Sursa foto: monoski.net
Zilele asta, cu căderile masive de zăpadă, mi-am adus amnite de monoschi, un articol sportiv aproape uitat dar care a făcut furori la vremea lui în anii 80 și care, în final, a dat naștere snowboard-ului. Ideea era simplă: pe zăpadă mare, o singură placă lată este mai utilă decât două schiuri, iar cum pe vremea respectivă schiul era singurul lucru cunoscut, placa a fost dotată cu un set de legături de schi care o făceau să fie practic un singur schi mare, asemănător cu două schiuri lipite. Tehnica pare dificilă dar de fapt este foarte simplă, mult mai simplă decât schiul, deoarece nu se întâmplă să fugă un picior în altă direcție. Este de asemenea sigură deoarece se folosesc fie legături care nu sar, fie legături solide de schi alpin legate la maxim, iar ambele picioare prinse de placa imensă sunt în siguranță la căzături, fiind aproape imposibil de rupt. În plus avem bețe cu care ne putem echilibra și cu care putem evita destul de ușor o răsturnare.
Personal am făcut cunoștință cu monoschi-ul acum vreo 10-12 ani, la începutul carierei mele de schior, când am găsit unul într-un SH de echipamente sportive, albastru, de la Rossignol și cu un design superb. L-am cumpărat într-o nebunie de moment. Odată ajuns cu el pe pârtie, m-am îndrăgostit și colecția mea s-a îmbogățit cu încă unul, după care am început să modific plăci de snowboard de pârtie pentru a obține modele carve. A fost fun pentru vreo 2-3 ani în care mi-am îmbunătățit mult și tehnica de schi plus că toată lumea admira stilul impecabil la vremea aceea, cu picioarele perfect lipite (neștiind că de fapt nu am cum să merg altfel 🙂 ). M-am distrat cu ele pe toate marile pârtii negre din țară: Sinaia, Poiana Brașov, Parâng, Straja, Mogoșa, Borșa… Din păcate, fiind vechi, monoschiurile au cedat pe rând iar schiul de tură și modelele de freeride de la Movement m-au cucerit treptat, am renunțat la transportul pe cablu și astfel încet și monoschiul a fost dat uitării, chiar dacă mereu mi-am dorit să îmi cumpăr unul nou, modern.
Da, chiar dacă la finalul anilor 80, odată cu apariția snowboard-ului, monoschiul a murit încet, deoarece noua distracție era mult mai simplă și mai cool, el există încă și mai sunt câțiva producători care fac monoschiuri moderne, carve, de foarte bună performanță. Doi dintre aceștia sunt Duret și Snowgunz.
În fine, mă apucă nostalgia și știu că mai am un monoschi uitat undeva într-un pod de casă prin Bușteni, poate am să îl caut… Dar până atunci vă las cu filmul care m-a inspirat acum 10 ani și pe care îl priveam de mai multe ori pe zi…
