Ți-l mai amintești? A debutat în 2006 la Sea Otter Classic și avea o roată de spate de 26 de inch și una de față de 29 de inch. Lumea cu susul în jos? Nu chiar, pentru că cei de la Trek chiar au crezut în acest proiect și aveau argumente solide pentru a-l susține pe piață.
Proiectul nu s-a bucurat de foarte mult succes, dat fiind faptul că modelul nu mai este disponibil pe piață, însă Travis Brown, unul din responsabilii proiectului, a declarat că această bicicletă are o abilitate foarte mare de a trece cu ușurință peste orice obstacol, datorită roții de față mai mari.
În același timp reușește să rămână agilă, combinând aceste două caracteristici așa cum nicio altă bicicletă nu o poate face. Mai mult, cadrul lui 69-er s-a dovedit a fi mai rigid decât cel al unuia proiectat pentru roți de 29 de inch și în plus, triunghiul anterior al cadrului oferea suficient spațiu pentru noroi, în situația în care rulai în condiții dificile.
Era livrată fie cu un sistem de transmsie 3×9, fie cu unul single speed.
Cu toate că în 2009, Trek a renunțat la idee, a rămas în istoria modernă ca fiind un experiment interesant. Urâtă de unii și îmbrățișată de alții.
Nu sunt singurii care au experimentat aşa ceva, prin urmare bicicleta nu e unică din punctul ăsta de vedere… Aşa cum Cannondale nu au inventat ei primii furca pe un singur braţ… Paduano Caino 296 este o bicicletă care are acelaşi principiu, 29″ pe faţă şi 26″ pe spate…
http://www.paduanoracing.com/2/cainoo_296_custom_boron_mountain_masterpieces_1003568.html#slideshow