Acum citesti
Velo-destinația Roșia, Bihor

Nebunia orașului, agitația de zi cu zi, jungla urbană, căldura betoanelor… Foarte mulți dintre noi, pasionații de outdoor, se confruntă cu problema asta, zilnic. Rezistăm de la un weekend la altul, așa că atunci când se ivește ocazia să evadăm din oraș, mai ales când avem șansa să vizităm un loc nou, nu se pune problema să mai stăm pe gânduri.

La invitația Biciclez.ro, împreună cu Evolution Bike Oradea, Pădurea Craiului și Aventura Trekking, am vizitat comuna Roșia, Bihor și împrejurimile, un loc rupt de lume, unde timpul stă pe loc. Ce se întâmplă aici, când ajungi? Te așezi, în hamac, pe iarbă sau chiar la masă, și totul se oprește. Respiri adânc, aerul curat, și începi să simți și să trăiești liniștea și pacea din jurul tău.

Sunt un iubitor de munte, îmi place altitudinea, brazii, crestele semețe, vegetația de altitudine, dar aici este diferit, și deloc mai puțin frumos. Ce îmi mai place, este un vârf de deal, golaș, izolat, cu un drum, o casă și câțiva copaci pentru umbră. Și exact asta am găsit la Casa Tradițională, unde am stat peste weekend.

Traditional Casa, Rosia

Este frumos să petreci timpul în natură, și mai frumos s-o faci activ, la drumeție, pe bicicletă sau în alergare. Dar cireașa de pe tort trebuie să fie locul unde te întorci seara, ostenit, după o zi de alergat pe coclauri, unde îți reîncarci bateriile cu bucate tradiționale, gătite acolo, la fața locului.

Dan Ghiță, de la Biciclez, ne-a chemat să vedem cum este pe la el. Biciclez.ro este o agenție de turism, dar nu orice fel agenție. Ei „organizează vacanțe pe bicicletă în care cunoaștem, din șa, frumusețile meleagurilor românești precum și să experimentăm autenticitatea meșteșugurilor, bucătăriei și tradițiilor locale”, așa cum se descriu ei pe site.

Am vizitat multe locuri pitorești din țară, dar aici nu mai ajunsesem. Roșia – este o comună situată în nordul Ţării Beiuşului, la poalele Munţilor Pădurea Craiului, pe cursul inferior al râului Valea Roşie. Este una dintre cele mai mari comune din județul Bihor. Dealurile de aici sunt fragmentate de râuri și pârâuri, Sodoleş spre exemplu sau pârâul Şoimuşurilor, pârâul Strâmtura, pârâul Topliţa, valea Cuţilor, valea Pietrei Negre sau valea Pietrei. Însă pârâurile aproape că devin râuri, așa cum am aflat și noi vineri, când am dat o tură rapidă de bicicletă, traversând Cheile Cuților. A fost o adevărată aventură!

Din Roșia încep multe trasee turistice, regiunea fiind o poartă de acces în Munții Pădurea Craiului, o zona carstică, unde peșterile sunt la tot pasul, multe dintre ele însă foarte ascunse. Treci pe lângă intrare și habar nu ai ce caverne se află sub picioarele tale. Apele infiltrate în subsol au peşteri şi avene ce pot fi vizitate cu ghid. Spre exemplu  Ciur-Izbuc, Ciur – Ponor, Peştera Vacii, Peştera Gruieţ sau peștera Dobos unde am fost și noi împreună cu Aventura Trekking.

intrarea in Pestera Dobos

Timp de trei zile Dan ne-a organizat un program cu care nu aveai nicio șansă să te plictisești. Imediat ce am ajuns, am avut timp doar să ducem bagajele în casa tradițională, să ne bucurăm de liniștea și proaspătul atmosferei de pe deal, după care ne-au schimbat rapid în echipament de bicicletă și ne-am urcat în șa.

Bicicletele pe care le-am folosit au fost însă niște bijuterii, mtb-urile Specialized electrice care „scot durerea din plăcere”, așa cum îmi place să spun. Evolution Bike Oradea le-a adus, pentru a ne bucura de ele și de peisaj, și pentru a ajunge înapoi acasă, puțin mai odihniți. Dar nu vă faceți iluzii, tragi și de electrice aproape la fel de tare. Spre exemplu, în tura de-a doua zi, de 36 km, Creasta Ponoarei, am consumat aproape 1400 calorii, iar duminică, în Tur de Roșia 31 km, am ars 1034 calorii, aproape cât am consumat și când am urcat spre vârful Omu din Bucegi, în alergare.

