Acum citesti
Cicloturism sau concurs în Bulgaria? Dunav Ultra 2022!

Vecinii noștri de la sud sunt des vizitați de compatrioții noștri. Fie că mergem cu bicicleta, la schi sau la mare, Bulgaria este, nu de puține ori, peste nivelul nostru. Până la urmă, are patru vârfuri de peste 2.900 m altitudine. La polul opus, are plaje extrem de populare, de foarte multe ori alese de noi în defavoarea litoralului autohton.

Dunav Ultra este însă altceva și, deși nu ține de epicul înălțimilor amețitoare ale munților și nici de auriul vestitelor plaje bulgărești, este totuși un eveniment internațional, extrem de bine organizat, care are două scopuri foarte bine definite, din punctul meu de vedere. Pe de o parte este competiție sportivă, pe de altă parte promovează turistic țara. O combinație reușită, aș putea spune. Dunav Ultra este, de asemenea, și foarte populara printre cicliștii noștri, în fiecare an „delegația românască” fiind numeroasă.

În vara lui 2022, împreună cu Cristian Airinei, de la Asociația „Da, și eu pot!”, al cărei scop este lupta cu diabetul, am format „celebra” echipă Freerider Supersonic, cu care am participat la acest „concurs”. Observați ghilimelele, pentru că Dunav Ultra este și nu este concurs.

Dunav Ultra are loc în fiecare vară, în Bulgaria și traversează țara de la vest la est, de-a lungul Dunării și a graniței de nord, din Vidin până la Marea Neagra. Evenimentul se organizează pe echipe sau solo, iar fiecare își alege cât de repede vrea să pedaleze cei aproximativ 700 km.

Poți alege provocarea supremă, să pedalezi tot în maxim 48 ore, deci concurs adevărat, și cu tine și cu ceilalți cicliști, sau poți alege orice din celelalte variante: să termini în 3 zile, 5 zile, 7 zile sau peste 7 zile. Din punctul ăsta de vedere tura devine mai relaxată și poți spune că faci și cicloturism. Dar să nu fim totuși greșit înțeleși. Chiar și așa poate fi greu, mai ales dacă este cald.

Echipa noastră, Freerider Supersonic, a ales să pedaleze cei 690 km în 5 zile. În felul ăsta, obțineam un echilibru bun între concurs și cicloturism. Am obținut o medie de 138 km pe zi, cea mai lungă zi având 165 km, iar cea mai scurtă 98. Nu a fost deloc puțin și nici ușor.

Unde mai pui că, deși pedalam în aval, am avut și o mulțime de urcări. De nenumărate ori glumeam cu Cristi, ajunși la exasperare de atâta urcare pe caniculă, pentru că nu înțelegeam cum „curge Dunărea la deal”. Evident, curgea la vale, dar drumul nostru șerpuia, când în sus, când în jos. La finalul evenimentului am ajuns să strângem aproape 5000 m diferență de nivel.

În afară de diferitele forme de organizare în care poți participa la eveniment, Dunav Ultra oferă și două tipuri de traseu: Clasic și Aventură. Cel clasic este pe asfalt, în timp ce Aventura presupune și gravel. Deși eu am participat cu bicicleta mea de gravel, pentru 2022 am ales Clasic, întrucât Cristi a venit pe cursieră.

Astfel, dacă ar fi să recomand bicicleta perfectă pentru Dunav Ultra, aceasta ar fi gravel bike-ul sau bicicleta de trekking, din mai multe motive. În primul rând chiar și traseul clasic este destul de „aspru”. Nu de puține ori asfaltul era de slabă calitate, fie foarte rugos fie plin de gropi și petice. Eu pe gravel prosperam, în timp ce Cristi pe cursieră trebuia să fie mult mai atent la drum. Mai mult, dacă ai alege varianta Aventură, atunci obligatoriu îți trebuie gravel. Desigur, merge și cu mtb, și mulți participanți chiar erau pe mtb, dar este cam „overkill”. Nu e totuși nevoie de mtb, dacă poți alege o bicicleta mai „light”.

