Raport de cursă – Călătorie spre Centrul Pământului

Duminică 22 februarie 2015 a avut loc la Slănic Prahova una din primele curse de mtb ale sezonului. Totuşi chiar dacă nu a fost prima cursă a anului Călătoria spre Centrul Pământului a fost şi este una dintre cele mai interesante concursuri de ciclism din România şi poate chiar din lume. Dacă nu aţi aflat deja concursul se desfăşoară în întregime în interiorul salinei Slănic Prahova. Da, aţi auzit bine, totul este indoor. Spectacolul de sunet şi lumină alături de concursul de ciclism au generat o atmosferă pe care rar o întâlneşti la un astfel de eveniment, iar organizarea cursei în sine s-a desfăşurat cursiv şi fără întreruperi.

Organizatorii au pus la cale un traseu de aproximativ 3,5 km care trecea prin Sala Unirea, sala enormă pe care o ştiu toţi cei care au vizitat salina, dar şi prin tunelurile industriale care în mod normal sunt închise publicului. O singură dată pe an organizatorii permit cicliştilor să-şi facă de cap prin catacombele miniere. Diferenţa de nivel o putem considera neglijabilă, aproximativ 40m însă concurenţii trebuiau să dea cât mai multe tururi timp de o oră. Majoritatea au înregistrat cu cipul electronic 7 ture.

La o primă vedere nu prea aveai ce să scoţi din punct de vedere tehnic din traseul de la Călătorie. Practic totul era cam plat. Totuşi organizatorii s-au întrecut pe sine, iar traseul s-a dovedit a fi cât se poate de tehnic. Poate nu neapărat din cauza dificultăţii ci mai ales datorită suprafeţei alunecoase de rulare. Cicliştii pedalau în viteză pe sarea care de cele mai multe ori era foarte lucioasă. Totul a fost mai mult un joc al aşteptării întrucât trebuia să stai cuminte pe viraje şi să pompezi la maxim pe liniile drepte.

Strategia majorităţii concurenţilor a fost de a aştepta greşeala celui din faţă. Tentaţia era mare să tai virajul însă penalizarea era pe măsură. Alunecai fără drept la apel. Aşa că cicliştii ţineau aproape de cel din faţă la limita aderenţei până ieşeau din viraj după care îşi puteau încorda muşchii şi accelera cât îi ţineau picioarele şi plămânii.

Prima ediţie a acestui eveniment fost în 2013. În 2014 s-a făcut pauză însa pentru ediţia de anul acesta organizatorii nu s-au mulţumit să ofere concurenţilor acelaşi traseu ci l-au îmbunătăţit. Astfel acum s-a urcat şi „La Cruce” adăugându-se astfel încă 12 m de diferenţă de nivel. Urcarea la rândul ei tehnică, pe traseu îngust. În capăt concurenţii trebuiau să se întoarcă într-un sens giratoriu îngust. Însă cea mai dificilă era reintrarea în traseul de bază care se făcea cu viraj în ac de păr, iar asta după ce tu erau deja în coborâre şi în mare viteză. Aşadar trebuia să frânezi controlat şi strategic din timp pentru ca în acul de par să ai suficientă aderenţă.

Pe tunel atmosfera era complet diferită. Dacă în sala Unirea era muzică, reflectore pe toţi pereţii minei, scena evenimentului, corturile echipelor şi ale sponsorilor, turiştii şi fanii, pe tunel era în intimitate doar tu cu strategia proprie şi cu adversarii. Era momentul când te concentrai, când gândeai cum să iei următorul viraj, tot pe exterior ca data trecută sau încerci o linie nouă. Să forţez virajul ăsta sau mai bine stau cuminte? Puţini s-au riscat să încerce lucruri noi.

Traseul pe tunel se încheia după ce urcai două etaje ale spiralei şi nu putini erau cei care oftau din greu când în sfârşit ajungeau în cel mai înalt punct şi făceau cale întoarsă. Lumina crepusculară, atmosfera încărcată de sare, proximitatea faţă de ceilalţi zeci de concurenţi care mai de care cu pulsul în gât toate erau în opoziţie cu atmosfera luminoasa şi uşor de respirat din sala Unirea. Pe scurt un contrast excelent.

S-a mai şi căzut. Organizatorul cred că a anunţat de 1000 de ori că se alunecă din acest motiv derapajele au fost puţine la număr. Dacă totuşi reuşeai să cazi nici nu aveai nevoie de primul ajutor întrucât puneai imediat „sare pe rană”.

Călătorie spre Centrul Pământului este un concurs de mtb xc care se desfăşoară în 3 manşe – două semifinale şi o finală. Întrucât spaţiul de concurs este totuşi restrâns organizatorul permite înscrierea a doar 300 de concurenţi. Aceştia sunt împărţiţi în două manşe urmând a concura câte 150 în fiecare. După ce semifinalele se dispută cei mai buni 75 băieţi + 5 fete din cele două manşe se califică pentru finală unde este bătaia cea mai mare evident.

La final de concurs rezultatele au fost următoarele:

	Manşa 1	Manşa 2	Finala
Feminin Open	1 Anca Zapodeanu 2 Lupuj Noemi 3 Necula Petruţa	1 Doina Ţiţei 2 Lidija Mitrojevici 3 Aida Zodie	1 Doina Ţiţei 2 Anca Zapodeanu 3 Lupuj Noemi
Masculin 18-29 ani	1 Szentes Norbert 2 Marza Florin 3 Ionuţ Ureche	1 Bartha Levente 2 Grozea Alexandru 3 Adi Nitu	1 Răzvan Jugănaru 2 Cristian George 3 Szentes Norbert
Masculin 30-39 ani	1 Antonio Vieru 2 Vlad Urzică 3 Florin Angelescu	1 Daniel Roşioru 2 Kelemen Arpad 3 Sandu Filip	1 Kelemen Arpad 2 Daniel Roşioru 3 Antonio Vieru
Masculin 40+	1 Ionaşcu Marius 2 Jakab Tibor 3 Ambrus Attila	1 Balazs Sandor 2 Mihai Stănoiu 3 Ene Iulian	1 Balazs Sandor 2 Ionaşcu Marius 3 Jakab Tibor

Masculin General

1 Răzvan Jugănaru
2 Kelemen Arpad
3 Cristian George

Concursul marca Salrom & Transalpin Bike a fost unul cât se poate de reuşit, iar acest lucru este cu atât mai lăudabil cu cât SALROM este o firmă de stat care, din fericire, se pare că nu stă deloc ci se implică foarte bine în promovarea sportului. Ştim din surse sigure că are un departament de turism foarte activ, iar acesta este motivul deschiderii spre astfel de evenimente.

Am plecat de la Călătoria spre Centrul Pământului cu o impresie foarte bună şi aşteptăm cu nerăbdare ediţia anului viitor.

Nu uitaţi că Salrom şi Transalpin Bike vă aşteaptă şi la celalalt concurs care se ţine la mina de sare de la Târgu Ocna. Data acestui concurs este stabilită pentru finalul lunii mai sau începutul lui iunie. Aici traseul este la fel de spectaculos dacă nu chiar şi mai şi. Se desfăşoară 50% în subteran şi 50% la suprafaţă. Iar la suprafaţă traseul trece chiar şi prin Primărie! Foarte tare!