Încă un fixie pe FreeRider! Cu bucurie salutăm apariția în magazinele de biciclete de pe la noi a unei varietăți crescânde de fixed gear bikes, semn că se pune încet de o piata în sensul ăsta și în România. Și semn că eficiența și purismul unei mașinării de pedalat esențializate și ușoare începe să se facă înțeleasă.
Pentru a întări rândurile fixie-urilor testate ne-am gândit la un brand sonor care și-a făcut o bună reputație în lumea ciclistă tocmai datorită construcției de cadre de performanță pentru competiții de triatlon sau time-trial (contratimp). FELT.
Modelul testat aici, Felt Dispatch, are de la prima vedere ceva de zis: Păzea!
Un ‘monopost’ țâfnos, rigid și gata de asalt urban.
Cadru / echipare
Bicicleta e destinată celor ce sunt conștienți de avantajele unui singlespeed în oraș. Dacă nu ești un împătimit al cadrelor de oțel ușor, ai în acest cadru de aluminiu un posibil aliat în jungla urbană. Dupa cum îi spune și numele, Dispatch e un mesager rapid pentru distanțe lungi. Este dotată cu un butuc spate flip/flop, ceea ce înseamnă că poate fi folosită fie ca fixie fie ca ssp.
Bicicleta vine cu pinion fix și cu freewheel, însa noi am testat-o pe free din păcate, pinionul fix lipsind din schema. Ne-a părut rău tocmai pentru controlul sporit pe care ți-l oferă un pinion fix.
De la prima pedală am simțit rigiditatea aia născuta pentru viteză! Cadrul de aluminiu bine ranforsat și furca de carbon iși fac așadar treaba. Un minus apare la cusăturile cadrului care sunt nefinisate, adică îmbinările sunt noduroase, neșlefuite. La un calcul sumar ne-am dat seama că prețul bicicletei nu lasă loc de fițe estetice la un cadru solid si o furcă de carbon.
Manevrabilitate
Vorbind despre cadru , al doilea lucru ce merită menționat este stabilitatea. Este un cadru de aluminiu 7005 slope (lăsat spre șa) echilibrat dar maleabil, ceea ce confirmă adresabiliatea sa urbană. Însa faptul remarcat din start, că este un fel de cursiera simplificată, s-a facut simțit și ulterior prin trafic, în sensul că poziția pe bicicletă este una agresivă, aplecată, de viteză, care nu întotdeauna pemite controlul necesar în urban. Deși stabilă, pare genul de mașinărie făcută pentru a ‘băga mare’ , nu pentru manevrele subtile indispensabile unui ‘mesager’ urban. Adică odata ce te pui pe ea iți trece cu vederea tentațiile de trickster și îți cere viteză. Și când îi dai ce-ți cere… să te ții!
Geometria de cursieră este întărită și de poziția bottom bracket-ului (butucul pedalier) care este relativ joasă, ceea ce împreună cu brațele FSA lungi (170mm) pentru spor maxim la pedalare, arată clar că nu pentru borduri și hopuri e concepută bicicleta asta! Uneori poți atinge bordurile cu pedala. Problemă surmontabilă, însă corner-clearance-ul larg se resimte mai tare. Am mai vorbit despre acesta, el definește capacitatea de a ‘tăia’ curbe strânse din viteză, fără a atinge cu pedala de asfalt. Aici geometria Dispatch-ului iți strigă clar că nu pentru asta e făcută.
Pe site-ul producătorului aproape că te invită să faci sport, nu să dai trick-uri sau să escaladezi trepte… De altfel, cu furca de carbon nici nu ar fi indicat.
Însă raportul la pedalare conferă un demaraj rapid dar o cadență cam mare la viteză-fond, pe drum lung. 39×16 dinți (15 la pinionul fix) iți dau un demaraj de BMW dar viteză mică la fond, dacă nu ești antrenat pentru cadențe rapide. Este și puțin pe dos folosirea unui numar de dinți mai mic la fix decât la free, când pe fix controlul la pedalare și frâna ‘de motor’ fac tot farmecul și legea.
