Mitas 4 Islands 2018 urmează să aibă loc în curând. Între 11 și 14 aprilie, maratonul mtb cu patru etape din Croația va strânge la start concurenți amatori și legitimați UCI, pentru a pedala cei 250 km și 6000 m diferență de nivel care au fost pregătiți de organizatori. Anul trecut am participat și noi, iar alături de noi au mai fost câteva echipe din România. Adrian Brătucu, de la echipa Dinamo-BikeXpert Racing Team, ne povestește cum a fost pentru ei în 2017. Echipa lor a terminat în Clasamentul General Masculin, pe locul 70 din 111 finisheri.
Etapa 1
Astăzi am urcat până pe Lună (un platou plin de bolovani ca dinții de fierăstrău), am coborât pe poteci pe unde doar oile se aventurează și am îmbrățișat câteva secunde niște mărăcini. Organizare exemplară și peisaje de vis. Am avut la un moment dat intenția să mă opresc într-un golf să fac o baie dar n-a vrut Vali. Nu e o idee bună să ratezi punctele de alimentare mai ales când sunt doar două într-o cursă de 65 km cu 1600 m diferență pozitivă!
Nu am auzit atâtea limbi străine vorbite într-un loc cu excepția plajelor din Grecia poate. Oricum cei mai politicoși și decenți concurenți întâlniți până acum. Nu te depășea nimeni dacă nu era loc și puțini o făceau fără să mulțumească. Locul 111 la open astăzi. Mâine din cauza vremii nefavorabile (zăpadă ca în Lotr pe țancurile insulei Rab unde trebuia să alergăm și valuri în golf) o să avem etapă tot în Krk.
Etapa 2
Am fost o echipă grozavă astăzi pentru că am înțeles să ne susținem indiferent de situație… și am avut câteva momente dificile – un început greu pe urcare, o rătăcire de 2 km și un blackout pe platoul cu bolovani înainte de o coborâre fantastică. Ieri am rupt un niplu de spiță, dar din fericire am observat înainte de start și am putut repara la standul Giant moment în care am fost cuprins de melancolie și tristețe gândindu-mă la Urzik Vlad, mai ales când a venit nota de plată.
Azi nu am mai rupt nimic, poate doar câteva fibre musculare. În orice caz dacă vrei să înveți să cobori, vino în Baska 3-4 zile! Suntem mulțumiți că nu am pierdut mult în clasament după o zi cu de toate – 63 km, 1300 m diferență pozitivă și locul 120. Mâine schimbăm insula și încercăm să rezistăm celei mai brutale etape. Spor!
Etapa 3
Etapa de astăzi a fost cea mai lungă 73 km cu 1700 m diferență pozitivă și m-a bântuit cam toată noaptea dinainte de start! Fiind primele ture lungi anul acesta nu știam care este nivelul de anduranță și unde am limita de efort. Startul s-a dat de pe ferry și prima urcare a fost brutală 400m în 2 km, cu porțiuni în care riderii s-au înghesuit și au blocat trasele însă am fost norocos și m-am găsit foarte rapid pe o coborâre tehnică ce se termina într-o livadă de măslini.
Am apucat să mă bucur de virajele printre copaci înainte să constat că nu mai pot schimba din foaie mare în foaie mică. Panică! Nu înțelegeam ce am făcut … nu căzusem nu bruscasem schimbătorul toate erau la locul lor. Sun un prieten de la umbră în vreme ce concurenții fugeau pe lângă noi. Pe cine puteam să sun? Pe Urzik Vlad! Anulez foaia mare și mai departe cu foaie de 22 de dinți. Mai ales pe plat alergând după Iancu Valentin trebuie să fi fost o echipă tare hazlie – eu la categoria hamster el vâslind relaxat.
Dacă ieri am avut coborâri astăzi am avut mama coborârilor printr-o cetate, un traseu virajat plin de bolovani și nisip. La un punct de alimentare am întrebat un organizator dacă mă poate ajuta cu schimbătorul s-a uitat și mi-a zâmbit. Maneta de frână bloca schimbătorul. Simplu. Și eu care am făcut 30km de antrenament de cadență!
Ultimii kilometrii i-am făcut împreună cu o echipă din Germania într-un ritm alert care m-a bucurat enorm pentru că eu de obicei tocmai aici dau rateuri. Ori astăzi toate mergeau strună. Am terminat în puțin sub 5 ore și ne-am bucurat de muzică și de bere la umbră. Înțeleg că am mai pierdut câteva locuri și suntem pe 126 la general open. Mâine se termină aventura în Croația cu o etapă scurtă de 40km și 1000 m diferență. Dacă mai am picioare o să îmi placă. Spor!
Etapa 4
Ultima etapă la 4 Insule și cea mai bună pentru noi. Am plecat mai tare, am ținut ritmul cam tot timpul și am reușit locul 15 în blocul nostru 115 la general recuperând 3 locuri în clasamentul final. Dacă mai ținea concursul cam 3 luni intram în top 10.
Fără defecțiuni fără accidente (exceptând o aterizare controlată a subsemnatului asezonată cu mormăituri neaoșe încercând să nu trec peste un rider care tocmai în fața mea s-a hotărât să se dea peste cap), cu un moral dubios de bun și o vreme fantastică. Ultimii 40 km cu o diferență pozitivă de 1000 m și una dintre cele mai frumoase și brutale urcări întâlnite de mine până acum. Ne vedem acasă! Spor!