Dar e drept că atunci când ai nevoie de puțin „vânt din spate”, tot ce trebuie să faci este să apeși un buton. M-am bucurat foarte mult că la fața locului m-am întâlnit și cu Fabian Istvan aka Mutzi, de la Woodfellas Racing, organizatorul etapei Thermal Enduro din cadrul Cupei Națioanle de Enduro. Mutzi a venit cu noi pe trasee, în calitate de ghid.

Vineri la Roșia

Prima zi petrecuta la Roșia a început însă nu cu bicicleta ci cu peștera. Împreună cu Aventura Trekking am pornit să vizităm peștera Doboș, undeva în văile dintre dealuri, la doi pași de pensiune. Știm cu toții cum se vizitează o peșteră – îți iei bilet și pornești vizitarea, pe un traseu de cele mai multe ori ușor, amenajat, accesibil și luminat, împreună cu ghid sau nu. La Doboș este însă altfel. Aici am făcut „speo-turism”, iar pentru asta ne-am îmbrăcat în echipament special de protecție, o premieră pentru mine, cu care puteai să te târăști pe coate și pe fund, fără să-ți murdărești hainele “de stradă”. Recunosc că mi-a plăcut tare mult. N-am mai făcut așa ceva, iar peștera în sine, deosebită și ea. Îngustă, înaltă și misterioasă.

Ne-am întors și-am încălecat e-mtb-urile Specialized, pentru a da o tură rapidă pe dealurile și văile din vecinătatea pensiunii. Rapidă am crezut la început, dar pe traseu ne-am dat seama că ne așteaptă o mini-aventură. Dan ne-a băgat pe niște coclauri, de credeam că nu mai ieșim. Eu mă amuzam și mă bucuram că nu era ca de fiecare dată, când eu eram ghidul, cel cu ochii în hartă tot timpul. Am traversat de nenumărate ori pârâurile umflate de ploi, am navigat prin desiș și bălării, dar la final am ieșit în Cheile Cuților. Și da, am avut și doi căței de la pensiune, care au venit cu noi tot drumul.

Cheile Cuților sunt spectaculoase chiar dacă nu au lungime deosebită, totalul fiind de aproximativ 2 km. Pereții abrupți au înălțimi de 60-100 metri, iar aici găsești din nou, alte peșteri – Peştera care Cântă, Peştera Vacii din Cheile Cuţilor, Peştera Liliecilor. Denumirea cheilor nu vine de la niște „căței”, cum poate te-ai gândit, ci de la pietrele cu care se ascut cuțitele (cuți), foarte numeroase aici. Pietrele, nu cuțitele!

Tot aici am găsit și via-ferrata Cheile Cuților, amenajat și inaugurată foarte recent, în martie 2021. Lungimea este de vreo 270 metri, porțiune pe care vei urca în jur de 70 metri. Gradul de dificultate este B, iar timpul total de parcurs ar fi de o ora și jumătate. Cel mai ușor ajungi aici dacă faci traseul invers, din satul Poniţa. Așadar, când vii la Roșia, ai și o via-ferrata de făcut.

Reîntorși la pensiune am început să pregătim seara, bucurându-ne de vremea bună, răcoare, liniște, apusul blând și mirosul de iarbă grasă și proaspătă, udată din plin de ploi. După cină am încheiat ziua în jurul unui foc de tabără liniștit.

Sâmbătă la Roșia

A doua zi vremea a fost și mai bună. Știam încă înainte de a sosi la Roșia, că weekendul stă sub semnul ploilor. Dar până la urmă ce face apa, decât să te învigoreze puțin. Avantajul zonei este că ai multă piatră aici, chiar și pe poteci, așa că bicicletele nu vor suferi prea mult din pricina noroiului.

Pentru ziua de sâmbătă Dan ne-a pregătit un tur pe biciclete electrice, de aproape 40 km – Creasta Ponoarei. Am urcat mtb-urile Specialized în remorcă și am pornit spre satul Bratca, lângă Crișul Repede, de unde urma să înceapă traseul.