Componente
Că veni vorba de pedalat, să trecem la componente: Pedalele sunt singurul punct slab, fiind de plastic însă au rama de aluminiu anodizat auriu. Personal consider că piesele aurii nu rimează foarte bine în economia estetică a întregului, dar asta nu ține de modelul generic cât de bucata testată. Pedalele de plastic însă ar avea și loc de ‘mai ok’. Celelalte piese sunt bine găsite, bine gândite și asezate: șaua e comodă pentru una „carbon injected” și cu sanie de CrMo hollow adică goală pe interiorul țevii.
Tija de șa bine ‘înfiptă’ nu flambeaza nici la elongări extreme. Aluminiu 6061. Ca și pipa, care deși lungă, torsioneaza minim. Lafel ca ghidonul foarte rigid de 1,5″ grosime în pipă. Ghidonul destul de lat arată încă odată destinația sportivă a bicicletei. A permis destul de greu accesul prin trafic, oglinzi retrovizoare etc. Dar odată scăpat din ‘strânsoare’ la semafor, acesta conferă forță stabilă și deci demaraj rapid.
Ce lipsă resimți totuși în consola frontală este cea a unei frâne ‘pe cămașă’. Adică bicicleta vine cu un sistem de frânare redutabil – manete Cane Creek și clești Tektro dual pivot pentru forță sporită, însă din pacate nu poți frâna decât din poziția ‘în coarne’, ca pe cursieră. Pentru oraș se simte nevoia unei frâne ‘pe bar’ adică in poziția superioară mai lejeră, când așezi mâinile pe partea dreaptă a ghidonului. Există pentru asta manete ce se pot intercala pe parcursul cămășii cu cablu. Dar asta numai pentru control freaks urbani. Altfel, îți rămân oricum asigurate pentru frânare cele doua poziții „în coarne” și jos „în dropuri”.
Angrenajul FSA Vero este iarăși un punct solid la propriu care întregeste imaginea și feeling-ul strong al jucăriei, ca și lanțul ssp KMC.
Jantele AlexRims duble și gumele Vittoria Zaffiro conferă încredere. Cămășile cablurilor de frână au ghidaje prin cadru ceea ce denotă eleganță și simplitate.
La mărimea de 58cm modelul testat are o greutate ușor peste 9kg, ceea ce arată încă o dată că deși gândită pentru a nu-ți rupe spatele, nu s-au facut compromisuri numai de dragul greutății. Dacă are componente mai grele este pentru că ele iși fac treaba la locul lor.
Nu puteam uita la final și simpatica (utila !) prezentă pe cadru prinsă safe in imbus-uri a unei chei de 15 pentru demontarea roții la pană, cheie care însă are și desfăcător de bere! Și scrie pe cadru in dreptul ei: „Replace when drunk (taiat!)..DONE”
Concluzie
Overall bicicleta are ceva de zis și mărturisesc că mi-a facut plăcere să aflu cui se adreseaza abia cand am testat-o. Datorită geometriei de cursieră cu dropout-uri de pistă îmi părea initial un fel de mutant, o struțo-cămilă. Nu știam pe cine targetează dar mi-a spus chiar ea și mi-a placut ce mi-a șoptit.
Deși pare mai degrabă ‘la ea acasă’ într-un oraș mai întins, larg, mai puțin încâlcit decât orașele noastre și mai fără cratere și borduri, este o perfectă bicicletă de commuting sau training pe distanțe medii spre lungi.
Iar prețul surclasează lejer variantele aluminiu-carbon similare clasei sale singlespeed.
Puncte pozitive: cablul de frana prin cadru, cheia de 15, bash-guardul pe foaia de pedalier
Negative: aparatoarea de plastic pentru lant, e pentru copii si babe, ghidonul drop, lasa in urma scopul ei urban, cheia de 15 prinsa in imbus, adica iti tebuie o alta cheie, sa desfaci cheia. Un fel de Xzibit: yo dawg, I put this key so you can use a key with your key.
La final, furca de carbon+borduri=sinucidere
🙂 Delicios ultimul citat din Xzibit 🙂 Sa stii ca nu e chiar dramatica situatia cu furca de carbon si cu bordurile. Foarte multi producatori fac teste intense cu aceste furci si sunt solicitate foarte mult, mai ales la testele de impact frontal. Nu mi-as face foarte multe griji sincer sa fiu.
P.S. Aparatoarea de plastic trebuie demontata imediat ce achizitionezi bicicleta. 🙂