Infernul Nordului a fost astăzi un loc călduț și prăfuit, cu pericole la tot pasul, drumul de la Paris și până pe velodromul din Roubaix fiind presărat de provocări, pericole, pavate, alianțe, coaliții și calvar. Din luptă a ieșit învingător favoritul principal, Fabian Cancellara (RadioShack-Leopard), însă nu fără un efort pe cinste, tradiția cursei de a scoate la iveală iluștri anonimi cu puteri nebănuite făcând deliciul spectatorilor.
Spre fericirea participanților, ploaia și vremea rea în general au lipsit din peisaj astăzi, dar nici așa cursa din nordul Franței nu a fost o plimbare duminicală cu bicicleta peste ogoarele satelor de pe traseu. Plutonul a fugit în goana mare, media orară a învingătorului fiind de 44 km/h în ciuda celor peste 50 de kilometri de secțiuni cu piatră cubică din totalul de 254 de kilometri ai zilei. Tranșeul Arenberg, mitica fâșie de 2.500 de metri din pădurea omonimă, a fost prima provocare serioasă a parcursului, dar nimic decisiv nu s-a petrecut acolo. Ostilitățile au debutat cu circa 50 de kilometri înainte de final, când Cancellara a apăsat accelerația până la podea. Elvețianul a tras după el un grup cu diverși favoriți printre care Juan Antonio Flecha (Vacansoleil-DCM), Sylvain Chavanel (Omega Pharma-Quick Step) sau Damien Gaudin (Europcar) dacă este să numim câțiva. Însă dintre toate numele grele, o mână de oameni cotați cu cea de-a doua șansă, în cel mai bun caz, au reușit să dea un răspuns celei mai importante mutări ale lui Spartacus, survenite cu 20 de kilometri înainte de final. Legenda ciclocrosului și debutant în Paris-Roubaix, Zdenek Stybar, este singurul care se poate lipi de elvețianul plecat ca o furtună, iar câteva secunde mai târziu, cei doi fac joncțiunea cu alți doi oameni de rând, Sep Vanmarcke (Blanco Pro Cyling) și coechipierul cehului, Stijn Vandenbergh, ce formau cândva pe la miezul zilei evadarea principală.
Cvartetul pare a fi divizat în două părți, Cancellara și restul lumii, însă curând, cei 3 demonstrează că nu au venit la pândă, ci lucrează cot la cot cu favoritul numărul 1. La fel ca și cu o săptămână înainte, în Turul Flandrei, zarurile norocului își spun cuvântul asupra deznodământului. Vandenbergh mai întâi și apoi Stybar cad sau sunt incomodați de publicul de pe margine și ies irevocabil din lupta ce se încheie doar câțiva zeci de kilometri mai târziu, în ciuda faptului că greul zilei îl trecuseră cu brio. Ghinionul unuia este binecuvântarea altuia și acesta este sportul. Nemilos, imparțial. Totuși, evoluția ultimului adversar rămas în picioare pentru elvețian nu are nimic de-a face cu norocul. Trudește la trenă de la egal la egal cu acest greu al plutonului și nu se dă în lături de a ataca, exact cu ambiția și seninătatea celor 24 de ani săi.
Totul culminează într-un final care i-a ținut cu sfuletul la gură și pe cei mai versați fani ai cursei Paris-Roubaix. Cancellara, un maestru al contratimpului, și Vanmarcke, un ilustru anonim, dar cu un viitor cel puțin amenințător, se duelează acum cot la cot într-o probă de sprint de câteva sute de metri care pare a nu avea de-a face nimic cu ceilalți 254 parcurși până atunci. Abil sau viclean, rutierul echipei RadioShack trece în spatele belgianului, așteaptă apropierea liniei de sosire și îl învinge la mustață, pentru a deveni a 3-a oară câștigător în Infernul Nordului, o cursă rezervată legendelor. Și ca o consolare, Niki Terpstra (Omega Pharma-Quick Step) completează podiumul, deși ultima treaptă a podiumului este mai mult cireașa de pe tortul ironic care i-a fost servit celei mai puternice formații în curse de o zi, în acest sezon.
