Imprezzio Global Marathon sau Maratonul Gilaului sau pentru cei mai vechi in bransa fostul Maraton Maros, cu asta ne-am delectat in weekend. Particip la acest maraton de patru editii si sunt martorul evolutiei (sau a involutiei) lui. In timp s-a mutat locul de start din Gilau, si dupa un 2015 cand startul a fost in varful muntelui unde accesul cu masina era aproape imposibil, anul acesta locul de start a fost la Maguri Racatau, o localitate izolata la poalele muntelui, unde daca erai putin norocos puteai sa te pierzi inainte sa ajungi la start.
Involutia si-a pus amprenta si pe distanta traseelor, o tura scurta de 48 de kilometri cu 1500 diferenta de nivel si o tura si mai scurta de doar 21 de kilometri. Se pare ca asta e trendul in mtb-ul autohton, de la an la an dispar maratoanele sau sunt inlocuite cu trasee scurte care potrivit UCI nu se pot numi maratoane. Oricum, pe scurta distanta de concurs traseul a fost impecabil, cu putine portiuni tehnice printre care as aminti coborarea de pe “Austria” cum este cunoscuta, care s-a pastrat de la vechiul Maros.
Pentru mine cursa a inceput cu mult inainte de start. Noaptea la 3 am plecat pe bicla 20 de km pana la Blaj, de aici trenul pana la Cluj si apoi cu Elisei cu masina pana in inima muntilor. Aveam chef sa ma dau la vale asa ca dupa start, start programat la 11.00, aveam in cap doar coborarea. Traseul incepea cu o urcare lunga si destul de solicitanta, deci era nevoie de incalzire corecta. Dupa numaratoarea inversa am plecat impreuna cu cei de la tura scurta si urmariti de concurentii de la Trail Running, sa descoperim muntele. Am inceput sa urcam si Raul Sinza face un sprint inca din primii metri, ma iau dupa el si incepem sa intindem plutonul. M-am pus in fata si am dictat un ritm in care puteam sa fac fata toata cursa, am ramas singur o perioada cu cativa zeci de metri in fata lui Madaras si a lui Sinza, iar pe finalul catarari ne-am regrupat. Reusisem sa punem un avans considerabil fata de urmaritori si asta imi convenea ca puteam sa duc un ritm decent.
Pe coborarea ce a urmat am ales o trasa gresita si am facut pana. Am fost nevoit sa alerg pana in punctul de alimentare unde am pus camera pentru ca tubeless-ul nu a reusit sa sigileze gaura din cauciuc. Am pierdut timp pretios si asta m-a costat si 10 pozitii in clasamentul general. Am plecat din punctul de alimentare sa limitez pierderile si intr-un ritm sustinut am reusit in scurt timp sa prind cativa adversari din urma. Fiind cu camera pe spate, imi era frica sa ii dau blana pe coborare asa ca am coborat prudent. Dupa coborarea pe “Austria” l-am vazut in fruntea cursei pe Madaras care acum era cu Itu, Sinza era pe traseul scurt. In scurt timp i-am ajuns si dupa ce ne-am uns lanturile am plecat impreuna spre finish.
Efortul de a reveni in fata m-a costat putin si pe urcari Attila lua avans asa ca am ramas cu Itu. Amandoi eram castigatori la categoriile noastre de varsta asa ca am dat-o la pace. Coboram prudent printre concurentii de la Trail Running si trecem impreuna linia de finish dupa Madaras. Am fost multumit de prestatie, iar numarul 13 de pe ghidon si-a luat comisionul in cursa. Organizarea a fost una decenta, chiar daca, comasarea alergatorilor cu ciclistii nu cred ca e cea mai buna idee. La acest eveniment o sa revin in fiecare an, peisajele si traseele sunt extraordinare, sper doar ca in viitor sa revina distantele care au consacrat Maros Marathon si ulterior Maratonul Gilaului.
Material redactat de Timotei Păcurar
