Vineri, 10 august. O zi banală de vară. Plictiseală mare prin urbea de sub Munții Meseș. Monotonia este brusc întreruptă de soneria telefonului. La celălalt capăt e Marius, la fel de plictisit ca mine. În două ore am convocat o mică adunare cu o parte din colegii de la club și, bineînțeles, alți împătimiți ai pedalatului. Nu cu mult efort am reușit să-i convingem pe o parte din ei să parcurgem ziua următoare o tură cu bicicletele. Începem ședința tehnică cu scopul de a stabili traseul pe care îl vom urma și detaliile ce țin de o deplasare de aproximativ o zi. După discuții sumare am stabilit traseul: Zalău – Treznea – Buciumi – Vânători – Tusa – Boghiș – Nușfalău – Șimleul Silvaniei – Zalău, o buclă de aproximativ 128 de kilometri, având ca scop admirarea frumosului relief din județul nostru, în special Valea Barcăului.
Alarma de la telefon sună necontenit. E sâmbătă! La ora 7.00, la punctul de întâlnire îi descopăr pe Marius, Cristi, Bogdan, Lucian și pe Nelu. Verificăm bicicletele și plecăm agale la drum.
Primul “obstacol” îl constituie trecerea peste Munții Meseș către localitatea Treznea, localitate-martir, aici având loc în toamna anului 1940 atrocități comise de trupele horthyste, soldate cu 93 de morți, din care 87 de români și 6 evrei. În trecere admirăm ceea ce a mai rămas din Castelul Bay, parțial distrus de localnici după masacrul din 1940. Eram proaspeți și trecem în viteză prin localitățile Bozna, Agrij, Bodia, iar apoi ajungem la Buciumi, localitate încarcată de istorie. Acolo putem admira ruinele Castrului Roman, fost punct de fortificație defensivă al Daciei Romane, care asigura protecția zonei Porolissum. În continuare, dăm peste al doilea “obstacol”, așa-zisul Dealul Buciumului pe care îl urcăm fără mari probleme , trecem de localitatea Bogdana și începem o nouă ascensiune în frumoasa zona numită Huța. Pe ascensiune, așa cum mă așteptam, Marius mă provoacă la o mică întrecere, pe care a și câștigat-o. După urcare, bineînțeles că vine o frumoasă coborâre până în localitatea Vânători. Suntem deja în județul Cluj. Trecem pe lângă pârtia de ski din această localitate și facem primul popas la o cârciumioară din sat, unde ne delectăm cu o binemeritată cafeluță la ibric.
După gustoasa cafea o luăm din loc. Ne îndreptăm spre Tusa, pe un drum neasfaltat, cu bolovani din abundență și vreo 3 pante grele, unde reușesc să fac față moilor atacuri ale lui Marius și chiar ajung înaintea lui în vârf de deal. De acolo, ne apare în fața ochilor ca prin minune un han la o răscruce de drumuri. Pe fețe apăruseră de ceva vreme primele grimase, semne de oboseala după 55 de kilometri de pedalat. Facem un scurt popas la han, unde avem plăcerea să o cunoaștem pe doamna Monica, care ne oferă câte o bere cu lămâie, rece ca gheața.
Eram în Tusa, locul unde aveam să ne întâlnim cu echipa tehnică (soțiile lui Marius și lui Nelu) care au venit pe alt traseu cu mașina și ne așteptau cu grătarul, cărbunii și cu câte doi păstrăvi pentru fiecare. Dar până acolo am avut de suferit din plin. Cățărarea pe anumite dealuri cu niște înclinații mari ne-a pus la grea încercare. Dar merită. Zona e superbă și ne întâmpină cu peisaje pitorești. Ne aflam deja la izvoarele Barcăului! Facem o scurtă vizită la o casă țărăneasca veche din zona și peste jumătate de oră ajungem la punctul de întâlnire cu soțiile. Mai un pește, mai o poză, mai o poveste și… hopa! Constatăm că e ora 17 și noi mai aveam de străbătut cam șaizeci de kilometri din care 10 off-road.
Părăsim cu părere de rău superbele dealuri din zona Tusa și o luăm la drum. Însă elanul se taie căci avem parte de o mică rătăcire care ne-a costat cam 20–30 de minute. Găsim drumul cel bun și dăm pedale grele. Dar un alt obstacol ne sta în cale: un traseu nămolos de 5 kilometri. Ba prin râu, ba prin nisip umed, dar cu chiu, cu vai ajungem în localitatea Preoteasa, un cătun sălăjean ascuns între niște dealuri. Suntem fericiți că am scăpat de nămol, dar două dealuri abrupte ca peretele ne curmă bucuria.
Trecem cu brio și peste aceste două obstacole și ajungem pe asfalt în comuna Valcău. De aici încolo, lucrurile păreau simple: mers în șir indian cu schimb de trenă, stat la plasă etc. Dar oboseala tot oboseală e și dupa vreo 10 kilometri ajungem în localitatea Boghiș, cunoscută pentru băile termale și facem un mic popas. Pornim rapid mai departe tot în aceeași formație, trecem prin Nușfalău și după 15 minute intrăm în orașul Șimleul Silvaniei. E ora 20.30 și suntem nevoiți să aprindem lămpile de pe biciclete. Marius se află la trena, urmat de Bogdan, Lucian, de mine, Nelu și de Cristi. Ne continuăm drumul pe plat cu o viteză medie de 27 km/h, străbatem localitatea Pericei, ajungem în Vârșolț unde facem o pauză de 3 minute. E beznă afara și mai avem de urcat dealul Vârșolțului, nu abrupt, nu lung, dar suficient pentru cât de obosiți eram. Ne mai așteptăm reciproc unii pe alții, ajungem în Hereclean, iar după alte 30 de minute eram în centrul Zalăului. La ora 22.30 ne-am oprit în locul în care am avut ședința tehnică cu o zi în urmă la o bere, unde ne așteptau doi colegi care nu au putut veni cu noi, Cipri și Septimiu. Pentru noi, totul s-a rezumat în: “A fost superb!” chiar cu riscul acumulării de cartonașe roșii din parte soțiilor pentru întârzierea de proporții pe care am avut-o!
Material realizat cu amabilitatea celor din asociația Alien Cycling Zalău, cărora le mulțumim pe această cale.
