Săptămâna aceasta am stat de vorbă cu Alex Ciocan, despre brand-ul de biciclete pe care l-a adus pe pământ românesc: Rose. O să încercăm să aflăm de la el cât mai multe detalii despre acest brand, care încă nu este foarte cunoscut pe piața locală.
Salut Alex! Ai adus de ceva timp în România biciclete Rose. De câți ani mai exact ți-ai făcut intrarea și cum au evoluat vânzările în tot acest timp?
Salut Dragos. La sfarsitul anului 2012 am intrat in contact cu ei, iar in 2013 am tot muncit pentru a traduce site-ul lor, a-l intelege si a detalia relatia noastra. 2014 a fost putem spune primul an in care Rose si-a facut cu adevarat simtita prezenta. Bineinteles, la inceput a fost timid dar pe masura ce trece timpul parca devine un brand “de-al casei” pentru romani. Vanzarile s-au dublat continuu si sincer sper sa continuam asa. Stiu ca la noi piata online nu este inca dezvoltata, dar sincer pe acest lucru ma si bazez. Romanii au inca nevoie ca increderea lor sa fie castigate de magazine online de incredere (pe fondul multor magazine… ciudate – exprimare eleganta) – iar Rose este clar unul de incredere.
Cărui segment de bicicliști se adresează Rose? Care este folosofia brand-ului? De ce nu putem găsi la Rose și biciclete de munte ieftine, să spunem entry-level-uri de 500 de euro?
Bicicletele noastre sunt clar pentru oamenii care stiu cu ce se mananca ciclismul (oricare ar fi forma lui). Nu se face rabat la calitate si din aceasta cauza nu avem biciclete entry-level, implicit preturi de 400-600 euro. Fiind un magazin aproape exclusiv online, trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce inseamna “customer service” = grija fata de client, iar atunci cand vinzi biciclete ieftine, automat componentele si calitatea nu sunt chiar “the best” chiar daca par bune si atragatoare. Preferam sa fim un brand cu o calitate de la mediu la top cu preturi bune prin comparatie si exact acolo incercam sa ne si pozitionam.
Daca ni se permite, entry-level-urile noastre sunt cam biciclete de nivel mediu pentru toata lumea. Dar comparand preturile din acelasi segment cu altii cred ca facem fata cu brio.
Cel mai important este dupa parerea mea ca la noi iti poti construi o bicicleta de la A la Z, avand un configurator online. Daca ai chef de mansoane mov, mov le vei avea. Daca ai chef de lant auriu (fara muzica de rigoare) asa va fi.
Bicicletele Rose par a avea o eleganta caracteristica popoarelor germanice, eleganta si calitate intalnita si in industria automobilelor.
Iar lucrul care mi se pare cel mai frumos si cu care ma mandresc sincer, este ca toti posesorii de biciclete Rose sunt extrem de multumiti si mai ales mandri de vehicolul lor. Deja avem o comunitate care se mareste pe zi ce trece si cu care ne vom face acest an sigur si mai remarcati.
Care este cel mai bine vândut model din gamă în România?
Pe partea de MTB cel mai bine vandut, dorit si dupa parerea mea unul dintre cele mai bune cadre existente, este Mr Big, un 29er extrem de sprinten si elegant. Expresia imi apartine “fuge ca un bike de sosea”.
Exista 3 variante de Mr. Big stock dar asa cum am mai spus, cu ajutorul configuratorului poti face totul la aceste 3 modele. Mai mult, se pot pune si alte piese care nu exista in configurator pe aceasta bicicleta, printr-o simpla cerere intr-un camp special, atunci cand se fac pasii comenzii.
La sosea, modelul X-Lite CRS este fantastic. Nu este cea mai scumpa sau mai usoara bicicleta a noastra, ci doar a 2a ca si greutate si a 3-4a ca si pret, insa daca punem in balanta totul… este tare reusita. Pret aproape imbatabil, greutate interzisa si comportament exceptional. De 2 ani este bicicleta mea (anul trecut alb cu albastru, acum negru mat) si sunt in continuare foarte multumit. Se pare ca am transmis acesta pasiune multora pentru ca au aparut cateva pe la noi.
Insa primul model ca si numar de piese achizitionate este PRO SL, o bicicleta de aluminiu, una dintre cele mai ieftine ale noastre, cu echipari Tiagra, 105, Ultegra dar care bineinteles ca la cerere poate avea si Dura Ace Di2 si Lightweight Millestone.
Există vreo posibilitate ca publicul să testeze în vreun fel sau altul bicicletele Rose?
