Acum citesti
Problema câinilor: cea mai simplă soluție

Probabil că deja toată lumea a aflat de întâmplarea înfiorătoare a Anei Daraban, sfâșiată de câini în București. Iar această întâmplare a împărțit oamenii în două tabere, ca de obicei în astfel de cazuri, fiecare cu propriile soluții în ceea ce privește câinii maidanezi. Cum autoritățile sunt tot timpul luate prin surprindere și absolut incapabile să ia măsuri concrete în situații complicate, nu ne rămâne decât să ne bazăm pe propriile noastre soluții. Iar în acest caz, nu văd decât soluția de autoapărare.

Acesta a fost primul care mi-a apărut în cale. Au mai urmat încă 7.

Mai în toate ieșirile pe munte, în special vara și toamna, nu cred că a existat tură fără să fiu luat în primire de către câinii de la stână. Cumva cred că se poate face o analogie între aceste situații: știu că urmează să traversez un loc în care se află câini agresivi, care de regulă sunt lăsați slobozi de ciobani și care colac peste pupăză, se mai și distrează când câinii atacă un turist (în special pe bicicletă), evitând să-i potolească imediat. Desigur, faptul că trec pe aoclo este un lucru asumat – știu că urmează să dau nas în nas cu ei, știu că ciobanii sunt nepăsători, iar asta face ca acei câini să fie cumva la fel precum cei maidanezi – nu-i gestionează (aproape) nimeni. În situații de genul ăsta este clar că trebuie să mă apăr cumva. La primele ieșiri, nu aveam altceva la mine decât bicicleta, pe care o puneam în fața mea și cu care mă învârteam isteric până ce unui cioban i se făcea milă de mine și decidea că este cazul să încheie circul. Pietrele erau și ele la îndemână, uneori poate niște lemne mai groase. Dar nu erau mereu prea eficiente plus că exista riscul să rănesc animalele.

Ieșind tot mai des la ture, mai ales cu turiștii, a trebuit să găsesc o soluție mai rezonabilă și elegantă. Şi m-am documentat un pic: aparatul cu ultrasunete. L-am cumpărat, l-am testat și am realizat că funcționează poate doar în 30% din cazuri. Apoi, mai erau ceva pistoale cu aer comprimat, al căror scop mi s-a părut mult peste puterile mele de înțelegere, apoi am aflat de aparatele cu electroșocuri. Evident, nu te poți apropia atât de mult de animal încât să-l electrocutezi căci vei rămâne fără jumătate de braț până apuci să faci asta, însă sunetul pe care-l scoate acel aparat este înfiorător pentru animale. Stai liniștit, la fel este și pentru noi. Pocnetele puternice transmit animalului că treaba e serioasă. Şi în peste 80% din cazuri a funcționat.

Dar desigur, atâta timp cât rămân 20% neacoperiți, se poate întâmpla să te capseze un câine, prin urmare aveam nevoie de soluția completă. Şi am găsit-o: spray-ul împotriva urșilor. Este o butelie ceva mai mare, dar nu atât de mare încât să fie incomod de transportat: încape lejer în rucsac (vezi să-l ai la îndemână ca să-l scoți repede, dar nu-l pune nici într-un buzunar lateral căci poți să-l pierzi), are o piedică ce trebuie trasă înainte de acționare și are un jet foarte puternic, care are o rază de vreo 10 metri. Suficient cât să controlezi situația fără prea mult stres. Spray-ul a fost singurul care a funcționat în 100% din cazuri, afectând orice ființă cu ochi și nas, inclusiv oamenii. Produce o iritație puternică pe moment, apoi lucrurile se mai liniștesc. Ştiu foarte clar căci s-a mai întâmplat să bată vântul în direcția greșită, iar acesta mi-a ajuns în nas și-n ochi. Şi mie, și ciobanului și câinilor. Ne-am gazat toți. Dar în lipsa oricărei înțelegeri amiabile a fost o soluție decentă pentru mine. Am fost atacat și de haite de 8-10 câini, iar spray-ul a făcut minuni. Același spray poate fi folosit oriunde mergeți, fie că sunteți pe munte cu bicicleta, în pădure la alergat sau… în trafic, în automobilul personal. Nu este chiar ieftin, dar cine se mai uită la bani când vine vorba de propria integritate corporală?

Acestea fiind spuse, cred că spray-ul este un accesoriu de nelipsit și o soluție simplă, oriunde v-ați aventura cu bicicleta sau la alergare, pe munte sau în oraș. Desigur, este absurd să pleci cu spray-ul după tine într-o capitală europeană, dar mai absurd este să fii mâncat de câini. Trăim într-un sistem nefuncțional în care statul este inexistent și oricum nu îi pasă absolut deloc de tine. Şi cred că dacă avem chestia asta bine fixată în minte, automat ne vom gândi și la măsurile pe care le putem lua pentru a ne apăra în varii situații: de câini maidanezi, de bizonii din trafic cu ceafă lată etc…

Vezi Comentarii (2)
  • Functioneaza foarte bine si cu petarde. Le-am folosit cu success(cele cu 3 focuri) cu cainii de stana, pe Via Transilvanica. acum 2 ani.
    Erau cel putin 13-14 dulai. Nici nu am apucat sa o aprind ca deja au inceput sa se imprastie. La cum au reactionat, cel mai probabil nu era prima oara vand vedeau asa ceva.
    Combinat cu aplecat jos si luat o piatra, daca exista, ca sa iti dea timp sa scoti/aprinzi petarda.
    Am avut multe reticente in a le folosi, chiar in zilele premergatoare am incercat sa rezolvam cu ocolit, pietre, ajutor de la cioban dar, in ultima zi, chiar nu am avut alta solutie.

    Daca esti pe sosea si ai cum sa cresti viteza, merge si cu bidonul de apa. Jetul din bidon ii ia prin surprindere si ii sperie, pe moment, timp in care te poti face disparut din acea zona.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

5 + fourteen =