Cicloturism prin sate cu biserici fortificate

La începutul lui iulie, într-o formulă mult mai numeroasă decât anul trecut, porneam în cea de-a doua tură de cicloturism. În timp ce pentru unii dintre noi nu era prima experienţă de genul, pentru restul lumii era primul contact cu o tură de bicicletă pe mai multe zile. Marian alege cu grijă ruta pe care vom pedala, încercând să selecteze drumuri cât mai puţn circulate dar care în acelaşi timp să ne poarte prin locuri deosebite. De asemenea, are pregătite şi câteva alternative în cazul în care ar trebui să scurtăm traseul iniţial.

Cu mic, cu mare, sâmbătă în jur de ora 10 pornim din Sighişoara, pe biciclete, cu scopul de a vizita câteva dintre bisericile fortificate săseşti (edificii răspândite prin toată Transilvania). Trecem de Şaeş val-vârtej şi ajungem în Apold, unde vizităm prima biserică fortificată.

Începând de la aceasta am fost surprinşi că mai toate bisericile importante erau într-o măsură mai mică sau mai mare renovate sau în curs de renovare, pentru aceasta fiind aduşi studenţi de la universităţi din Germania. Turnul bisericii (numit în unele locuri şi Turnul Slăninii) adăposteşte zeci de lăzi recondiţionate, ce erau folosite în trecut pentru depozitarea slăninii de către saşi.

După ce pedalăm cu furtuna-n ceafă, ne abatem de la drumul principal şi ajungem în Iacobeni, unde stăm de ploaie vreun ceas jumate, într-o casă părăsită. Când ploaia dă semne că se opreşte ne îndreptăm către biserica din Iacobeni. Cu greu, reuşim să împingem bicicletele până-n curtea bisericii.

Răcoriţi bine după ploaie, pedalăm cu spor spre Agnita. Am fi vrut să vedem şi biserica din oraş, dar pentru că e închisă punem de-o pauză de masă. Ulterior continuăm pe drumuri tare pitoreşti, prin podişul Hârtibaciului. Creasta Făgăraşilor, pe care am zărit-o încă înainte de a ajunge în Agnita, acum e tot mai aproape. Kilometri la rând avem posibilitatea de a o admira, de a identifica vârf după vârf, muchie după muchie, ori valea după vale. Priveliştea a fost ameţitoare.

Drumul neasfaltat dintre Chirpăr şi Săsăuş mi-a plăcut la nebunie… aici cred că ne-am apropiat cel mai mult de creasta Făgăraşilor. Acest drum ne duce până pe malul Oltului, în zona lacului de acumulare de la Român Nou, acolo unde vom schimba direcţia de mers. O luăm uşor către apus pentru a ajunge la Cârţa. După 81 de km în care am trecut prin faine sate săseşti, am vizitat şi aflat o parte din poveştile câtorva biserici fortificate, săseşti poposim în curtea preotului satului Cârţa. Ridicăm corturile la doar câţiva metri de ruinele fostei mănăstirii cisterciene de la Cârţa.

Duminică la 7.30 pornim la drum, printr-o atmosferă de poveste… drumuri pe care abia dacă trec 1-2 maşini, asfalt excelent şi o ceaţă care creează o atmosferă misterioasă. Pentru început urcăm şi coborâm spre Şomartin, admirăm biserica fortificată din Bruiu, trecem puţin în judeţul Braşov pentru o vizită la biserica din Cincu. Ghidul de aici ne-ar povesti şi o zi despre istoria bisericii şi despre comunitatea săsească, însă din păcate nu putem rămâne prea mult. Pe la orele prânzului ajungem la biserica din Merghindeal şi astfel ne apropiem tot mai mult de centrul ţării, punct aflat la ieşirea din localitatea Dealul Frumos.

După o pauză de vreo oră în Agnita, unde mâncăm la Grădina de Vară şi stăm iar de ploaie, ne îndeptăm spre Biertan, via Bârghiş- Pelişor- Richiş. Aici, de departe, cea mai impresionantă fortificaţie săsească – cea din Biertan. După Biertan mai pedalăm vreo 8 km spre Şaroş pe Târnave. De acolo, Marian împreună cu Andrei, fac autostopul pentru a recupera maşinile aflate la 22 km, în Sighişoara.

Text scris de Alina Cîrja, fotografii realizate de Marian Poară, materialul fiind publicat inițial pe blogul Banda Roșie