind la concursurile din 2012 la care am participat, cel mai mult m-au impresionat cel de la Zemeș și DHS Corvin Marathon. Acolo s-a desfășurat totul în condiții perfecte – mulți voluntari susținători, arbitri, marcaj foarte bun, fond de premiere generos. Gigantul sponsor pe care l-au avut în spate a contat extrem de mult. Nu toți pot beneficia de acest lucru, dar măcar își dau toată silința să iasă lucrurile minunat. Efortul echipei de la Ploiești – Emmedue este de apreciat, deoarece au reușit pentru al doilea an consecutiv realizarea curselor de șosea și MTB exemplar organizate. Atmosfera a fost de vis și lumea a gustat din plin cursa de șosea, poate și din motivul că nu sunt așa de multe la nivel de amatori.

Dezamăgirea sezonului a venit din partea celor de la BikeMotion prin organizarea concursului de la Onești. Acolo s-au înregistrat multe rătăciri din cauza nemarcării corespunzătoare a traseului, iar lipsa premiilor a fost îndelung comentată. Majoritatea participanților au fost nemulțumiți în privința premiilor și la concursul ”Tur de Iași“.  Ceea ce nu înțeleg eu – De ce oare pe site se menționează un fond de premiere imens și multe alte minunății, ca la final să descoperi că a fost o mare minciună?

Dezamăgit sunt și de neimplicarea autorităților locale care când vine vorba să își dea acordul în privința realizării unor concursuri, strâmbă din nas și nu vor să se lege la cap în niciun fel. Mulți organizatori s-au plâns de acest lucru și li s-au pus bețe în roate când au vrut să facă ceva frumos pentru comunitate. Este greu de schimbat mentalitatea celor care prefera o oră de plimbat cu mașina, de petrecut într-un club sau bar în locul unei ore de pedalat în natură. Sper ca în viitor, numărul concursurilor să fie în creștere dar în aceeași măsura să se pună baza și pe calitatea acestora (preț-calitate).

În altă ordine de idei, vreau să vă aduc la cunoștință că AS Clubul de Ciclism Galați a implinit recent un an de existență din punct de vedere juridic. Pentru noi a fost un an plin de realizări pe toate planurile, organizatoric și competițional. Concursul GârboaveleXC a ieșit bine și participanții au plecat mulțumiți de la acest eveniment. Am organizat pe plan local cursa Dunărea Galați MTB Race și Marșul Bicicliștilor prin cele 3 ediții Marea Bicicleală. Nu ne-am făcut de râs nici la competițile din țară, reușind să ocupăm podiumul de câteva ori (10 – locul 1; 11 – locul 2; 6 – locul 3).

Acum, în preajma sărbătorilor, ca să respectăm tradiția – Moș Nicolae a venit prin intermediul Clubului de Ciclism Galați la grădinița Prichindel cu multe daruri și surprize. Bucuria a fost pe măsura așteptărilor noastre, amintindu-ne ce frumos era când eram și noi la acea vârstă. Ne pregătim să ieșim pe bicicletă costumați corespunzător în întâmpinarea lui Moș Crăciun. Astfel că invităm toți BiciMoși Crăciunii să ni se alăture în plimbarea de seară.

Leon Selegianu, organizator DHS Corvin Marathon

A crescut mult numărul de utilizatori față de 2011 și trendul este în continuare în creștere. Din diverse motive: unii din nevoie, unii din prisma utilității, unii din pasiune, iar alții de moft. Per total, suntem tot mai mulți ciclisti și asta este bine.

De asemenea a crescut mult numărul de competiții și și nivelul organizatoric al acestora împreună cu gradul de dificltate și atractivitate. Am observat că se organizează competiții de dragul banilor, de dragul promovării a X și Y nume/locație/companie, pentru cicliștii profesioniști și pentru avansarea sportului, pentru toți cicliștii indiferent de talent sau vârstă sau doar de plăcere (a organizatorilor, și/sau participanților). Indiferent de motive, este bine că sunt tot mai multe. Deși este puțin bătaie de joc (de noi, cicliștii) faptul că a explodat exagerat numărul acestora, că în jurul cifrei de 50 de concurenți non-profesioniști se numesc competiții sau că sunt unele organizate doar să fie…

Alt aspect cu două fațete este că au crescut și pretențiile românilor asupra produselor, consumatorii sunt mai instruiți, iar aceasta este bine. Dar, partea negativă este că ori au pretenții exagerate de la anumite produse ori sunt ușor influențați și nu caută singuri adevărul. Consider  că încă suntem departe de nivelul general european, deși, în unele orașe, ne-am apropiat mult sau chiar am depășit gradul lor de cunoștințe.

Personal am organizat DHS Corvin Maraton în 2011 și 2012 de plăcere, investind trup și suflet – la propriu. Săptămâni și luni de muncă, am conceput și creat acest maraton, împreună cu prietenii și colegii mei, pentru cicliști, pentru a le provoca atât latura sportivă, cât și pe cea de amuzament, pentru a descoperi frumusețile din Hunedoara așa cum le-am descoperit și eu, bănățean fiind, dar și pentru a ridica nivelul competițional local și național. Nu în ultimul rând, l-am făcut și pentru propria pasiune.

Din păcate, pasiunea, cu timpul trece… și rămân doar faptele. Cu bune, cu rele. Astfel, pentru 2013 atât din cauza condițiilor interne ale grupului, situației economice naționale, cât și mediului național competițional, eu, noi, organizatorii DHS Corvin Maraton, încă medităm asupra întrebării: Merită să facem Ediția #3 – 2013 ? Ori o facem perfectă, și nu știm dacă avem motivație, ori mai bine nu o facem, și ar fi păcat și așa. Trăim și vedem.

Oricum, ciclismul românesc a crescut mult și se îndreaptă categoric spre ce ar trebui să fie, dar cu pași prea mărunți. Dacă am fi mai uniți, dacă am căuta mai mult adevărul și calitatea, nu marketing-ul sau trucurile unora, dacă am avea putere mai mare financiară, dacă nu am urmări interese mici/meschine, ci binele comunității, atunci am evolua și mai mult. Precum au descoperit alții deja de ceva ani. Sunt un pesimist cu viziuni optimiste, vom ajunge și noi acolo candva. După ultima mea experiență din concediu,să stau în ploaie torențială, la sub 10 grade Celsius, eu cu febră, bicicleta pe pănă, la autostop pe Transalpina pe Valea Latoriței, aproximativ 4 ore, cu zeci de cicliști trecând cu mașinile bine echipate și loc, fără să oprească nimeni, nici să mă întrebe dacă vreau o pastilă de ceva, cred că mai avem mult până să avem o civilizație ciclistă adevărată.