Reșița, un oraș despre care cu greu mai poți spune că se află pe val. Doar muzeul de locomotive mai îndrăznește să aducă aminte că micul oraș bănățean era una din urbele europene care dădeau, cândva, ora exactă în industria grea a Bătrânului Continent. Marile platforme industriale, primele fiind ridicate acum mai bine de 200 de ani, au rămas asemeni unor temple în ruină, prădate de profanatorii pentru care fiecare kilogram de fier contează. Greu de crezut că acesta este locul de unde pleacă anual câteva sute de mii de biciclete spre marile magazine ale Europei, nu?
Printre clădirile dezafectate ale platformei UCM, ne croim drum spre cea mai modernă hală din zonă. Aici își are sediul Velocity, fabrica ce asamblează biciclete pentru lanțul de magazine Decathlon. Și tot aici își are biroul Marius Mihăilă, managerul întreprinderii. Cu toate acestea, să îl numim doar manager nu este destul. Marius Mihăilă este mult mai mult de atât. Este genul de om care știe că afacerile sunt de două feluri. Există afacerile planificate până la cel mai mic detaliu, privite în ansamblul pieței pe care operează și cu cunoștință deplină a implicațiilor generate și există restul afacerilor. În același timp, este conștient că norocul nu are prea multe de-a face cu succesul, iar dacă se întămplă să aibă, este acel noroc croit cu propria mână. Tot Marius Mihăilă a fost cel care a avut curajul să deschidă o fabrică de biciclete într-un oraș care la un moment dat producea motoare pentru vapoarele flotelor europene. Este un cutezător? Poate un vizionar? Asta o poți afla în rândurile de mai jos.
– Cum a fost ales orașul Reșița pentru a găzdui fabrica?
Știam că Reșita este o zona potrivită pentru o astfel de industrie, din mai multe motive. O industrie de asamblare de serie mare înseamnă mult personal, dar și niște ținte de productivitate și operativitate ridicată pentru a putea concura cu celelalte companii europene de profil. Bazinul local din Reșița oferă destul de multă forță de muncă, dar și tehnologia necesară producției de biciclete, deci mare parte din problemă era rezolvată. În plus, este o zona cam ocolită de investitori, cel puțin în clipa de față. Acum ceva vreme am fost angajat direct la una dintre firmele UCM group și am avut șansa să întâlnesc niște oameni care și-au dat seama de potențialul acestui proiect și m-au susținut necondiționat. Acesta a fost un concurs de împrejurări favorabil, fără de care nu ar fi existat această fabrică în România. Dar tot nu aveam de unde ști dacă lucrurile vor merge cum speram.
– Care ar fi istoria fabricii pe scurt?
Faptul că am întâlnit un reprezentat al Decathlon în 2006 care și-a exprimat dorința de a construi împreună o fabrică de echipament sportiv, in special biciclete, a fost evenimentul care a declanșat apariția VeloCity. Restul a venit de la sine. Am semnat un contract cu respectiva companie pentru primii 5 ani de zile și niște angajamente clare de volume de producție. Dar poate că încrederea pe care am câștigat-o unii în alții a facut posibilă dezvoltarea acestei afaceri într-un asemenea ritm. Acum, colaborarea a depășit simpla implicație comercială, devenind un parteneriat între cele două companii. Suntem în punctul în care atât noi, cât și Decathlon, știm că ne-am descurca mult mai greu unul fără altul. Interdependeța dintre companii este mare. Nu este ușor nici pentru firma franceză să găsească o fabrică ce furnizează câteva sute de mii de biciclete anual și nu este ușor nici pentru noi să vindem cuiva acele câteva sute de mii de biciclete. Proiectul continuă și avem premisele unei dezvoltări ulterioare, din VeloCity în SportCity.
– Ne puteți oferi cele mai importante statistici ale întreprinderii?
Mă mândresc cu faptul că am plecat de la o echipă de 20 de oameni, dintre care majoritatea lucrează în continuare la Velocity. Mă bucur că acum când avem 260 de salariați, mai bine de jumătate au peste un an vechime în companie. Cei care au venit au pus suflet și au rămas atașați de această fabrică. Pe de altă parte, și noi ne străduim să îi fidelizăm prin diferite evenimente, precum aniversările firmei, în cadrul cărora oferim diverse premii, adesea constând în biciclete.
O altă statistică grăitoare este cea a bicicletelor asamblate aici. Din 2008, când am produs 80 de unități, am avut o evoluție spectaculoasă. Anul 2009 a fost încheiat cu 86.000 de unități realizate, dar am înregistrat o pierdere. În 2010 am asamblat 221.000 de unități, de această dată cu profit, dar unul mai mult simbolic. 2011 a fost anul de grație, înregistrând 322.000 de unități care au plecat din fabrica noastră. Avem mai multe modele pe care le asamblăm, 7 la număr, urmând ca acesta să crească la 11 prin noul model de cursieră și cele 3 modele de biciclete de oraș, foarte accesorizate.
– Livrați doar pentru Decathlon sau mai aveți si alți clienți?
În momentul de față livrăm doar pentru Decathlon. Evoluția relațiilor cu ei este un extrem de pozitivă și ca urmare nu avem decomdată o țintă în a găsi alți parteneri, atât timp cât acest concern ne ocupă în totalitate capacitatea de producție.
– Plănuiți dezvoltarea unității de producție?
Anul acesta avem două proiecte ce dorim să le implementăm privind componentele pentru bicicletă. Unul este cel legat de jante și până la finele acestui an vom începe producția de jante cu perete simplu, anodizate, iar de anul viitor și cu perete dublu. Cel de-al doilea proiect este lansarea producției de țevi de șa și ghidoane fabricate din oțel, în primă fază, și pe urmă din aluminiu. Aluminiul va fi procurat, sperăm noi, din România.