S-a pornit pe asfalt însă în nici doar câțiva kilometri a început urcarea, aia serioasă, unde am mulțumit cerului pentru avantajul mtb-ului electric. Puteai fie să tragi tare, având nivelul de asistență dat pe minim sau oprit de tot, să arăți celor din jur cât de „bun” ești.

Glumeam la un moment dat, spunând să facem concurs și să vedem cine se întoarce la mașină cu cele mai multe liniuțe la baterie. Sau poți fii normal și să lași bicicleta să te ajute, tu având mai mult timp să te bucuri de peisaj și povești cu prietenii, mai ales că nu ne grăbea nimeni.

Am urcat și am coborât dealurile, iar pentru prânz Dan ne-a pregătit o excelentă surpriză – picnic pe deal, cu mâncare adusă de jos, din sat, special pentru recuperarea noastră. Am întins pledurile pe iarbă apoi ne-am întins și noi la masă. Vremea era perfectă, cald, soare, iar noi toropiți, cu greu ne-am urnit și-am luat-o din loc, întrucât traseul nu se terminase. Mai aveam de pedalat câțiva zeci de kilometri.

Tura nu a fost deosebit de lungă, doar 36 km. Dar cu aproape 1000 m diferență de nivel, făcuți în 2 ore, plus ceva pauze, încearcă să faci asta fără o electrică și să mai și zâmbești la final de zi. Așa că la pensiune am revenit destul de repede, având timp berechet și pentru spălatul bicicletelor.

Apoi am încetinit ritmul, ne-am relaxat și ne-am bucurat, iarăși, de seara liniștită, la o țuică sau vișinată, la focul de tabără la care am făcut și un ceaun de gulaș, pe care aș fi fost în stare să-l mănânc tot! Și pentru că mi-era foame și pentru că era… prea bun!

Duminică la Roșia

Ultima zi de la Roșia nu a fost deloc doar „ziua plecării”. Am avut de făcut încă un tur cu electricele, Tur de Roșia. După micul dejun servit afară, la soare, am pornit pe biciclete direct din curtea casei, din vârful dealului. Traseul a început atipic, cu coborâre, iar după ce am traversat câteva poteci și forestiere, am intrat pe asfalt.

Prima oprire a fost la Moara cu apă din Roșia, un obiectiv turistic unde trebuie să poposești puțin. Nea Gheorghe Burtic, morarul, locuiește aici și tot el îți povestește istoria locului. Ridicată cândva în secolul 19, moara este construită prin tehnica „sosilor”, folosindu-se aici scânduri, în loc de tradiționalele bârne de lemn. La interior am găsit două camere, cea principală, unde este mora în sine și care chiar funcționează, cealaltă fiind camera lui nea Gheorghe, care aici își duce veacul.

Dacă ai timp să zăbovești puțin și poate chiar să faci o donație, nea Gheorghe îți arată cum funcționează moara și cum macină. Însă nouă ne-a plăcut mai mult cum ne-a cântat la vioara cu goarnă, un instrument muzical tradițional românesc, dar din păcate pe cale de dispariție.

Gheorghe Burtic – foto Bihor Online – bihon.ro

Ne-am continuat drumul și în doar câțiva kilometri am reintrat pe forestier. Dacă până acum vremea a ținut cu noi, încet-încet norii au început să se strângă, iar ploaia să se facă simțită. Am intrat repede în pădure, unde eram feriți, pentru ca, destul de repede, să ajungem la locul de belvedere, balconul cu priveliște spre Cheile Lazuri.

Cheile Lazuri

Minunat loc, mi-a adus aminte de Padiș și Cetățile Ponorului din Apuseni. Cheile le-am admirat de sus, însă dacă ai vrea să le parcurgi, ai avea de trecut o provocare interesantă, întrucât sunt destul de greu de parcurs și necesită traversări repetate ale apei. Cheile Lazuri sunt cele mai impresionante din Munții Pădurea Craiului, accesul făcându-se din satul Lazuri. Lungimea lor este de peste 5 km, cheile fiind de fapt o vale foarte îngustă, cu adâncimi mari, de 100-250 m și versanți simetrici, verticali. Este cu adevărat spectaculos!

