Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie,…
Luna mai e de obicei luna în care subiectul anvelopelor de noroi este cel mai fierbinte. Imediat după o iarnă cu pauză de la pedalatul serios, iubitorii de MTB se lovesc direct de trasee ude și pline de noroi, de vreme ploioasă și instabilă. Dacă adăugăm și concursuri epice cu noroi cum ar fi Prima Evadare, interesul pentru astfel de anvelope este maxim în această perioadă.
Există mai multe opțiuni pe piață, dar în lumea anvelopelor de noroi nu e loc de compromis. Dacă o anvelopă de uscat poate să meargă bine sau mai puțin bine, o anvelopă ieftină de noroi poate să fie un adevărat dezastru. Să montezi niște crampoane imense pe un model ceva mai îngust e ceva la îndemâna oricui, dar să faci ca ele să funcționeze acceptabil și pe uscat sau chiar pe asfalt e o adevărată provocare!
Seria ProTection de la Continental este binecunoscută cicliștilor, fiind vorba de anvelope premium, fabricate în Germania, care integrează cele mai avansate tehnologii ale momentului. Totul culminează cu cauciucul Black Chilli Compound, acest material revoluționar de la Continental care oferă în același timp o aderență senzațională dar și o rezistență mică la înaintare, totul cu o durabilitate destul de bună în timp. Anvelopele testate de noi fac parte din gama ProTection și beneficiază de toate acestea.
Astfel, anvelopa are un balonaj de 1.8, un compromis foarte bun între aderența pe moale și stabilitatea pe teren tare. Suprafața de rulare are patru rânduri de crampoane de dimensiuni mari, dar poziționarea lor este astfel calculată încât să ofere o rezistență acceptabilă la rularea pe asfalt. Structura internă este de cea mai bună calitate, formată din 4 straturi de câte 240 tpi. Toate acestea fac ca anvelopa să aibă greutatea de 580 g, o valoarea bună luând în considerare numărul și dimensiunea crampoanelor.
Încă de la prima atingere, anvelopele prezintă calitatea cu care cei de la Continental ne-au obișnuit. Se montează ușor pe roată, dar fiind foarte înguste nu am reușit să le așez eficient pentru a le etanșa cu pompa de podea, a fost nevoie de intervenția compresorului. Cu toate astea, odată anvelopa așezată pe jantă, nu a mai existat nicio scăpare de aer, lucru care dovedește calitatea bună de producție.
Am testat anvelopele pe un teren foarte variat. Acesta include urcări și coborâri pe noroi, de la mai mic până la mai mare, dar de asemenea și secțiuni uscate, pe iarbă, pământ, pietriș și chiar asfalt, toate cu denivelare pozitivă și negativă. Ne-a interesat în aceiași măsură cât de mult ne ajută anvelopa pe noroi, dar și cât de mult ne frânează în rest, pentru a deduce unde este momentul să o folosim și unde nu.
Pe noroi, crampoanele agață foarte bine atâta timp cât reușesc să ajungă la un strat mai solid. Dacă noroiul este însă foarte adânc, se întâmplă și să piardă aderența, dar probabil în situațiile respective ar face față doar o anvelopă îngustă de ciclocros. În rest, dacă noroiul nu e mai adânc de câțiva cm, anvelopele agață în el perfect atât la urcare cât și la coborâre. Până la urmă chiar și o simplă privire ne poate spune că pe noroi modelul e rege!
Pe uscat însă orice anvelopă de noroi începe să își arate limitările. Spre surprinderea mea, pe drum forestier și pe asfalt nu am simțit că aș fi foarte încetinit la pedalare, nici chiar pe urcări abrupte. Am reușit chiar să țin viteza în jur de 30 km/h pe o zonă plată de mai mulți km. Singurul lucru evident e zgomotul mare. Limita lor apare însă în viraje, în special pe asfalt. Aici, crampoanele moi care nu mai au de ce să se agațe destabilizează serios bicicleta și te scot de pe trasa virajului dacă forțezi nota prea mult. În rest, dacă virajele în coborâre sunt abordate prudent, anvelopa poate fi folosită în orice condiții fără penalizări mari la efort.
În concluzie, Mud King mi se pare una dintre cele mai polivalente anvelope serioase de noroi pe care le-am încercat. Părerea mea e că reprezintă alegerea justă la orice tură cu noroi, iar dacă vorbim de o competiție le-aș alege clar dacă porțiunile cu noroi ar însuma mai mult de jumătate din lungimea traseului. Este o anvelopă de calitate, care face ceea ce promite și chiar mult mai mult, un instrument bun pentru orice ciclist, de avut în magazie în caz de nevoie.
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.