Vizită la sediul SRAM din Schweinfurt, locul unde sunt dezvoltate transmisiile

Este clar că vizita în orice fabrică de componente sau biciclete este o rară oportunitate și de regulă fac tot posibilul să ajung acolo, chiar dacă trebuie să trec peste temeri inimaginabile, precum frica de avion. La Schweinfurt, în Germania, a fost însă mai simplu: m-am deplasat cu automobilul într-un tur de forță de 6.300 de km și m-am simțit excelent. La prima oră a dimineții am fost întâmpinat inițial de o doamnă simpatică care zâmbea prietenos și de cele câteva ceasuri aflate deasupra desk-ului, care confirmă faptul că Sram este o companie globală aflată într-o dezvoltare continuă și totodată rapidă. Sram mizează enorm pe imagine, poate mai mult ca orice alt producător, de accea toate materialele publicitate au un aer inconfundabil și cool. Mai cool de fapt, nu se poate.

Pragmatismul însă începi să-l observi imediat ce intri în halele în care sunt dezvoltate și testate componentele. Absolut uriașe și meticulos aranjate, te lovesc mai întâi toate mașinăriile care testează produsele. De la cele care învârt lanțul, foile și pinioanele până la extincție, până la camerele care simulează diferențe de temperaturi uriașe (de la -30 la +60 de grade) și până la bancurile de lucru perfect ordonate, toate parcă compun un întreg mecanism care funcționează asemenea unui ceas elvețian. Nu ni se permite să facem prea multe fotografii de detaliu, mai ales că în ziua în care am ajuns noi se afla în test noua transmisie Eagle Wireless. Da, cea fără cabluri, care ar urma să fie lansată la anul. Nu putem decât să o vedem și să o reținem cu privirea, apoi mergem mai departe către alte birouri unde sunt testate câteva noi angrenaje. Zeci de ecrane, sute de senzori pe biciclete, toate funcționează la unison pentru a oferi informații despre performanța produselor nou dezvoltate.

Din cele 160 de persoane care sunt angajate în acest centru de dezvoltare, 80 sunt ingineri, o parte dintre ei veniți chiar din industria auto. Spațiile sunt uriașe, cu anumite părți goale, deoarece Sram a cumpărat aici faimoasa companie Sachs, în 1997, la doar 10 ani de la înființare. Ca fapt divers, Sram chiar este o companie americană la bază și nu este fostul Sachs așa cum mai curgeau zvonurile. Cum producția Sachs s-a încheiat aici, iar Sram produce în Taiwan și în Portugalia, se poate spune că acest centru de dezvoltare este cât se poate de aerisit.

Ajungem apoi într-o altă arie de testare și ni se prezintă prototipurile schimbătoarelor. Pe cât de cubic arată, pe atât de funcționale sunt, și totul are o bază similară atunci când debutează construcția de la zero a unui produs. Trece apoi prin mai multe etape în care începe să capete formă, după care un designer iscusit îi conferă forma finală.

Următarea oprire este într-un depozit modest, acolo unde se află componentele pentru echipele sponsorizate și pentru media. Sram nu are depozite sau stocuri uriașe, totul se întâmplă pe comandă. Alte biciclete sau cadre de test pot fi admirate în continuarea depozitului. Sram nu testează intens doar pe standurile special create, ci testează desigur și în viața reală. Un produs, înainte de lansarea oficială, are parte de mii de ore de teste. Iar Sram nu testează doar propriile produse ci și produsele concurenței, Shimano fiind primul pe listă. Evident, trebuie să știi la cine te raportezi dacă dorești să devii cel mai bun.

Nu în ultimul rând, mergem să vizităm partea de suport tehnic. Aici, oameni senzaționali, repară componentele aflate în garanție în timp ce vorbesc la telefon oferind suport tehnic. Nu sunt sigur cum reușesc, dar ni se spune că fac treabă bună. Tot aici, Sram organizează workshop-uri pentru mecanici (contra cost), explicându-le cum se fac reviziile sau cum se înlocuiesc diverse componente interne ale frânelor, furcilor sau transmisiilor.

Spre ieșire mai putem admira bicicletele lui Contador, Andy Schleck sau Nino Schurter. Cer permisiunea de a mă da pe test track-ul Sram, din spatele clădirilor, dar cererea îmi este declinată: astăzi nu este timp pentru așa ceva.

Las în urmă clădirea Sram cu acea arhitectură tipic nemțească care te lasă mereu rece, însă gândul îmi rămâne la interior, acolo unde am căpătat un fior pe spate după ce am asistat la probabil cel mai mare spectacol simfonic oferit de orchestra transmisiilor.

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Schweinfurt, Germania