Eu locuiesc in Bucuresti si aici am si un mic birou in care tin bicicletele de test (6 la numar) si multe alte lucruri interesante. Este pe Calea Victoriei chiar vis a vis de Hilton. Acolo ne putem intalni oricand, sa bem o cafea, sa testam tot ce avem si sa barfim despre biciclete. Ideal ar fi sa fiu anuntat din timp pentru ca iar vine sezonul si voi alerga dintr-o parte in alta. Bineinteles ca mai exista posibilitatea sa fie testate si in competitii usoare, care nu uzeaza mult bicicleta. Cel mai simplu ar fi sa vorbesc fata in fata cu cei interesati.
Cum vezi piața din România în ceea ce privește MTB-urile, ținând cont că acestea încă țin topul vânzărilor, surclasând bicicletele de șosea și chiar pe cele de oraș?
Intr-adevar MTB-urile sunt peste tot dar este si normal pentru ca exista atat de multe concursuri si pentru ca sincer (o spune un ciclist de sosea) la inceput ti se pare mult mai cuminte o poteca din padure decat prima banda a unui drum national.
Dar mai este loc pentru ca dupa cum vedem, ciclismul este un trend in toata lumea. Si va continua sa fie multi ani. Va deveni chiar un stil de viata pentru multi. Deci se va face loc si pentru nou veniti.
Insa sa stiti ca incet incet balanta se va echilibra intre MTB-uri si cursiere. De ce? Pentru ca cel care s-a dat 1-2-3 ani la MTB, acum vrea si ceva nou. Nu sa renunte la prima iubire dar vrea sa simta si viteza si vantul “de morcov” si tacticile de echipa si eleganta rotilor inalte de carbon.
În ce măsură crezi că afectează piața bicicletele furate, importate din vest și ce ar trebui să facă industria locală pentru a stopa acest fenomen?
Uffff, aici cred ca este doar vina noastra. Noi ar trebui sa stopam acest lucru renuntand sa ne mai bucuram de un lucru pentru care altul plange chiar in acelasi moment. Nici macar nu trebuie sa fim foarte “intrusivi” sau violenti sau fanatici ci doar sa ne uitam la noi in ograda si sa cumparam lucruri cu acte in regula. Tine doar de noi sa fim corecti. Ca exemplu nu degeaba se spune “calitate germana” sau “corectitudine nordica” sau “precizie elvetiana”. Chestia asta s-a format in timp nu intr-un an doi.
Industria nu cred ca poate face prea multe pentru ca e ca si cum ai incerca sa cauti acul in carul cu fan. Poate ca il gasesti dar mai sunt multe altele.
Mulțumim pentru timpul acordat!
Daca organizatorii de competitii ar cere si actele de provenienta ale bicicletelor inscrise, ar insemna un pas urias in combaterea furaciunilor! O multime de „sportivi” se lauda cu materialul lor pe forumuri/facbook sau pun in vanzare biciclete, cadre, componente noi sau „aproape noi”, dar cand ii intrebi de acte sau provenienta se dau la fund subit!
Sa fim realisti, cea mai mare parte a pietei de furaciuni e sustinuta de cei care stiu exact ce poate face o bicicleta/echipare si care au nevoie (sau doar vor sa se afiseze) de modele de top dar la pret de entry-level. Cine cumpara o bicicleta echipata Record, Dura Ace sau chiar Ultegra (noi) la pretul de 500E negociabil stie foarte bine ce cumpara dar va striga peste tot ca ciclismul e un sport scump si el nu are bani ca un neamt sau norvegian.
Oare unde e fairplayul cand un „sportiv” concureaza pe o bicicleta furata?
Ideea de fair play este discutabila in ciclism deoarece spre deosebire de multe alte sporturi echipamentul costa si conteaza foarte mult. Exemplu: Grasul cu Jekyl cand termina inaintea unui tanar (nu cu mult antrenament dar in forma) care da tot ce poate si isi face entry levelul praf ridica semne de intrebare ca si cele puse de tine.
Ar fi interesant ca intr-un concurs (nu la nivel de pro la care deja toata lumea are bani), sportivii sa aiba echipament de acelasi calibru si sa se puna cont mai mult pe fizic.
Daca grasul cu Jekyl a muncit pentru bicicleta si e poseor legal, e ok. Dar deseori a luat-o de la alti „grasi”, cu 10% din pret si cu „mici zgarieturi de la transport” (aka: de la aruncat in duba, noaptea….).
cu tot respectul, dar lipsesc foarte multe virgule. macar inainte de „dar” sa puneti virgula. altfel, e destul de greu de citit articolul, pentru ca nu stii unde se termina o idee si unde incepe alta.