Ca în fiecare an, odată cu terminarea sezonului de competiții, ne rezervăm ultima lună din toamnă turelor pe munte. Și în acest an vremea a fost de partea noastra așa că noiembrie a fost perfectă pentru plimbări de plăcere în cele mai izolate și pitorești zone alpine. Duminică, 10 noiembrie, de dimineață, ne-am așezat bicicletele pe mașină și am plecat spre Bucegi cu ideea să traversăm muntele spre Leaota peste o serie de culmi. Mai făcusem sectoare din acest traseu, dar niciodată legată o punte din Bucegi (zona cabanei Piatra Arsa – Șaua Lăptici), în Leaota, până în satul Fundățica.
În ideea că ziua este scurtă și nu știam cât timp ne va lua să străbatem tot traseul, plecăm din Șaua Lăptici (cca. 1.800m), în jurul orei 10. Traseul începe cu o coborâre tehnică, chiar foarte tehnică pe alocuri, pe poteca turistică marcată cu banda roșie ce te coboară în mai puțin de 40 min la cabana Padina, la cca 1.500m. Bicicleta lui Cătălin, Cube Stereo 29er trece pasiv peste rădăcinile, șleaurile și drop-urile de pe potecă. Laurențiu, în spate, pe bicicleta hardtail de race, Cube Elite cu roți de 26 inch și, evident, cursă de 100mm, vine la vale precaut, dar sigur pe urmele din față. Pe la 11 trecem de cabana Padina, în urcare abruptă pe drumul ciobănesc, de căruță, croit spre Șaua Strunga, trecătoare istorică dintre Vechiul Regat și Imperiul Austo-Ungar. La un moment dat părăsim marcajul, în push bike, pe o potecă îngustă spre Șaua Strungulița, granița Bucegilor cu Leaota. Odată ajunși sus la mai bine de 1.900m altitudine, ne luăm răgaz de sandwich și poze artistice; peisajul te copleșește. Este una din acele zile idilice de toamnă târzie, cu transparență maximă și orizonturi îndepărtate ce te fac să spui că totuși țara asta nu e așa de mare…
De aici, peisajul se cam schimbă pentru o vreme, adică devine mai pietros, mai fragmentat și bicicleta începe să danseze sub tine peste pietrisul sfărâmat în coborârea pe muchia Bucșa. Nimic nu mai contează decât single track-ul îngust pe care rulează bicicletele, pentru că în stânga ai vale și în dreapta… tot vale, deci mare grijă și pișcă frâna atât cât trebuie.
De multe ori tot ce e frumos se termina repede. Așa a fost și coborârea din Strungulița în Bucșa. În față, ne așteaptă un alt tip de peisaj, unul mai domol și mai înierbat pentru că am intrat în Leaota, un fel de Munții Baiului, dar dâmbovițeni.
Urcăm abrupt cu bicicleta în spate, coborâm abrupt și scurt cu șaua la piept. Cam asta facem preț de vreo două ore între Bucșa și Curmătura Fiarelor, dar n-ai cum să te plictisești. Spre nord te încânta priveliștea către Piatra Craiului, Iezer și Făgăraș, în spate, spre est, te îndepărtezi de Bucegi care acum par o fortăreață, iar în sud, spre Dâmbovița, ai păduri și văi virgine cât vezi cu ochii.
Ajungem în Curmătura Fiarelor pe la ora 15.30 și avem o surpriză. Mult așteptatul single track spre Fundata s-a transformat peste an într-un banal drum forestier, așa că oricât de mult ne-am dori, nu putem detalia aceasta coborâre. Părăsim marcajul banda roșie și intrăm pe banda albastră cu speranța că o să traversăm Cheile Crovului. Ghinion și aici, pentru că pădurea a fost defrișată masiv și totul s-a transformat într-un mare boschet (crengi căzute și copaci spintecați și lăsați să putrezească), așa că ne deviem spre Fundățica pe un foestier mai atractiv. Seara ne prinde din urmă în Fundățica într-un peisaj rural nealterat, cum rar mai gășești pe la noi. Pentru că mai avem 30-40 minute de lumină, hotarâm să coborâm pe bicicletă în Moeciu de Sus, pe un single track spectaculos știut de Laurențiu. Este vorba despre acceași potecă de la Eco Maraton, care te coboară abrupt peste pietre și ceva dropuri, mai sus de Cheile Grădiștei.
Ajungem pe întuneric pe la 17.30 în Bran de undă luam autobuzul spre Brașov în speranța că prindem trenul personal spre Bușteni (unde aveam parcată mașina 1). Totul merge conform planului și avem timp și de o masă rapidă în centrul Brașovului.
Ultima cățărare a zilei o facem… motorizați, pe Dichiu pentru a recupera mașina 2 cu care plecasem dimineața. Sperăm să avem parte de o toamnă ceva mai lungă să mai putem povesti și de pe la altă tură până nu vine zăpada peste noi. Nici atunci nu va fi rău pentru că începem sezonul de ski de tură. Alte povești, alte trasee…
Ruta: Șaua Lăptici- Cabana Padina- Șaua Strungulița- Vf. Bucșa- Vf. Duda Mare- Curmătura Fiarelor- Muchia Șantilia- Sat Fundățica – Moeciu.
Lungime: aprox. 40 km
Diferență de nivel: aprox. 1000 m
Durata: 7 ore
Material scris de Cătălin Sprînceană și publicat inițial pe site-ul BikeXpert
Frumos ! Altădată cu mai multe foto !