Dacă termeni precum frâne pe disc mecanice sau hidraulice ne sunt adânc înrădăcinați în vocabular, s-ar putea ca în curând să adăugăm și noțiunea de Wireless, atunci când vine vorba de frâne. Dacă unii ar fi de părere că aceasta este o nouă invenție de care pur și simplu nu avem nevoie, alții s-au declarat deja admiratori ai proiectului celor de la universitatea Saarland, care au pus un astfel de sistem pe picioare. Ei susțin că probabilitatea ca acesta să funcționeze la acționare este de 99.9999999997%. Pe înțelesul tuturor, din un trilion de frânări, 3 dintre acestea vor da greș.
Sistemul ar trebui de asemenea să simplifice nu doar aspectul ci și funcționalitatea unei frâne. Nu mai ai manetă la dispoziție, nici furtun prin care curge lichidul de frână deci poți să uiți de aerisirea frânelor. În schimb, există un etrier imens sufocat de componentele electronice, acestea fiind cele care în esență dau comanda plăcuțelor să acționeze asupra discului. Iar atunci când vei dori să frânezi, nu va trebui decât să strângi de manșon, acesta fiind înțesat cu senzori de presiune.
Odată cu frâna wireless apar și măsurători noi. Spre exemplu, viteza de frânare din momentul acționării senzorilor din manșoane și până ce plăcuțele ating discul, este de 250 milisecunde. Altfel spus, la o viteză de 30 km/h biciclistul are la dispoziție doi metri pentru a reacționa înainte de a se pune singur într-o situație periculoasă.
Una peste alta, sistemul ar putea fi prezentat în dimensiuni mai mici pe viitor, pe moment ocupând foarte mult spațiu pe furcă și fără dubii, cântărind excesiv.
via Alpha Galileo
Hmm treaba cu senzorii de presiune in mansoane e FAIL. Atunci cand sari un obstacol strangi de ghidon obligatoriu, ceea ce rezulta o aterizare franata direct in cap . . .
Poate reactioneaza doar in combinatie cu apasarea manetei de frana.
In articol scrie citez: „Nu mai ai maneta la dispozitie . . . „
Ideea ar fi ok. Punerea in practica e problematica. Dupa cum spune si Matt, stransul mansonului nu implica neaparat franare. Ceva similar pateam pe vremuri, cand foloseam schimbatoare twist. Cand saream cate o bordura, pac schimbam si una-doua viteze. Dar sa franezi cand nu te astepti este periculos.
Eu vad proiectul continand totusi manete de frana, care sa comunice wireless cu etrierul. Ar mai fi o mica problema la modul in care va actiona etrierul la apasarea manetei. Este un inceput dar o sa dureze un timp pana il vor face fiabil.
Treaba cu manşonul e greşită. Inventatorul probabil nu e biciclist.
In primul rand nu cred ca isi au rostul. In al doilea rand cred ca sporesc destul de mult la greutatea bikeului.Eu nu as prea avea incredere in acest dispozitiv, probabil la o lovitura mai serioasa se defecteaza:d
sa lase bicicletele asa cu originalitatea lor nu cu fel si fel de gadgeturi
una dintre cele mai mari idiotenii!!!!