După cum am promis, am revenit cu un nou articol și luna aceasta, chiar dacă am întârziat puțin. Ce-i drept, la cât este de limitat timpul, dacă nu ar sta cineva de capul meu să îl scriu nu știu dacă mi-aș face timp. Ideea este că o fac destul de rar, dar atunci când scriu, scriu cu cea mai mare plăcere.
Foto: Florian Răducanu
Odată cu înaintarea în sezonul competițional au început să apară din ce în ce mai multe curse ceea ce mă bucură foarte mult. Mă bucură și interesul oamenilor tot mai mare pentru acestea, drept dovadă fiind numărul din ce în ce mai ridicat de participanți la startul competițiilor. Ies destul de frecvent la antrenament pe DN1 și văd tot mai mulți amatori sau sportivi recreaționali care pedalează în fiecare zi. Asta nu poate fi decât un lucru bun, în primul rând pentru sănătate și apoi pentru toate celelalte. Mă intreabă oamenii, pe unii dintre ei nu îi cunosc sau poate doar din vedere, pe blog sau pe diferite rețele de socializare despre antrenamente și diferite lucruri despre biciclete… Le dau sfaturi și îi încurajez să practice acest sport cu cea mai mare plăcere. Chiar dacă risc să mă repet, o mai spun înca o dată: mă bucur când văd interes pentru acest sport și pentru mișcare.
Înainte de a începe să vă vorbesc despre antrenamente, vreau să va spun că la scurt timp după ce am scris al treilea articol toți băieții de la Dinamo am plecat la C.S. Otopeni, o echipă nou înființată, cu o oarecare putere financiară. Condițiile erau foarte bune, salariile așa cum ar trebui să fie, iar antrenor principal era și este Mircea Romașcanu, ajutat ca antrenor secund, dar și sportiv de Alex Ciocan. Din păcate, nu am stat la această echipă decât foarte puțin timp deoarece nu m-am înțeles cu antrenorul principal. Așa că m-am întors la Dinamo unde mi-am continuat activitatea așa cum o făcusem până atunci. După întoarcere, deoarece la Dinamo nu au mai rămas foarte mulți oameni, am început să reclădesc echipa și am luat hotărârea de a trece pe primul plan mountain bike-ul, iar la șosea să alerg doar atunci când nu am concursuri de off-road. Antrenamentele au fost făcute tot pe șosea, dar o dată sau de două ori pe săptămână am ieșit și pe mountain bike 
pentru a-mi îmbunătăți tehnica. În aceste conditii am semnat un contract cu Giant România, echipă care mă va susține la ambele tipuri de concursuri în acest sezon. Noutatea pentru acest articol este că au început și concursurile, iar antrenamentele au fost diversificate în funcție de acestea. Am alergat patru concursuri în ultimile trei săptămâni, patru concursuri foarte bune mai ales pentru pregătire. Nu sunt foarte mulțumit de evoluția mea la acestea, însă de la cursă la cursă văd o îmbunătățire, ceea ce îmi dă speranță că în viitorul apropiat îmi voi intra în formă. Recunosc că nu am fost foarte concentrat la antrenamente în ultima perioadă, dar voi încerca să remediez această problemă.
De la ultima discuție, antrenamentele și-au schimbat cursul destul de mult. Țin să menționez că o parte din acestea au fost făcute împreună cu băieții de la Otopeni, în general cele lungi.
Dacă înainte puneam accent foarte mare pe antrenamentele de acumulare, adică cele de lungă durată și mai puțin pe cele de intensitate, acum lucrurile s-au schimbat. În primul rând a crescut viteza la antrenamente, iar majoritatea erau facute în formație de echipă. În ultimul articol vă spuneam de 2-3 antrenamente lungi pe săptămână, în jurul a 130 de kilometri. După acea perioadă, distanțele lungi au devenit și mai lungi, cam de 170-200 de kilometri de 3-4 ori pe săptămână, iar între ele realizam antrenamente de 80-100 de kilometri. Acest tip de antrenament nu a durat decât două săptămâni, apoi, după ce am revenit la Dinamo am trecut la 2 antrenamente lungi pe săptămână, de aproximativ 160 de kilometri și la fiecare dintre ele am încercat să merg la plasă, adică pedalat în spatele unui automobil pentru a-mi dezvolta viteza. Când era posibil, mergeam la cele lungi cu cei de la echipa din Otopeni.
De două ori pe săptămâna mai pedalam 80 de kilometri, presărând niște sprinturi, atunci când ieșeam pe șosea, iar atunci când ieșeam pe mountain bike mergeam pe un traseu de cross country unde mă bazam pe intervale. Sprinturile, pe șosea, erau de aproximativ 300-400 m și, în funcție de cum mă simțeam, executam 10-15/antrenament. Intervalele cu mountain bike-ul le făceam de regulă pe un traseu din parcul Carol și antrenamentul dura în jur de două ore.
Alte două antrenamente erau de rulaj, de aproximativ 70 de kilometri și veneau în general după cele lungi. La acestea nu faceam altceva decât să rulez în pasuri mici.
După cum am mai spus, în ultimele trei săptămâni am alergat patru concursuri: la Târgoviște, Vâlcea, Liman și Prima Evadare. După fiecare dintre ele mi-am luat o zi de pauză. Pe larg despre fiecare concurs puteți găsi pe blogul meu.
Îmi mențin aceeași părere despre faptul că odihna face jumătate din antrenament, odihnă de care, recunosc, nu prea am avut parte în ultima vreme. Am încercat din când în când să mai iau parte la o ședință de masaj. Ideal este ca acesta să nu lipsească după antrenament sau măcar de 3-4 ori pe săptămână.
Mâncarea și vitaminele ocupă și ele un loc important în cadrul pregătirii. Dacă nu mănânci cum trebuie, nu ai cum să faci față antrenamentelor, iar vitaminele vin în completarea acesteia. După cum am mai spus, eu incerc să mănânc pe cât se poate de diversificat, să mă feresc cât mai mult de grăsimi saturate și prăjeli. Mulțumită sponsorilor mei nu îmi lipsesc vitaminele, mineralele și susținătoarele de efort, fără de care totul ar fi fost mai complicat.
Până la următorul articol sper să alerg la cât mai multe concursuri și eventual să vin cu vești bune. Spor la pedalat!
Mai multe despre Răzvan Jugănaru poți citi pe blogul său.
