Mountainbiking însemna în 1988: o furcă fixă, un cadru foarte înalt asemănător cursierelor, frâne Cantilever, o pipă lungă dar și un strop de high tech. Astfel, echipa celor de la Specialized obținea rezultate importante pe această bicicletă. Și cum orice producător are în ofertă și un model de top, în urmă cu 25 de ani putea să cumperi acest Stumpjumper, în ediție Team, cu o echipare pe măsură, cel puțin pentru acea vreme.
Cum pedalele Clipless (SPD) nu se năcuseră încă, aveai parte de o pereche de pedale cu ratrape, pentru o mai mare eficiență la pedalat. Un sistem de transmisie 3×8 era încă de pe atunci la datorie, fiind susținut de schimbătoare Shimano. Poziționarea frânei de spate era diferită față de ce ofereau alți producători, fiind montată sub chainstay. Mai târziu însă s-a renunțat la această construcție, deoarece frânele deveneau ineficiente atunci când rulai prin noroi.
Anvelopele Ground Control erau încă de pe atunci competitive din punct de vedere al greutății, cântărind 575 de grame/bucata. Și ca să fie în sprirtul vremurilor, acestea veneau cu un perete alb, o notă de design ce caracterizează primii ani ai MTB-ului.
Opțional (și revoluționar pentru acea vreme), bicicleta putea fi livrată și cu schimbător automat și electronic. Soluția era furnizată de Browning și consta într-un angrenaj, cu 3 foi, ce aveau 3 secțiuni mobile.
Astfel, nu erau necesare nici maneta de schimbător (înlocuit cu un buton cu două poziții) și nici schimbătorul de foi. Asta presupunea schimbări foarte precise și puțin gălăgioase, chiar și în sarcină. Sistemul însă nu s-a impus, dar a fost eficient pentru vremea sa.
