Acum citesti
Bad Goisern și împrejurimi

Dupa 10 ore de drum si o seara de “acomodare” in Bad Goisern, am pornit spre Obertraun pentru a ne delecta ochii cu frumusetea  Alpilor. Telecabina de 60 persoane ne-a transportat pana la 2065m. Vremea si privelistea erau superbe. Gheţarul din Dachstein, lacul HallstatterSee iar in departare Bad Goisern. Vazand aceşti munti, incercam sa-mi inchipui cam pe unde o sa treaca ruta mea de 73 km din Salzkammergut Trophy. Nu reuseam. Prea multe vai, prea multi munti. Va ramane sa aflu in concurs. Personal mi-am propus ca nici ca antrenament, nici ca plimbare sa nu cumva sa ajung pe  track-ul desemnat distantei mele.


Dupa o bere la inaltime si relaxare totala la soare urma punctul doi din program. Daca tot am vazut de jos, acum si de sus lacul nu ramane altceva decat sa ne si balacim un pic in el. Deci, directia: strandul din Untersee.


Pana la lasarea serii am mai inclus in program vizitarea orasului Bad Goisern (de unde se va da startul pentru distantele de 211.3Km, 119.5Km, 53.5Km, 37.9Km si 22.1Km) si logic, o cina cu ceva specific zonei.


Miercuri deja la ora 7 era mare agitatie in bucatarie si in jurul bicicletelor. Ne pregatim sa atacam Alpii!


Mai mult o tura de recunoastere a zonei. Pur si simplu un biciclit.


Traseu preconizat: Pornim in sus. Sa ajungem candva, undeva.


Multumita gazdelor noastre aveam si o harta pe care erau marcate diferite circuite, destinatii, drumuri pt. biciclisti. Mai bine nici nu se putea…


O remarca: drumurile forestiere nu neaparat seamănă cu ceea ce suntem noi obisnuiti. Aproape asfalt. Cu putin praf pe ele. Nah.. Nu chiar. Dar din ceva material, culoarea spre alb, bine batatorit. Inca nu mi-am dat seama daca acest lucru e bun sau nu. Dar e avantajos pentu cei care nu neaparat dobandesc tehnica ciclismului pe teren accidentat. Dar: de bagat in pedale si ei au parte din belsug…


Privelistea nu are sens sa o descriu. Munti. Aer curat. Curat. De astea putem avea parte si cu ocazia unei excursii in muntii nostrii. Numai ca aici era Austria…


Pe la ora 10.00 am fost usor surprinsi: am ajuns la un Hutte (Hintere Sandling Alm) ca din povesti. Eram nicaieri, in munti dar ne izbim de o casuta ultra ordonata, cu ghivece de flori in geam, ograda impecabila, beri puse la rece in propria fantana si doi batranei extra simpatici. Cireasa de pe tort era, ca deja trei austrieci cu varsta aproximata pe la 50-60 ani, echipati ca noi, cu biciclete cu tot erau in toiul discutiei. Bravo lor.


Urmatorul ragaz a fost in Altaussee la Hagan Lodge. Partii noi de schi, elicopter, liniste. La 100m un cochet parc de aventura(http://www.loser-outdoor.at/seiten/iframes_main/kletterpark.html ). De  aici am ajuns destul de repede in Blaa Alm, un alt loc idilic pentru petrecea timpului liber, mai ales pentru familisti.


De aici drumul nostru continua în josul unui pârâiaş (aceasta coborare nu are relevanta, pt ca asta am făcut toata ziua: urcam, coboram…) dar intr-un loc care semana leit cu Bicajelul nostru. Diferenta: drumul pe care noi nu avem exact in stramtoare. Nu cu gandul de a compara, dar m-a cuprins o mandrie… Mai mult! Noi inca nu avem peste tot drumuri.


Bad Ischl(~14000 locuitori, 468m alt.) – un orasel dragut. Străbătut de un rau cu apa cristalina. Pe rau coborau in barci pneumatice turisti sau amatori de rafting. Centru istoric, cu alei pietonale fara masini. Oras preferat si de mari compozitori ai vremii: Anton Bruckner, Johann Strauß, Johannes Brahms, Franz Lehár.


Un complex termal de invidiat. (Urmatoarea zi ne-am si intors pentru a ne destinde.)


Dupa un pranz pe malul raului Traun ne apucam iar de pedalat. Deja soarele si gradele ne puneau la serioasa incercare.


La capatul urcarii in sfarsit push si carry-bike. Recunoastere: nici austriecii nu au reusit/vrut sa construiasca drumuri chiar peste tot… Relax la Hutteneck-Alm(1240m).


Biciclisti care trec, biciclisti care se opresc la o bere, nicidecum un loc nevizitat. Ne facem poze unii altora, cateva vorbe, zambete. Consultam harta. Daca am lua-o la vale direct, am ajunge prea repede acasa. Asa ca, mai bine o luam in directia opusa casei , dar pe curba de nivel.


Pe drum intalnim caprioare, vaci si un sarpe. Un lucru nu-l inteleg: nu am vazut nici o vaca mov.


Oare televizorul ne minte?


Prima pana in Austria (si ultima). Ma apuc cu voie bune de schimbarea camerei. Intre timp apare un biciclist (austriac dintr-un sat din zona, perfect echipat şi cu o engleza fara repros), ne asteapta si continuam drumul impreuna.


Neavand un traseu predefinit, nu-i mica mirarea pe fata noastra cand ne gasim exact pe Ewige Wand.


Exact poza de pe afisul oficial Salzkammergut Trophy. Ca si o coroana a zilei. Facem cateva poze. Ovidiu in timpul concursului nu prea cred ca o sa vrea, iar eu nu o sa ma intorc aici, traseul meu nu trece prin aceasta zona.


De aici o luam la vale pana in satucul Lauffen, iar apoi pe malul raului ajungem inapoi in Bad Goisern. Vizibil incepe sa se agite orasul. Apar afise, indicatoare, reclame.


Ca si simpli turisti, am fost foarte multumiti de zona Salzkammergut.


Hotărâre unanima: revenim!


Dar intre timp gandul ma tot fura la ziua ceea mare: ziua concursului!


Ovidiu participa la tura D – 53.5Km cu diferenta de nivel 1473m , eu la C – 73.6Km / 2446m.


Linkuri:


http://www.salzkammergut.at/

http://www.bad-goisern.net/

http://www.trophy.at/

http://www.hagan-lodge.co.uk/hagan-lodge/

http://www.dachstein-salzkammergut.com/en

http://www.lodge.at/

http://www.360cities.net/area/salzkammergut

http://www.badischl.com/


Ruta pe garmin:


http://connect.garmin.com/activity/99914373





Vezi Comentarii (2)
  • Salut,
    Chiar in zona asta vreau sa merg si eu la vara, prin iulie cam 2 saptamani.
    Ce nu prea gasesc eu pe net sunt locuri de camapt (cu cortul) si ma intrbam daca exista.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

19 + 14 =