Mai dorim să îmbunătățim și procesul industrial de vopsire, lucru care acum îl avem subcontractat, printr-o investiție de circa 2 milioane de euro într-o linie automată de vopsire. Sunt de părere că bicicleta este un obiect de suflet pentru cei mai mulți oameni, așa că un aspect plăcut al acesteia este un atu. Suntem oameni și ne uităm la culori…
– Sunteți un biciclist pasionat? În ce scopuri folosiți bicicleta?
Nu am fost nici biciclist și nici ciclist pasionat, dar am devenit. Folosesc o bicicletă produsă aici și colegii mei la fel, în scop de relaxare. Pedalez pentru mine, la nivel de sport de masă, motiv pentru care am sprijinit acțiunile asociației BikeAttack. Eu cred în acest sport și în faptul că se va dezvolta în România. Încă nu putem compara România cu țările din Occident, dar creștem și noi, și nu doar ca sport, ci și ca mijloc de transport. Ar trebui însă mai mult sprijin din partea autorităților prin amenajarea de piste pentru biciclete, mai ales în oraș. Multor oameni le e teamă să folosească bicicleta din pricina șoferilor iresponsabili.
– Ați sponsorizat întreceri naționale de ciclism? Ce planuri aveți în legătură cu acest aspect în 2012 și în viitor?
Anul trecut am sponsorizat două evenimente importante, Maratonul Munții Țarcului și Banat Mountain Bike Marathon, precum și câteva evenimente sociale legate de educația rutieră, cu premii în biciclete. Anul acesta avem de gând să ne implicăm și să susținem organizarea acestor evenimente, chiar dacă aspectul de marketing este mai puțin important pentru noi. Noi nu vindem unor persoane fizice, ci unui lanț de magazine. Nu promovăm brandurile produse pentru Decathlon, ci doar ne implicăm în creșterea acestei piețe, pentru că acest lucru se traduce în prosperitatea tuturor jucătorilor din cadrul ei. Evenimentele de profil sunt un lucru important mai ales pentru comunitate. Este important să stabiliești o legătură cu societatea în care acționezi pentru că depinzi foarte mult de aceasta.
– Existența fabricii a dus la îmbunătățirea infrastructurii pentru biciclete în zonă?
Nu știu dacă apariția fabricii Velocity a dus la îmbunătățirea infrastructurii, dar angajații noștri folosesc bicicleta pentru a veni la serviciu. Mai bine de jumătate dintre ei au o bicicletă, care a fost produsă de ei, în această fabrică, bicicletă care le-a fost oferită prin diverse programe de stimulare, fidelizare sau premiere a angajaților.
Îmi place să cred că am început să schimbăm mentalități prin această fabrică. Bicicleta este luată în serios acum. De asemenea, este important ca fabrica să fie percepută ca una dintre cele mai moderne fabrici din zonă, mai ales având în vedere caracterul monoindustrial al zonei, axată pe industrie grea. Oamenii au fost obișnuiți să lucreze într-un anumit fel, dar existența VeloCity în Reșița schimbă un pic modul de gândire. Putem arăta locuitorilor că se poate face și altceva decât industrie grea. A fost și este foarte greu să schimbi mentalități, dar este o satisfacție deosebită pe care putem să ne-o asumăm. Țin mult să fim activi din punct de vedere social.
Ar mai fi de adăugat că VeloCity este un proiect care pune mare accent pe latura ecologică. Ecologia este importantă în activitatea noastră. Noi colectăm deșeurile de carton, de mase plastice, de materiale feroase și neferoase, atât pe cele proprii, cît și pe cele ale celorlalte fabrici din zonă și le vindem mai departe celor care le reciclează.
– Ce părere aveți despre piața românească de biciclete?
Piața românească de biciclete constituie un important atu pentru care Decathlon este prezent în România. Are mare încredere în potențialul acestei piețe care înregistrează un trend ascendent. Totodată, mă bucur că văd tot mai multe competiții de profil. Acestea sunt cele care, de fapt, alimentează creșterea pieței.
– Ce planuri de viitor aveți?
Avem un proiect intitulat SportCity, pe care vrem să îl dezvoltăm în următorii 2 ani. Va fi o fabrică de 3 ori mai mare decât cea curentă, iar proiectul va integra producția de biciclete dar și producția de alte articole sportive. Vrem să trecem și la articole de fitness, golf sau camping, tot ceea ce înseamnă prelucrarea de metale, de tuburi, țevi sau suduri, sau injecții de mase plastice, practic tehnologiile comune cu producția de biciclete. Încercăm să structurăm câteva procese mari.
De ce cred că Reșița are nevoie de așa ceva? Cred că prin abordare, VeloCity a schimbat deja mentalități, iar SportCity va duce lucrurile și mai departe. Vrem ca acest proiect să devină un fanion al producției de articole sportive din România, care a trăit mai mult din amintiri în ultimii 20 de ani.
Din fericire, am avut și sprijin din partea autorităților pentru VeloCity, dar și pentru SportCity, acest din urmă proiect urmând să genereze circa 600 de locuri de muncă. Cred că este o alternativă pentru locuitorii care nu mai vor să plece la muncă în străinătate. SportCity este un concept la fel de neconvențional cum era ideea de a face biciclete în Reșița, la nivelul anului 2008.
Interviu realizat de Traian Goga, redactor FreeRider.ro
Felicitări pentru ce-au reuşit să facă ! 😀