Acum citesti
Sprint Monza Race (2015)

Bicicletele din categoria entry-level au darul de a scinda masa de clienți adesea în două tabere – pro și contra. Principalul argument al primei facțiuni se leagă de funcționalitatea decentă care nu necesită suprimarea economiilor, pe când tabăra adversă impută producătorilor tocmai opusul, adică costul prea mare pentru cele oferite. Totuși, o mână de producători au reușit să împace cu abilitate cele două grupări, oferind biciclete entry-level la prețuri rezonabile, iar cap de afiș printre acestea am pune Sprint Monza Race, desigur, cu câteva amendamente.

Cui i se adresează această cursieră

Entry-level prin excelență și încă departe de bolizii care evoluau pe circuitul omonim, Monza Race reprezintă una dintre cele mai bune opțiuni pentru cicliștii recreaționali care nu fac prea mare caz din cariera lor sportivă și caută o bicicletă (relativ) fiabilă pentru una-două-trei ieșiri de sănătate de pe parcursul unei săptămâni. În cele ce urmează o să demonstrez că Monza Race are un potențial mai amplu, dar, în esență este o bicicletă nici performantă, dar nici dezamăgitoare, bună să dai la pedale, dar nepotrivită pentru întreprinderii mai serioase.

Despre cadru

Cadrul de aluminiu, cuplat cu o furcă de aluminiu, care în treacăt fie spus este o alegere tot mai puțin întâlnită în zilele noastre, mulți producători preferând carbonul pentru componenta din urmă, reprezintă punctul forte al ansamblului Sprint Monza Race. Deși un model entry-level, geometria trădează o înclinație spre agilitate, răspunzând prompt celei mai mici comenzi de schimbare a traiectoriei. Mai departe în acest sens contribuie și ampatamentul mai scurt, care transformă bicicleta într-o mașinărie de circuite tip criterium, unde virajele strânse, mișcările bruște și rigiditatea aluminiului joacă roluri pivotale în drumul spre succes. Pe lângă capacitățile și abilitățile pilotului, bineînțeles.

Altfel, în materie de finisaje, cadrul respectă dictonul ”nici prea prea, nici foarte foarte”, având un aspect curățel, armonios și discret, fiind o dovadă că producătorul mai degrabă s-a concentrat pe funcționalitate decât pe aparențe. Nu avem parte de cablaj intern aici, în timp ce niște urechi de prindere a aripilor curmă din alura sportivă a bicicletei, dar lovitura merge mai degrabă spre orgoliul fiecăruia, căci impactul acelor adițiuni e minim. Scurt pe doi, echipată mai bine, aș lua Sprint Monza Race oricând la un criterium. Însă…

Despre echipare

Aici, cursiera se depărtează de drumul pe care s-a înscris, căci setul Shimano Claris, deși funcționând peste așteptări, nu se pupă cu ceea ce ar înseamna competiție. Mai degrabă, setul în cauză retrogradează Sprint Monza Race definitiv în categoria entry-level, unde totuși face o treabă bună. Cu opt pinioane și trei plăci, aproape oricine poate duce bicicleta oriunde, frânele funcționează decent, iar butucii includ garnituri care împiedică pătrunderea elementelor dușmănoase precum apa sau mizeria în mecanism.

Pe manete există și un afișaj al raportului de viteză în care te afli, deci gândul zboară la setul Tiagra de acum câteva generații, primul care avea așa ceva, și, mai departe, sugestia ar fi că Tiagra a urcat între timp în eșaloanele ierarhiei Shimano, în timp ce Claris a venit să îi ia locul și să îi ducă moștenirea mai departe. Bine, e cam mult spus a duce mai departe moștenirea Tiagra, căci legenda pieselor Shimano rezidă în alte grupuri, dar probabil intenția producătorului japonez a fost aceea de a oferi un set care să acopere plaja situată între clienții care vor ceva brand-name, cât de simplu, dar de marcă, și cei care se mulțumesc cu un entry-level. În principal, ideea nu e rea, practica nu lasă de dorit, iar prețul final dă apă la moară acestei abordări. Singurele nemulțumiri vor apărea de-abia după ce utilizatorii în cauză vor începe să aibă așteptări mai mari de la bicicletele lor.