Necunoscând zona nu mi-am dat seama, însă eram deja pe drumul de întoarcere spre pensiune. Ploaia începuse bine, dar era ceva în aer care ne făcea să nu ne pese deloc. Aveam un sentiment de încredere pe care bicicleta electrică ti-l dă. Știam că dacă voiam, la nevoie „sprintam” și ajungeam la adăpost numaidecât. Însă nu era nevoie, ne plăcea exact așa cum era, mai ales când și grupul de prieteni este cel care trebuie.

Ajunși la pensiune, de data asta pe ploaie destul de serioasă, am rămas afară să îngrijim bicicletele. Aveau clar nevoie și ele de o spălare bună, iar ploaia chiar a ajutat. Excursia însă nu s-a încheiat încă, pentru că după ce ne-am aranjat și noi puțin, am pornit să vizităm Peștera cu Cristale din Mina Farcu.

Pestera cu Cristale din mina Farcu

Este o peștera deosebită, fiind singura din țară unde poți admira cristalele de calcit fără a fi speolog, cristalele fiind în mod normal, foarte greu accesibile. Peștera este, de asemenea, specială, pentru că este un fel de extensia a minei Farcu, fiind descoperită accidental în 1987, în timp ce erau extinse tunelurile minei. Cu o lungime de 251 m și 16 m diferență de nivel, Peștera cu Cristale este considerată o bijuterie datorită bogăţiei speleotemelor, diversităţii şi formelor cristalelor.

De la peșteră am continuat spre păstrăvăria Șoimus, foarte cunoscută în zonă, și pe bună dreptate. Au păstrăvul în râu, lăngă ei și se mănâncă excelent! Iar aici a cam venit vremea să ne luăm rămas bun de la Roșia și de la tot ce ne-a oferit zilele astea.

Pastravaria Soimus

Întreaga experiență la Roșia a fost fantastică. M-am bucurat să întâlnesc atâta liniște, să-mi reîncarc bateriile și da, să mă pot întoarce la treabă și mai motivat. Partea cea mai buna de la Roșie este că într-o zonă relativ restrânsă, ai atâtea lucruri de făcut și văzut. Dacă stai unde am stat noi, în vârf de deal la Casa Tradițională, toate sunt în jurul tău.

În funcție de cum ești cu bicicleta, toate pot fi în raza lor de acțiune, mai ales dacă sunt electrice. Și nu trebuie să-ți faci grija în privința autonomiei bicicletelor. Specialized-urile cu care am fost noi, aveau și „range extender”. Astfel, orice obiectiv turistic din zonă devenea accesibil.

M-am bucurat foarte mult să fac parte din trupa care a explorat Roșia, chiar doar și un singur weekend. Voi reveni aici, împreună cu familia și prietenii, să termin de vizitat ce nu am văzut încă. Surprinzător, sus de tot pe lista de priorități nu ar doar turele de bicicletă pe care le poți face aici ci și vizitarea câtorva dintre peșterile mici și ascunse din această regiune, echipat desigur, în straiele roșii de speolog adevărat, cavernele care trec chiar pe dedesubtul caselor oamenilor din Roșia.

Dacă vrei și tu să te bucuri, pe bicicletă, dar nu numai, de experiența Roșia, intră în legătură cu Dan Ghiță de la Biciclez.ro. Împreună cu Evolution Bike Oradea, care vine cu bicicletele electrice Specialized, te va duce prin locuri mai interesante, pe care doar un ghid le cunoaște. Neapărat să iei legătura și cu Aventura Trekking, pentru super-experiența speo. Doar cu ei poți avea acces în cele mai interesante peșteri „secrete”.

Mai mult, dacă ești unul din cititorii noștri și vrei să pornești într-o excursie cu Biciclez.ro, vei primi o reducere de 10%, dacă folosești codul promo „freerider2021”, ce se aplică atunci când alegi o aventură din portofoliul de excursii Biciclez.ro.

Dar să nu uităm că pentru toate aceste minunății ale naturii trebuie să mulțumim asociației Pădurea Craiului, administratorul zonei, care se ocupă și îngrijește toate aceste obiective turistice.

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

five × 5 =