Traseul Aventură este însă mai pitoresc, întrucât merge mai mult pe lângă Dunăre, traversând zone mai sălbatice și mai frumoase ca peisaj. Însă chiar și așa “clasic”, Dunav Ultra a fost pentru mine aventură nefiind chiar plimbare. Am avut noroc întrucât Cristi mai participase și știa deja cam care sunt obiceiurile. Am avut nevoie de rezervări pentru cazările din fiecare noapte, iar pentru că aventura noastră am ales să dureze 5 zile, am avut un total de 6 cazări întrucât, pornind din Vidin la prima oră, trebuia să dormim și aici o noapte.

foto @dunavultra
foto @dunavultra

Deja din prima zi de pedalare, întreaga tură devenise o rutină plăcută, pentru un ciclist. Tot ce trebuia să facem, zilnic, era să ne trezim, să mâncăm, să pedalam, apoi să ne cazăm, sa ne reanimăm sub duș, să mâncăm iar, eventual să vizităm locul hidratându-ne cu succes cu berea locală, apoi să ne culcăm. Vorba aia: „Sleep, eat, bike, repeat!”.

Am avut cazări în orășele mici de provincie, aproape pustii, cu puține spre deloc locuri în care puteai mânca ceva.  A fost chiar „dramatic” în ziua 2 când am sosit în Oryahovo. După ce ne-am cazat am plecat și noi, ca tot omul, în „centru”, să mâncăm. Mare ne-a fost surpriza să vedem că nu existau terase sau restaurante unde să poți face ceva. Am bătut în lung și lat orășelul, dar fără sorți de izbândă. Desigur, nu am murit de foame, am reușit să găsim un mini-market de unde am luat de-ale gurii. Ulterior însă, am aflat că totuși exista un restaurant în oraș, dar pe care noi nu l-am găsit. Asta e, rămâne să-l vizităm data viitoare.

Au fost însă și momente „festive”, cu cazări în localități mari, precum Svishtov sau Ruse, acesta din urmă deosebit de frumos, cel puțin centrul, unde nu a fost deloc greu să găsim, cred, cea mai bună terasă din oraș!

Traseul în sine, pe care pedalezi un total de aproximativ 700 km, este un mix de peisaje deosebite și pitorești, cu zone dezolante și părăsite. Cam ca pe la noi. Traficul auto este, și acesta, variat. În prima parte a săptămânii de pedalat, am mers pe drumuri lăturalnice și liniștite, cu trafic aproape inexistent, în timp ce în a doua parte am intrat și pe DN-uri. Însă impresia generală a fost că șoferii sunt mai atenți cu cicliștii decât pe la noi.

Există și la noi o mulțime de evenimente de tip randonneurs, similare concursului din Bulgaria, dar Dunav Ultra este totuși altceva. Ce m-a impresionat cel mai mult au fost comunitățile locale, care s-au implicat atât de mult, și care au dorit să fie prezente, să se afle de ele. Astfel, la check point-urile oficiale, intram în legătura cu oamenii locului, care ne povesteau cum mai este pe la ei și cum le-a schimbat viața Dunav Ultra. Obișnuiți, ca și pe la noi la țară, să-și câștige existența din munca pământului sau puțin comerț, mulțumită Dunav Ultra au înțeles cum vremurile se schimbă și cum turismul devine important, o modalitate viabilă prin care își pot câștiga existența, chiar și dacă doar sezonier.

La această ediție am stat la cazări „oficiale”, pensiuni și hoteluri, dar mi-ar plăcea ca la edițiile viitoare, organizatorii să ofere posibilitatea de cazare și masă și la localnici. Nu doar în orașe ci în satele prin care treci. Pentru că asta este Dunav Ultra. Pentru noi, străinii, nu este un concurs și ocazie de vizitare a țării, o imersie în cultura și gastronomia locală, contact autentic cu localnicii și obiceiurile locului.

Nu văd de ce Dunav Ultra 2023 nu ar fi ediția a doua pentru mine, și a 3a pentru Cristi!

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

three × 2 =