Caravana Marii Bucle a pornit ieri la drum pentru a 100-a oară, iar atmosfera poate fi una pe care doar o putem intui, dacă nu ne aflăm acolo, în mijlocul acesteia. Și cum un eveniment cu o asemenea greutate este ceva cu care te întâlnești mai greu în carieră ca rutier profesionist, dorința de a cuceri un moment din acesta naște fapte precum cea de astăzi. Jan Bakelants (RadioShack-Leopard), un outsider aproape perfect, a reușit să își treacă în cont etapa de astăzi după un final pe muchie de cuțit.
Cei 156 de kilometri dintre Bastia și Ajaccio au fost un prilej ideal de a ne răsfăța privirea cu frumusețea insulei Corsica, dar curând atenția s-a mutat asupra plutonului. Prima evadare a zilei a fost mai mult de formă, cei 4 componenți ai acesteia fiind repede prinși din urmă de către pluton, pe măsură că urcările de pe rută se iveau. Cu 20 de kilometri rămași din parcurs, Juan Antonio Flecha (Vacansoleil-DCM) și Cyril Gautier (Europcar) își încearcă norocul pe cea mai serioasă urcare a zilei, deloc lungă, de circa un kilometru, dar destul de dificilă cât să fie punctul nevralgic al etapei.
Într-un mod mai puțin așteptat, Chris Froome (Team Sky) pornește și el o acțiune în urma celor doi, dar scopul a fost mai mult de intimidare al adversarilor săi de clasament general, căci este prins cu 10 kilometri rămași până la final. Gautier continuă în față, dar Sylvain Chavanel (Omega Pharma-Quickstep) pornește pe urmele sale, aducând cu el un alai cvasi-all-star, printre care îi regăsim pe Manuele Mori (Lampre-Merida), Gorka Izagirre (Euskaltel) și Jakob Fuglsang (Astana), alături de Flecha care li s-a alăturat pe parcurs.
Avansul e fragil, însă grupul e în viteza a 5-a, asta până când mai rămân 2 kilometri până la sosire. Colaborarea nu mai este aceeași între ei, avansul se micșorează și sprintul final pare a fi o problema disputată între cei din pluton. Numai că Jan Bakelants (RadioShack-Leopard), un rutier de 27 de ani fără nicio victorie ca profesionist, decolează de unul singur de lângă colegii de escapadă. Calm și sigur pe el, rulează cât poate de tare, însă intrarea în ultimul kilometru îl prinde cu plutonul suflându-i în ceafă. Și în ciclism se știe că ultimul kilometru este locul celor mai mare dezamăgiri uneori, mulți rutieri pierzând victoria pe ultimii metri din cei 1.000 finali. Pe măsură ce Bakelants se apropia de finiș, Peter Sagan (Cannondale Pro Cycling) trăgea plutonul după el, fiind deja ridicat din șa și având un singur țel: victoria.
Totuși, slovacul va trebui să mai aștepte pentru că astăzi Bakelants a fost de zile mari și a terminat cu câțiva metri în fața sa, cronometrul înregistrând o diferență de exact o secundă între ei. Succesul a fost la mustață și ultimele clipe ale etapei parcă nu se mai terminau. Bakelants a reușit nu doar să aibă ca primă victorie profesionistă o etapă din Turul Franței cu numărul 100, ci ne-a oferit și un moment care mai amintește încă o dată de suspansul pe care ciclismul îl oferă. Și ca bonus, belgianul a îmbrăcat și tricoul galben.
Ma bucur foarte mult pentru omuletul asta, si-a incercat norocul si a reusit. Spuneau comentatorii ca cei de la RadioShack-Leopard l-au bagat anul asta in Turu Frantei dupa o operatie suferita la genunchi, sunt sigur ca nu se astepta nici echipa la o asa victorie din partea lui, avand invedere ca din 2007 de cand e in ciclismul profesionist, n-a castigat nici un concurs.
Mi-a placut sinceritatea lui la interviu si imaginea aia, cand era aproape de finish, aia din spate rupeau pinioanele si el era `lejer`
Ce model pt ciclisti. Foarte umil omu’, jos palaria pt el. Prima victorie din cariera e in Turul Frantei, plus ca ia si tricoul galben. Vis! 🙂