Daniel Vălimăreanu, la primul concurs de enduro, direct pe locul 3: race report de la Ciucaș Enduro

Știam că Daniel are potențial, însă nu m-am gândit nicio clipă că s-ar putea clasa în top 3 la general la Ciucaș Enduro, una dintre cele mai grele etape de enduro din țară. Deși, în momentul în care m-a sunat să-mi spună, nu eram complet surprins. L-am rugat pe rider-ul FreeRider să ne povestească într-un articol cum a fost prima sa experiență de acest gen și cât de încântat a rămas. Îi dăm cuvântul în acest race report:

Povestea acestui eveniment este una ce va ramane adanc intiparita in mintea mea datorita emotiilor si trairilor din timpul si finalul concursului. Se zvonea in gasca baietilor de la Brasov cum ca traseele din Ciucas sunt cam hardcore si ar trebui ,,inspectate’’ macar o data. Asa ca am decis ca fix cu o saptamana inainte de concurs sa le dau pentru recunoastere, pentru identificarea zonelor periculoase si pentru alegerea celor mai rapide linii in viziunea mea.

Am fost si acum un an la recunoastere cu baietii dar nu eram atat de implicat in alegerea celor mai rapide traiectorii, caci nu participam atunci. Spun asta pentru a face o comparatie cu recunoasterea din acest an, unde am incercat sa memorez cele mai ‘’sensibile’’ zone de pe probele cronometrate. Si… credeti-ma pe cuvant de loc III la general: fiecare metru din probele cronometrate a fost ,,sensibil’’.

Unul din motivele pentru care as vrea sa felicit organizatorii acestui eveniment este faptul ca ei au marcat traseele din timp, pentru a oferi oricarui rider posibilitatea unei recunoasteri cat mai adevarate a probelor speciale, asa ca la recunoastere nu am fost prea stresati din acest punct de vedere. Baietii cu care m-am dat la recunoastere m-au facut sa inteleg prin stilul lor de dat ca o clasare in primii 10-15 la general ar fi un lucru extraordinar pentru primul meu concurs de enduro.

Am un caracter destul de competitiv, indiferent care ar fi natura concursului (auto, bike, schi sau chiar un examen in bancile facultatii) si imi doream sa scot din acest concurs cat se putea de mult asa ca vineri, in ziua precedenta concursului, am decis sa mai parcurg inca o data probele.

In acea zi, pe trasee, circulatie ca pe Bulevardul Republicii. Erau multi cunoscuti in lumea enduro-ului din Romania si am putut observa diverse liniile prin prisma lor ca fiind unele rapide, altele mai putin avantajoase pe ceas, lucruri din care am avut de invatat. La finalul zilei, am facut si inscrierea in tabara de baza organizatorilor, aflata la Cabana Babarunca. Am prins nr. 61, un lucru care ma ingrijora tare. Aveam teama unui sol foarte afanat si a radacinilor fara coaja deloc aderente. M-am linsitit repede aducandu-mi aminte care-i obiectivul meu.

Ziua 0

Sunt 35km intre Brasov si Cabana Babarunca, dar mie mi s-au parut 100, in dimineata concursului. Atmosfera foarte placuta. Unii isi reglau bike-urile, altii discutau despre traseu, altii mai detasati povesteau cum a fost cu un weekend inainte la Downhill la Dorna. Oricum majoritatea oamenilor din Enduro mi-au parut a fi baieti de treaba.

La 09:30 am avut imbarcarea in shuttle-bus, ne urca de langa Cabana Babarunca pana in Pasul Bratocea, unde aveam startul pe prima proba de transfer. Cu aceasta ocazie multumesc baietilor de la NHBike carora le-a stat capul sa faca ceva productiv pentru comunitatea bikerilor din Brasov. Ii puteti gasi in Livada Postei cu unul din microbuzele lor… daca sunteti norocosi si prindeti un loc liber asa la ,,ghici’’, nu va incercati norocul si a 2 a oara. Ei urca din ora in ora si puteti face o rezervare prin intermediul site-ului lor nhbike.ro. Thank you guys!

Am ajuns la startul primei probe de transfer, am bagat ceva apa, un baton cu cereale si-am luat-o la pedalat. Pana la releu se urca pe drum si e accesibil oricarui rider, insa de la releu pana la start PS1 era necesara o pregatire fizica macar spre medie pentru a face fata push-bike-ului sustinut.

Pentru mine proba de transfer a trecut destul de repede si ajuns la startul PS1, am lasat bike-ul pentru a merge pe proba sa facem galerie baietilor si pentru a observa greselile pe care ei le fac, pentru a nu le face si eu.
Am auzit o voce:
-,,Esti gata?’’
-,,Da!’’, am activat cip-ul si am plecat foarte pompat. A fost proba pe care am simtit ca au intrat toate virajele asa cum imi propusesem. La jumatatea probei am prins concurentul din fata mea, nr. 60, un baiat extraordinar, care nu cobora rau deloc, doar ca bike-ul ii era nou (am aflat pe urmatoarea proba de transfer la discutii) si incerca sa-i descopere unghiurile si sa ii atinga limitele, dar cu grija. Eram foarte agitat la finalul probei, simteam adrenalina cum imi face corpul sa vibreze.

