Acum citesti
Contador și cruciada anti-doping

Verdictul mult-așteptat în cel mai mediatizat caz de dopaj al ultimilor ani a sosit. Alberto Contador a fost declarat vinovat pentru dopaj și a primit sancțiunea ce i se cuvine unui asemenea inculpat. Cea mai importantă urmare a fost că i s-au retras cele două mari tururi câștigate, cel al Franței și cel al Italiei. Unii jubilează, pe când alții își pun mâinile-n cap. Dar acum, la finalul acesteia, ce ar trebui să înțelegem din toată povestea, care a durat un an și jumătate?

Eu, personal, înțeleg că Alberto Contador a fost un țap ispășitor, chiar dacă este o părere controversată. Și până la urmă, este doar o simplă părere, una care nu ar putea schimba nici în bine, nici în rău soarta ibericului.

Să începem cu începutul. Alberto Contador a fost depistat pozitiv cu clenbuterol în timpul testului anti-doping din Turul Franței 2010. Dilema a apărut odată cu anunțarea cantității în care se afla substanța interzisă în organism – 50 de picograme. Închipuiți-vă că 1 picogram este a miliarda parte a unui gram. Nu trebuie să fii cercetător la laboratorul anti-doping din Koln pentru a-ți da seama că această cantitate este neglijabilă și că poate proveni, cum a susținut staff-ul spaniolului, din carnea de vită infestată cu clenbuterol. Specialiștii în medicină sportivă susțin același lucru. Pe scurt, este ca și cum Contador ar fi furat niște bani, dar nu i-au ajuns nici de o pâine, în schimb primind pedeapsa maximă pentru furt.

Pe urmă, pur și simplu nu îți bați joc de un sportiv, purtându-l prin tribunal timp de 18 luni. Cel puțin, nu dacă ai un verdict clar în cazul de dopaj în care este implicat. Dacă exista o dovadă incontestabilă că el a folosit acea substanță, ar fi fost suspendat în cel mai scurt timp după depistarea acesteia. Nu după 18 luni. Nu este etic față de munca pe care o depune, nu este etic față de sponsorii pe care îi reprezintă și nu este etic față de fanii care trăiesc alături de el fiecare victorie sau insucces. Sau cel puțin, nu este etic din partea unei instituții care, chipurile, vrea să facă lumea sportului una mai bună și mai curată.

Mai îndrăznesc să spun că am fost martorii unei ipocrizii de primă mână. Tribunalul de Arbitraj Sportiv și Agenția Mondială Anti-doping (WADA) pot deschide această veritabilă listă a rușinii. De ce campionate ca NFL sau NBA nu sunt supuse aceluiași regim de controale anti-doping ca și restul sporturilor din lume? De ce cu ocazia Operațiunii Puerto, care s-a soldat cu suspendare a 50 de cicliști, celelalte 150 de nume din rețeaua de doping organizat alimentată de doctorul Fuentes nu au fost dezvăluite? Poate pentru că umbla zvonul că erau nume precum Rafael Nadal sau Zinedine Zidane. Desigur, ar mai fi și întrebarea de ce Lance Armstrong a reușit să evite suspendarea în 1999 după ce a prezentat o rețetă medicală care să îi justifice cantitatea peste măsură de corticosteroizi din organismul său. Firește, răspunsul nu este greu de găsit și despre aceste inechități am putea discuta mult și bine.

Și dacă tot am menționat numele lui Armstrong, om care a învins cancerul, câți dintre voi știți că și Contador a avut probleme majore, aproape fatale, dar care nu au fost mediatizate aproape deloc? În 2004, în timpul Turului Asturiei, a intrat în convulsii. Pur și simplu a căzut de pe bicicletă în mijlocul cursei. S-a descoperit că suferă de cavernoasă cerebrală, o tulburare congenitală vasculară. Avea câteva cheaguri de sânge pe creier ce puteau fi fatale. A fost operat și și-a revenit, dar a rămas cu o cicatrice care se întinde de-a latul scalpului, de la o ureche la alta și cu o placă de titaniu cu care este prins craniul său. Și s-a refăcut după acest incident. S-a urcat înapoi pe bicicletă din prima zi în care a primit acordul medicului. Și a devenit campion. Și sunt convins că nu și-ar dori să îl privim mai îngăduitor din această pricină – ar fi sub demnitatea sa.