Dacă ghidonul și șaua reprezintă două componente comode, foarte bine alese și care cu siguranță adaugă valoare, Sprint a dat-o complet în bară la capitolul anvelope. Firește, mai este posibilitatea ca pe mâinile mele să fi ajuns un model defect în acest sens, dar există puține scuze pentru un ansamblu roată-anvelopă care să pricinuiască două explozii în decursul a tot atâtea ieșiri. De altfel, setul de roți pare decent, cu jante duble, rezistente, însă se pare că nu s-a împăcat deloc cu anvelopele Kenda Kriterium, motiv pentru care militez insistent la verificarea riguroasă a respectivului ansamblu și și mai insistent pentru înlocuirea anvelopelor. Entry-level nu implică și funcționalitate sporită, dar funcționalitate de bază da.

Concluzii

Lăsând la o parte problema cu roțile/anvelopele (nu am identificat cu certitudine cusurul), Sprint Monza Race reprezintă una dintre cele mai bune oferte existente actual pe piață. În principal, gravitează tot în aceeași zonă de performanță cu modele similare provenite de la mărci premium, dar pentru un preț simțitor mai mic. Aș lua cursiera și ca un candidat pentru upgrade, mai ales dacă posesorul în cauză poate dormi noaptea știind că are o bicicletă ceva mai grea ca a celorlalți.

Date relevante

Greutate totală: 10.04 kg fără pedale
Greutate cadru: 1.631 gr
Greutate roți: 1.281/1.833 gr
Greutate furcă: 640 grame
Lățime ghidon: 430 mm
Greutate angrenaj – 1.080 grame
Rigiditate: 96.1 Nm/grad
STW: 59 Nm/grad/kg

 

Vezi Comentarii (10)
  • Salut,
    Nu stiu cum sa comentez, dar review-urile pe care le faceti in ultima perioada sunt tot mai ciudate. Comparand testul facut cu Sprint Monza Race si cel facut cu Devron Urbio Road Race – atat cat ma pricep Devron-ul este peste Sprint, atat ca si echipare, greutate cat si design ( chiar voi i-ati dat un 57,5% comparativ cu 46,3% pentru Sprint ). Parere favorabila despre functionalitatea Claris-ului ( peste asteptari ), in schimb pentru Tiagra verdictul este ” la limita decentei „. Despre comparatia dintre Tiagra si 105 nu mai am comentarii ( doar putin mai scumpe ?) … Tot comentariul despre Sprint este intr-un ton pozitiv, cel despre Devron … ” singurul aspect pozitiv este pretul „. In conditiile in care in acest moment imi caut un Road bugetat intre 3000 si 5000 lei imi pun intrebarea ( dupa ce am citit cele doua review-uri ) : ce sa aleg ? ” Romanca ” DHS-ului sau ” bulgaroaica ” Sprint-ului ? Sa-mi iau Sprint-ul si cu diferenta de cost sa imi fac un upgrade ? Un review bun pentru o bicicleta ieftina, unul mai putin bun pentru o bicicleta care incearca sa emita unele pretentii. Concluzia mea in urma celor doua articole – daca imi raportez bugetul la asteptarile pe care le am de la un Road, nici unul dintre cele doua modele nu m-au convins.

    • Salut!
      Poate că abordarea mea poate părea puțin ciudată, dar este numai pentru că avem unghiuri diferite din care privim problema. Eu personal nu cred că există negru sau alb absolut, bun sau rău absolut, ci există nuanțe. Și treaba cu nuanțele capătă o importanță și mai mare când scrii un articol. Probabil că nu ți s-ar mai fi părut ciudat dacă ziceam, fără echivoc, că Claris e bun/slab/ușor/greu etc, dar în schimb m-ai fi acuzat că încerc să-i creez o imagine bună pentru a-l face mai vandabil. Recenzia reprezintă o evaluare personală, dublată desigur de date tehnice exacte, dar respectivele date trebuie interpretate și coroborate cu senzația pe care o ai pe respectiva bicicletă. În caz contrar, am putea doar să înșirăm cifrele și cu asta basta.
      Revenind la dilema ta, dacă ai deja un buget de 5.000 de lei, mergi pentru o bicicletă cu Shimano 105, Campagnolo Athena sau SRAM Rival sau cel puțin modele care conțin parțial piese provenite de la aceste seturi. Tot în banii respectivi, vei putea să primești și un cadru de aluminiu decent, cu o furcă de carbon. Ce am testat noi nu reprezintă singurele opțiuni de pe piață, până la urmă.
      Ca idee de final, poate Monza ar fi meritat mai mult, dar problema cu explozia e destul de greu de acceptat, Mie personal îmi place foarte mult cadrul, când apeși puternic în pedale simți că înaintează și chiar dacă nu e foarte comod, acesta fiind năravul aluminiului, îl consider o reușită a companiei. Numai că cu o floare nu se face primăvară.