PS1 se termina chiar in DN cu aproximativ 2km sub pasul Bratocea. Am plecat imediat spre PS2, pe cea mai lunga proba de legatura din concurs, compusa din urcarea pe asflat pana la startul primei probe de transfer plus proba de transfer 1plus inca vreo 20-25 de minute de pedalare pe creasta. La start PS2 am ajuns cu 55 minute inaintea startului asa ca am decis sa aplic aceasi tactica ca cea dinaintea PS1, mers pe traseu, incurajari, linii noi si greseli noi.

La recunoastere am fost informati de catre organizatori ca PS2 va include si paraul cu bolovani si noroi din final, asa ca la concurs am venit montati psihic si pentru acea vale ,,draguta’’. In dimineata cursei tot organizatorii ne-au informat ca paraul a fost exclus si ca nu se va tine concurs pe acea sectiune de traseu. Ghinion, cu 3 minute inainte de Start in PS 2 se da prin statie ca de fapt proba are finish-ul dupa parau. Un minus pentru baietii care s-au spetit ca lucrurile sa iasa bine. Totusi, cred ca era destul de simplu sa se ia o hotarare irevocabila cu 1 zi inainte de concurs si concurentii sa fie informati corect.

Din fericire si PS2-ul cu al ei RockGarden bine stiut de toti riderii, s-a terminat ok pentru mine. Aceeasi stare: pompat, adrenalina, Mersi Doamne ca m-ai trecut si de stancile alea fara incidente!

Cel de-al 3 lea transfer mi s-a parut cel mai scurt dar cu push-bike-ul cel mai chinuitor datorita solului alunecos si cumularii de oboseala. Multa lume la Startul PS3. Cum si aici am ajuns cu vreo 30 minute mai devreme, am plecat din nou pe proba sa vad liniile celorlalti concurenti. Cele 30 de minute au trecut repede. Pregatire: genunchiere, casca, ochelari! Ochelari!? Ochelarii mei erau pe masuta de la finishul PS2. Norocul meu cu unul din baietii de la Salvamont Sacele care mi-a oferit ochelarii lui pentru PS3, proba cea mai rapida. Am plecat tare si tot tare era sa ma infig intr-un fag secular, dar Dumnezeu Bunutu’ a avut mila de sanatatea tineretii mele din nou si mi-a redresat bike-ul, caci eu sigur n-am facut-o. De acolo m-am inmuiat, am fost mai precaut si totusi am scos al 5-lea timp al probei 07:20 min.

Finish-ul PS3 era chiar langa Cabana Babarunca. M-am intalnit acolo cu baietii din Brasov care erau mai nerabdatori ca mine sa mergem cu CIP-ul sa-mi fie cititi timpii de pe traseu.

Soc pentru mine: 2 la Open. Cu 5 secunde in spatele bunului meu prieten Simon Cobianu, care a castigat Ciucas Enduro 2016 si pe 3 la General, la numai 1 secunda in spatele lui Cezar Bajenaru, pe carear trebui sa-l stiti daca cititi acest articol.

Am fost foarte fericit sa urc pe podium la primul meu concurs de Enduro. Despre premii pot spune doar faptul ca am fost incantat, mai multe nu pot, caci nu am cu ce compara.

Din punctul meu de vedere urmatoarele mici minusuri:
-Timpii de transfer putin cam lungi. Hai sa incurajam lumea sa facem miscare si la deal, nu numai la vale, eu inteleg altfel Enduro-ul.
-N-ar fi stricat sa stim cu o zi inainte daca PS2 se termina inainte sau dupa raul minunat.

Lume foarte misto se invarte pe-aici, baieti si fete de gasca, foarte implicati in organizare… felicitari cu aceasta ocazie si celor trei fete care au incheiat cu succes cursa.

As sugera ca Ciucas Enduro 2017 sa se desfasoare in aceleasi conditii, sa se roage baietii la Dumnezeu sa nu ploua, caci si anul asta de-ar fi fost cu ploaie datele problemei erau altele. Felicitari baietilor ce s-au implicat in organizarea acestui concurs si au muncit ca noi sa ne dam pe traseele astea bengoase!

Am auzit voci ce se dau prin Cupa Nationala Downhill ca aceste trasee sunt mult peste altele de Downhill din tara, asa ca daca vreti hardcore, hai in Ciucas la dat!

As vrea sa multumesc FreeRider pentru increderea pe care mi-au acordat-o in privinta alaturarii in echipa lor de enduro si celor 2 buni prieteni ai mei Simon Cobianu si Edi Pislaru, baieti cu care am invatat sa ma dau si ma suporta la ture.

Thank you guys!

Material redactat de Daniel Vălimăreanu.