Nu îl condamn pe Contador din încă un alt motiv. Ne place spectacolul, ne place să îi privim pe cicliști cum parcurg sutele de kilometri ale curselor la care participă în timp ce noi stăm în fotolii ronțăind niște popcorn și sorbind dintr-o sticlă de suc. Dar nu ne place când unul dintre acești sportivi este descoperit cu o cantitate infimă a unei substanțe, ce-i drept, interzise. Zicem că-i trișor. Dar, răspunde sincer: crezi că tot talentul lui Contador este egal cu zero acum că a fost descoperit cu 50 de picograme de clenbuterol? Crezi că tu, dacă ți-ai administra acele 50 de picograme, ai fi în stare să evoluezi ca și Contador? Sau cel puțin ca și cel mai slab clasat rutier din Turul Franței? Sau măcar din cel al României?

Fie că vrem să acceptăm sau nu, dopajul este o practică răspândită în sportul de mare performanță. Nu este altceva decât o altă latură întunecată a omului cu care nimeni nu vrea să aibă de-a face. Însă mulțumită acestuia, sportivii ne oferă spectacolul pe care îl cerem, fie că vorbim de cel de pe zgura de tenis, de pe terenul de fotbal sau de pe șoseaua alpină. Pentru ei, sportivii, dopajul este o investiție care se poate solda cu un premiu mai mare, cu un contract mai bănos sau cu ostracizarea din lumea sportului. Pentru noi, fanii ciclismului, dopajul este un prilej de a arăta cu degetul așa-zisa imoralitate a acestor gladiatori moderni și de a ne afișa pretinsul simț al dreptății. Dar mai presus de toate, dopajul este un rău necesar. Rău pentru ei, necesar pentru divertismentul nostru. Alberto Contador a fost doar carne de tun.

 

Traian Goga,

Redactor FreeRider.ro

Vezi Comentarii (11)
  • mda….se vad nervii de altfel indreptatiti, impartasesc si eu acelasi punct de vedere. trist ca nu a avut spate ca si lance, rusinica avocatului ! /-facem o petitie catre eurosport? sa-i schimbe pe suckerii de comentatori anu asta si sa puna vreo 2 fufe cu voci sexy?, baietii sunt total pe langa in meseria lor.

  • Si mie mi se pare o ridiculozitate as fii acuzat pentru o asa cantitate mica de substanta.
    In schimb nu sunt de acord cu dopajul ,iar in acest articol se prezinta ca un lucru necesar pentru victorii. Am auzit intr-un interviu al unui rutier care spune ca in cariera unui ciclist exista la un moment dat o bariera pentru a te lansa in echipa celor profesionisti, iar acea bariera nu o poti trece deca prin dopaj. Sa zicem ca ar fi de inteles , dar in momentul in care participi la Turul Frantei, Italiei , etc.. nu este corect in primul rand fata de ceilalti ciclisti care participa si nici fata de noi,cei de la televizor sa te dopezi. La nivelul la care sunt ei pregatiti orice mic ajutor face diferenta. Iar daca te chinui ani si ani de zile cu antrenamente si viata sportiva la maxim, iar in finalul cursei esti depasit cu cateva secunde de unul ce a apelat la ajutoare externe, parca iti vine sa renunti la tot si la toate..

  • @marius – Nici eu nu sunt de acord cu dopajul, dar, dincolo de acest articol, poti vedea ca sportul de inalta performanta si dopajul sunt doua concepte ce nu prea exista unul fara celalalt. Sportul de inalta performanta este o veritabila industrie de spectacol. Daca nu este spectacol, industria nu este alimentata. Si asa mai departe. Implicatiile sunt evidente si cred ca ti-ai dat seama foarte bine de ele. Dar aceasta e lumea in care traim.

  • pe afacerea asta m-au pierdut de spectator al marilor tururi. Ții cu un om sau cu o echipă, suferi cu ei din fotoliul tău, te bucuri cînd cîștigă, și apoi afli că li se retrage trofeul. Nasol, eu zic că ar trebui legalizat consumul anumitor substanțe în astfel de sporturi. Și detestabili să fie doar cei care depășesc limita legală aprobată. 🙂

  • pai frate cum pe an ce trece sunt probe mai nasoale, cum dracu o slabatura de 70 kile sa faca atata efort? staffu care stabileste traseele trebuie taiat cu lama. Eu cred ca toti se dopeaza mai mult sa mai putin, ca si-n culturism, mai trebuie o proteina, aminoacizi, creatina… Cum naiba sa stai cu saua infipt in cur jumate de zi si sa faci fatza la caldura, motociclisti bombalai, driveri neatenti, fani inraiti, strategii de echipa, sa mai ai timp si de corpul tau? da-l naibii ! doar la finish te asteapta medicul legist..nuh?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

13 + 16 =