Astăzi, în cadrul acestei rubrici, puteți face cunoștiință cu bicicleta redactorului FreeRider.ro, Radu Diaconescu. Îi dăm cuvântul.
În 2010 m-am îndrăgostit de noile modele Enduro de la Specialized. Mi-a trebuit aproape un an până să mă hotărăsc, dar în final prin noiembrie am înghițit gălușca și am comandat-o. Deja după primele ture a fost clar că e căluțul năzdrăvan; de aceea am botezat-o imediat Black Beauty. Este puțin mai grea, atingând aproape 16kg, dar greutatea are avantajele ei, mai ales la vale. Îi place viteza și strălucește pe single trail.
Echiparea este cea standard de la Specialized Enduro, cu angrenaj SLX cu două foi, schimbător de pinioane X9, frâne Avid Elixir R SL, furcă Rock Shox Lyrik Solo Air și amortizor Fox RP2. Suspensia are cursa de 160 mm pe față și pe spate și s-a dovedit foarte bună pe toate traseele parcurse prin Alpi. Încă din prima zi am înlocuit pedalele cu DMR V8 și manșoanele cu unele ergonomice de la Ergon, iar în urma unor vibrații rezonante în cadru am trecut și la plăcuțe de frână cu kevlar.
După o vreme, componentele inițiale au început să mai cedeze și a venit momentul să fac unele schimbări. Pe lângă „consumabilele” normale cum ar fi lanțul și caseta de pinioane, am mai înlocuit și bash guard-ul cu unul de la Race Face, cel original fiind făcut bucăți în urma unei întâlniri neprevăzute cu un butuc. Au urmat rotile, pe care le-am înlocuit cu un set de Mavic DeeTraks convertite in tubeless cu Stan’s NoTubes. În urma unor aventuri prin munți am schimbat și pedalele cu Nukeproof Neutron. În final, după ceva mai bine de doi ani de tăvăleala, suspensia a fost răsfățată și ea cu un service complet, rulmenții fiind schimbați cu unii inoxidabili.
Pe viitor am plănuit un schimb al cartușului de damping cu un Mission Control DH și o nouă tija de șa hidraulică (probabil un Rock Shox Reverb) și le voi testa din belșug în iunie într-o cursă enduro prin Alpii austrieci. Black Beauty este un full time job, mai ales că fac toate reparațiile cu propria mea mânuță . Ce nu face omul pentru căluțul lui 😉
Foarte faina insa referitor la aspect, mi se pare ca dau aiurea cablul ala rosu si scrisul galben de la roti, ceva nu se potriveste.
Eu nu inteleg cum o bicla de nivelul asta, mai ales una care se vrea pt enduro (coborari in viteza peste teren f accidentat) poate sa lase cablurile pe afara, si cu atat mai mult cu trecere pe sub downtube unde sunt atat de expuse. Mi-am lovit cadrul de nenumarate ori in zona aia pe coboorari rapide, pe drumuri cu pietris. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost sa fi ramas fara frane din cauza unui cablu perforat …
@Florin: bicicleta are mai multe componente rosii precum si ceva accente roscate (nu tocmai vizibile in poza) Rotile originale erau DTSwiss, in negru/rosu. Din pacate la Mavic culorile standard sunt negru/galben, dar am cumparat mai mult cu gandul la calitate decat la aspect. Marcajele cu galben sunt numai niste abtibilduri care au inceput sa se cojeasca deja 😉 Oricum, iarna urmatoare, in cadrul service-ului, este inclusa si o eloxare a cadrului si a rotilor ceea ce va conduce la un aspect mai armonios. Sunt deschis la sugestii cu privire la culoare, desi eu inclin tot spre negru lucios cu accente rosii sau albastre 🙂 Gama de culori este disponibila aici:
http://www.easyelox.de/eloxieren-farben.html
@ Alin: initial am avut si eu aceeasi impresie, dar in ciuda diverselor accidente nu am avut nici macar o zgarietura/lovitura in zona respectiva. In primul rand, cablurile sunt foarte bine protejate in partea de jos de bash-guard. In al doilea rand, mai sus pe downtube nu prea poti atinge cablurile, decat daca sa zicem iti intra un trunchi de copac in spatele rotii anterioare. Pe teren tehnic loviturile nu pot fi ata de severe pentru ca viteza este mica; daca viteza este suficient de mare incat sa sparga conductele sau sa rupa cablurile, probabil ca oricum as zbura de pe bicicleta in momentul ala, caz in care frana oricum nu mai este de nici un folos. Ca sa nu mai zic ca frana ar fi ultima mea grija, cadrul fiind probabil deformat. In al treilea rand, la 40+ km/h cam zbori de pe piatra pe piatra si de pe damb pe damb. Vitezele astea nu le poti aborda fara antrenamentul si experienta necesare, altfel e sinucidere curata. Ideea este ca daca esti in stare sa tii „calutul” sub control la vitezele respective, ai si experienta necesara sa eviti accidente banale unde cablurile au de suferit. In al patrulea rand, si cel mai important: frana din spate este numai ajutatoare, frana de baza este cea anterioara 😉
@Radu: as avea cateva argumente sa te contrazic, majoritatea obtinute in urma experientei personale, dar nu cred ca mai e cazul, important e ca tu te simtzi bine si ai incredere pe ea. Personal admir si respect foarte mult brand-ul Specialized (cine nu o face !? :), insa raman la parerea mea: pe o bicla de cateva mii de euro rutarea interna e obligatorie, asa cum fac cei de la Cube, de exemplu … chiar si pe full suspension
Alin, m-ar bucura sa aud argumentele tale. Daca vrei poti sa le postezi aici, sau poti sa imi scrii un email, cum iti este mai confortabil ([email protected]).
Rutarea interna ar fi o chestie faina… dar din cate stiu Specialized nu ofera rutare interna decat la anumite modele (cel mai adesea cadre de carbon pentru XC, si nici alea toate). Modelele heavy duty (freeride, DH , enduro) sunt oferite exclusiv fara rutare interna, indiferent de materialul din care sunt facute. Exista mai multe motive, dar cel mai important este ca rutarea este din plastic flexibil si nu rezista la tavaleala de la enduro/DH. Si cand s-au desprins, sa vezi ce distractie ai cu schimbatul cablurilor.
Oricum, poate nu am explicat bine: daca lovesti bicicleta cu suficienta forta ca sa strici camasile de la schimbatoare sau conducta de la frana, e drept, ramai fara frana sau fara schimbatoare, dar ramai in primul rand fara cadru iar frana nu iti foloseste la nimic fara cadru… Mantaua de teflon a cablului de la schimbatoare este imbracata intr-un manunchi de cabluri de otel si kevlar iar conductele de frana au manta flexibila de inox. Ca sa iti dau o idee cat de rezistente sunt: am scurtat in final camasile de la schimbatoare cu un dremel, dupa o jumatate de ora de chin cu un cleste de cabluri.
Puteau sa fi oferit rutare interna? Da. Ar fi rezistat la hurducaturile de pe teren? Nu.