  • Traian a raportat bicicleta/echiparea/manevrabilitatea și la prețul de achiziționare. Pe scurt, la aspirațiile bicicletei. Sprint-ul este foarte bine echipat dacă privim prin prisma prețului, căci nu are niciun fel de concurent. Devron-ul joacă în alt segment, unde pretențiile sunt diferite, iar asta se reflectă începând cu cadrul (Devron este evident mai bine finisat, reseie chiar și din fotografii) și terminând cu echiparea. Dar, cel mai important, cele două nici măcar nu joacă în aceeași ligă! Diferența de preț dintre ele este de aproape 100%. Dacă ți-ai propus să alegi o bicicletă între 3.000 și 5.000 de lei, înseamnă că Sprint-ul nu reprezintă o opțiune (costă 2.199 lei). Din păcate el este plecat zilele acestea la Giro D’Italia dar o să-i semnalez mesajul tău.

  • Am Sprint Monza Race model 2014 si am avut aceeasi problema cu explozia camerelor.
    Mi-au pocnit de 3 ori cand stationa.
    Am schimbat cauciucurile Kendra cu unele Michelin si de atunci n-am mai facut pana.
    In rest raportul calitate/pret este foarte bun.
    Am participat cu ea la triatlon, nu se compara cu rachetele si nici cu unele mid-level dar pentru ~2000 ron merita.

  • Tocmai ce mi-am achizitionat Monza Race 2016 , dupa o scurta plimare de aprox 50 km bicicleta s-a comportat foarte bine , necesita totusi mici reglaje la deraioare , anvelopele nu mi-au explodat inca .. chiar au un simt placut , pur si simplu bicicleta decoleaza la catarari . eu am luat-o de pe sportaddict la promotie cu 1710 ron . Pe viitor intentionez sa fac upgrade la 105 … in momentul de fata bicicleta cantareste 10.7 kg cu tot cu pedalele stock . Revin cu parareri pe masura ce o plimb

  • Am de 3 luni Sprint Monza Race 2016 si aproape 600 km. Pana acum, doar uns angrenaj. Ergopowerele S Claris se comporta mai mult decat decent, destul de lin, saua este destul de confortabila, o simti putin tare daca nu ai bazon. Cauciucurile Kenda Criterium deocamdata sunt ok, nu avut nici o pana in 600 km. De mers am mers pe drumuri destul de accidentate (asfalt romanesc)… printre care mentionez, Valea Doftanei, Sinaia, Piatra Arsa, Bucuresti. Cauciucurile sunt bune, nu faci pana asa usor cu ele, in schimb au aderenta destul de proasta dar asta poate si din cauza ca sunt de 23.

  • Salut si bine v-am regasit. In urma cu o luna am achizitionat un trainer si am urcat-o pe trainer. Ghici ce la prima sesiune? Pana pe faţă. Pam, pam. Zic, wtf, era pe loc, ciudat… Nu sunt hipopotam, am 70 kg. Am mers cu ea 1500 km pana acum, nici o pana!!! Acum o pun pe trainer si pana? Faţă? In fine, plec suparat de la trainig si-mi promit ca a 2-a zi fac pana si continui, nu de alta dar nu vreau sa-mi bulesc cauciucurile stand pe pana. Nici n-apuc sa o desfac ca observ ceva ciudat, pana pe spate… CE? Cum? Aseara nu era pana!!! Serios! Am verificat-o! Nimeni nu avea cum s-o foloseasca. Cauciuc de trainer, etc, 8 bari, bla bla bla, etc. Stati sa vededi continuarea. Imi pare rau ca nu am facut poze… Jantele alea frantuzesti (MACH1 CFX) nu prea au gradul luat cum trebuie la gaurile de la spite. Dar hai sa zicem ca daca fondul de janta era ca lumea nu era nici o problema. Fondul de fanta este foarte ingust, foarte!!! Uite asa ca fondul ala de janta ba se plimba pe stanga ba pe dreapta samd… Ghici ce, de acolo este. Adica s-au %^%^pe ei sa nu puna un fond de janta ca lumea… Se vad gaurile prin ea… si sta printre gauri… In fine, am dat cu izolir band ca nu aveam altceva la indemana dupa care am pus asa zisul fond de janta, sa fie si de-atunci, o luna merge perfect seara de seara cate 50-80 km… Incredibil de la ce era… Incredibil ca am mers cu ea atatia km si cand am urcat-o pe trainer s-a intamplat asta. Poate mai bine asa ca sa stiu pe viitor sa nu ma ia prin surprindere… Am zis sa va zic si voua ca asa e corect si e bine de stiut. Toate cele bune!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

five × five =