Ce faci atunci când vara întârzie să apară sau de-a dreptul nu mai vine, iar vremea de afară seamănă mai mult cu vremea din Scoția? Contrar a ceea ce ar face majoritatea, Johannes Pistrol, un austriac simpatic, și-a luat prietena și a mers unde altundeva decât în Scoția…hm. 
După un zbor spre Scoția și câteva zile petrecute în capitala scoțiana Edinburgh, cei doi pornesc cu o mașină închiriată spre o localitate pe malul mării în apropierea orașului Elgin. Chiar dacă circulația rutieră pe partea opusă le ridică anumite dificultăți, atât în ceea ce privește ușurința deplasării, cât și referitor la schimbarea vitezelor cu mâna stângă, lucrurile se așează repede pe făgașul lor normal, iar panorma devine din ce în ce mai acaparantă. Odată ajunși la destinație urmează câteva zile în care prima oprire are să fie parcul national Cairgorms din Scoția, acolo unde formele de relief montan sunt denumite Munro-uri, adică munți care depășesc 900 de metri altitudine. Și pentru că Scoția nu e renumită pentru vârfurile înalte, Johannes pornește direct de pe al doilea cel mai înalt vârf din Marea Britanie, cu timida altitudine de 1309 metri. Tot el povestește cum datorită condițiilor meteo vârful Ben Macdhui, care la un moment dat era cel mai înalt vârf din Marea Britanie, fusese între timp “depășit” de un altul iar localnicii avuseseră în plan să-l mărească în mod artificial pentru a redeveni cel mai înalt…probabil climatul scoțian le oferă o relaxare mentală greu de imaginat pentru locuitorii de pe restul continentului. Și pentru că zona era ideală pentru mountain biking, Johannes și prietena lui au lungit turele cu niște opriri mai puțin specifice în distileriile regionale acolo unde o mică degustare de Whisky le îngreuna deplasarea ulterioară. 
În itinerarul stabilit cei doi au vizitat și insula Skye unde au fost surprinși de o vreme mai călduroasă și un soare cu dinți suprapus peste valurile furtunoase ale oceanului. Vestul Scoției i-a acaparat chiar mai puternic decât anticipaseră prin frumusețea peisajului și a malului care pe alocuri seamănă mult cu fiordurile din țările nordice. 
Mountain biking-ul într-o zonă ca asta era de vis, fiecare coborâre îi surprindea într-un ping-pong al privirilor, când spre ocean, când spre poteca aderentă, pe zone de granit destul de dificile și care necesitau o atenție sporită, dar care prin aderența ridicată le conferă riderilor încredere deplină. Dintr-o dată chiar și zonele aparent mult prea dificle pentru a fi trecute pe bicicletă devin doar niște zone care frânează puțin din flow-ul dobândit. Și pentru că, cu cât ajungeau mai jos pe coborâri încrederea și vitezele creșteau și mai mult, cei doi s-au decis să se reîntoarcă a doua zi pe una dintre coborârile astea ca să facă un scurt film pe care puteți să-l urmăriți mai jos:
bike with passion | highlands from Johannes Pistrol on Vimeo.
Cam așa se prezintă Scoția din spatele ghidonului și din perspectiva unui mountain biker ca Johannes. într-o vară tipică pentru cei de acolo, dar atipică pentru noi!
