Disputa privind eficiența căștilor pentru bicicliști în caz de accident continuă. După ce un studiu australian din 2001 spunea că purtatul căștii reduce cu 60% riscul unei răni grave la cap, un studiu norvegian realizat recent vine să pună la îndoială această concluzie.
În mare, Rune Elvik, specialist în transport și profesor la două universități, una din Norvegia și alta din Danemarca, afirmă că beneficiile purtării căștii au fost supraestimate, în principal pentru că autorii articolului nu ar fi dorit să dezvăluie că, de fapt, protecția oferită nu este atât de consistentă. Realizând propria sa cercetare, Elvik a constatat că, în realitate, casca reduce riscul unui accident grav doar cu 33% și a mai adăugat că a sesizat și o tendință a jurnalelor științifice de a evita publicarea cifrelor reale privind acest efect limitat al căștilor.
Totuși, Elvik este de părere că și căștile de bicicletă au început să fie fabricate din materiale mai slabe decât cele din anii trecuți, lucru care contribuit la rezultatul obținut de el. De asemenea, el adaugă că primele modele de căști semănau cu cele pentru motocicliști, care acopereau tot capul, pe când cele actuale au foarte multe găuri pentru ventilație, lucru care afectează, într-o măsură, rezistența structurii lor.
Ceva informatii legat de viteza de deplasare a masinilor si biciclistilor? Locurilor in care s-au produs accidentele? Tipul de vehicole si biciclete implicate in accidente? Cat si cum au fost loviti biciclistii? Tipul de casca purtat de biciclistii implicati in accidente?
Exista statistica asta : http://www.bhsi.org/stats.htm , conform caruia dl. Elvik afirma prostii.
Plus ca, din cat am inteles pana acum, problema nu este atat faptul ca o casca nu te protejeaza, ci faptul ca soferii sunt tampiti si, cand te vad cu casca, trec mai aproape de tine, dau mai tare in tine etc. Si, cand esti pe bicicleta si intra unul mai tare in tine, ai sanse sa mori nu de la lovitul la cap.
pai, cum sa spun, si 33% este destul de consistent
Subiectul meu preferat! 🙂
De fapt, e mai complicat decat spune articolul. Si Attewell in 2001 si Elvik in 2011 au publicat rezultatele unor meta-analize, care inseamna altceva decat datele culese de IIHS si preluate de BHSI -ambele organizatii non-guvernamentale cu diferite interese in domeniul asigurarilor.
Revenind la meta-analize (combinarea rezultatelor mai multor studii), Elvik arata, destul de corect, dupa mine, ca meta-analiza australiana nu ia in considerare ‘publication bias’ (atunci cand rezultatele unui studiu nu arata ce se urmareste, in cazul nostru ineficienta castilor, nu se publica), ceea ce duce la supraestimarea beneficiilor.
Tot analiza lui Elvik arata ca daca se tine cont si de alte efecte (de exemplu, daca se includ si leziunile gatului) beneficiul castii este zero.