Weekend-ul trecut a fost despre Crater Maraton, o competiţie la care am ajuns pentru prima oară şi mă bucur că am acceptat invitaţia din partea lui Norbert, organizatorul Crater Maraton şi Crater XCO. A fost o experienţă foarte plăcută alături de ardeleni cu voie bună şi experienţe faine.
După ce am ajuns la Oradea, ziua de sâmbătă am petrecut-o la Băile 1 mai, unde ne-am întâlnit cu mai mulţi prieteni şi concurenţi la o sesiune scurta de înot, bronz, sărituri de la altitudine şi un Ciuc Radler. A doua zi, am avut de ales între 2 trasee de concurs: 37 de km cu 800 m diferenţă de nivel sau 65 de km cu 1.400 m diferenţă de nivel.
Dat fiind că nu sunt într-o formă prea bună, am ales varianta lungă a traseului cu gândul că va fi un antrenament bun. O formă nu prea bună pentru mine înseamnă în momentul de faţă sub 1.000 km de la începutul anului. Altminteri, ar trebui să am de 4-5 ori mai mulţi.
La start s-a aliniat şi unul din cele mai mari nume de la concursurile autohtone. E vorba de Marton Blazso care a şi câştigat Clasamentul General. Se pare că o scurtă rătăcire nu i-a încurcat deloc planurile.
Traseul nu se arăta foarte dur din punct de vedere al profilului şi a diferenţei de nivel, poate doar vremea să fi fost foarte toridă pentru unii dintre participanţi. Chiar şi aşa Crater Maraton ne-a arătat ce dealuri are Oradea de oferit şi pot să spun că m-am bucurat din plin de colinele din împrejurimile oraşului.
Imediat după start în primul kilometru am avut parte de o urcare relativ scurtă, dar care a subţiat plutonul devenind din ce în ce mai abruptă. După urcare, s-au format grupuleţele şi astfel a decurs cursa până aproape la finalul primului tur, când un grup pe care îl credeam mult în faţă, printre care Oli, Mădălin, Zsolt, au început să vină din spate după ce s-au rătăcit puţin. Pentru mine a fost o ocazie bună să măresc puţin ritmul. După ce am intrat în al doilea tur, din 8 oameni mai eram doar 3, iar ritmul era aproape la limita pana cand s-au terminat bateriile. Desi am corectat greseala de la ultimul concurs, adica sa mananc constant, de data aceasta oboseala si lipsa rezistentei musculare m-au facut sa pierd contactul cu cei 2 din grup, iar apoi pana sa pierd inca 5-6 pozitii, a fost doar o chestie de timp. Pana aproape de final am fost depasit si de grupul cu care am parcurs primul tur.
Aparent nu am facut o afacere prea buna, lipindu-ma de un grup care mergea la un ritm peste ceea ce puteam eu. Poate de vina sunt amintirile de anul trecut, dar am vazut ce pot si ce nu.
Finalul competitiei m-a surprins singur in plan. Daca la Cozia finalul traseului a fost „happy ending” cu o coborare superba de 5 km si la Oradea organizatorii au avut grija sa ne lase cu un gust placut, purtandu-ne in ultimii km printr-o padure cu poteci atat de faine de parca iti trecea si foamea si oboseala, iar apoi a urmat linia de finish si am incheiat cu bine a 5-a competitie de anul acesta, suprinzator pentru mine pe locul 3 la categorie, primul podium din 2015.
Se pare ca poti sa iesi pe podium si daca nu esti atat de bine pregatit. Lucru care ma bucura, dar in acelasi timp imi spune ce nivel slab al concurentei avem inca, dar sper sa schimb acest fapt cu ajutorul fluturasului pe care l-au primit participantii in pachetul de inscriere.
Mai jos poti afla relatarea unei participante care a trecut prin aceleasi locuri si a parcurs aceeasi kilometrii, lucru care nu poate sa ne faca decat sa o aplaudam. Oana , ne povesteste cum a fost experienta ei la Crater Maraton:
“A fost o provocare de rezistenta atat psihica, cat si fizica, dar nu din cauza traseului, care a fost foarte interesant, cat din cauza caldurii, o zi neasteptat de insorita pentru luna iunie.
Mie personal imi plac cursele mai lungi, insa cei 68 km de la traseul lung ar fi fost mult mai apreciati daca nu ar fi fost nevoie sa pedalam doua bucle din traseul scurt, dar am inteles ca din cauza lipsei de interes a participantilor pentru traseul lung, s-a optat pentru aceasta varianta.
Din pacate categoria Feminin +19 ani de la Traseul Lung a fost reprezentata doar de 3 participante din care una nu a terminat cursa asa ca am ramas eu si Gabriela Tanacs care a castigat, iar eu am luat bataie iesind pe locul 2. A fost o cursa unde am tras tare si nu a fost nici o coborare unde sa imi ‘’relaxez’’ picioarele.
Insa pe scurt cursa a fost cam asa: un traseu bine marcat, multe urcari si coborari prin padure (foarte apreciate de altfel), oameni in preajma carora m-am simtit extraordinar si sentimentul de a doua zi dupa cursa ca ai vrea sa revii si la anul.”
Material redactat de Sergiu Paraschivu
Sursa foto: facebook.com/AMO.Riders
