Foto: Bogdan Popa
De când a dat frigul peste noi, am decis să încep un mic program de antrenament pentru alergare, nu că aş vrea să fac mare carieră în sportul acesta dar oferă posibilitatea de a te antrena intens şi eficient pe vreme proastă, chiar şi noaptea. Am ales un program de antrenament pentru semimaraton, respectiv pentru a obţine timpul de 1:37 h, pe data de 1 ianuarie conform tabelului. Nu că aş vrea eu să dau un semimaraton atunci (deşi dacă mă gândesc ar fi ceva drăguţ după noaptea de revelion) ci pentru că mi-a plăcut că include multe alergări de 9, 13.5 şi 18 km, distanţe nu foarte mari. Antrenamentul merge bine şi fără să intru în detalii pot să spun că alerg după o lună mult peste aşteptări.
Din acest motiv, când am descoperit Duatlonul Pegas de la Buftea, care mai e şi oarecum la mine în spatele casei, nu am stat mult pe gânduri şi m-am înscris, să văd dacă chiar stau bine cu alergarea. Că de bicicletă nu îmi fac probleme, am avut anul cu cei mai mulţi km de până acum. Concursul consta în 4 km alergare, 20 km bicicletă şi apoi iar 4 km alergare, o cursă foarte scurtă şi foarte intensă, complet împotriva calităţilor mele de sportiv amator de anduranţă. Aşa că se anunţa o dimineaţă interesantă, în care urma să aflu multe despre mine, în decurs foarte scurt de timp!
Mai fusesem acum mulţi ani la un duatlon la Izvorani şi ţineam minte că mi-a fost extrem de greu să trec de la un sport la altul, dar în ultima lună am intercalat mereu antrenamentele de alergat cu turele de bicicletă aşa că mă aşteptam să fie ok.
Am plecat de acasă pe bicicletă, cred că erau 0 grade, cu pufoaica pe mine şi un rucsac cu pantofii de alergare şi alte acareturi în spate, iar ajuns la start am constatat o temperatură de 4 grade. O atmosferă cu adevărat tăioasă… Dar ziua avea să îmi ofere surprize mult mai plăcute…
Foto: Adrian Mila
Am luat startul fără încălzire, că efectiv nu-ţi venea să faci nimic de frig. În faţă s-au dus vreo 20 de alergători veritabili care probabil băgau cu 3:30-3:45, eu am dat tot ce am putut şi după primul km Garminul mă anunţă un pace de 4:02!!! Record absolut, nu am reuşit în viaţa mea să alerg nici 400 m cu 4:02! Următorii km, presăraţi şi cu un pic de trail, au încetinit puţin ritmul dar am terminat cei 4 km cu un pace mediu de 4:23, ceva ireal care m-a bucurat mult!
Foto: Bogdan Popa
Am decis să includ tranziţiile în timpul de ciclism pe Garmin, dar oricât m-am concentrat tranziţia la bicicletă a durat mult, mult prea mult. E clar că dacă vrei să participi la din astea, trebuie să munceşti enorm la tranziţii. Cred că am pierdut minute cumulat. Oricum, am plecat pe bicicletă în formă surprinzătoare după aşa o alergare. Am dat prima linie singur în sprint şi depăşire aproape continuă, pe prima întoarcere având un concurent în coadă. Vântul era puternic dinspre stânga iar eu iniţial m-am pus maxim pe dreapta, să îi fac cât mai dificil să stea în trenă. Dar pe finalul primei ture (au fost trei ture) a venit şi mi-a propus o colaborare, aşa că am acceptat să facem un mic pluton, la care în tura 2 s-au mai adăugat doi, dar am rămas până la urmă doar 3. Dată fiind aglomeraţia pe drum şi asfaltul cu ceva gropi, pot să spun că sunt încântat de cum a mers micul nostru pluton, cu stat în morcov şi schimbări la trenă unde se putea. Am cam terminat toţi deodată, din păcate nu ştiu cine au fost cei doi, agitaţia cursei nu mi-a permis să studiez asta. Oricum, am terminat tura cu al treilea timp la bicicletă din concurs (aşa am calculat eu din rezultate, sunt şanse să greşesc), iar dintre cei de la ştafetă au fost doar doi cu timp mai bun. Sunt încântat de asta, înseamnă că pot să trag şi pe distanţe scurte, deşi sincer cred că mai duceam încă o dată pe atât în acelaşi ritm, dar nu aş fi putut trage mai tare.
Foto: Bogdan Popa
A doua rundă de alergare a fost marea mea teamă, dar a fost total nejustificată. După încă o tranziţie total ineficientă, am descoperit că pot alerga foarte bine. Nu cu viteza de la start, dar totuşi să mă menţin pe la 4:30. Ultimii 2 km au mers însă o idee mai prost, aşa că am terminat tura cu un pace mediu de 4:45, oricum ceva de neimaginat, mă aşteptam sincer în tura 2 la ceva peste 5:00, poate spre 5:30!
Foto: Bogdan Popa
Am trecut linia de sosire în 1:11:35 (timpul afișat acolo e al fetelor care au plecat cu 5 minute mai repede), pe locul 10 la general şi 5 la categoria de vârstă, nişte rezultate cam SF pentru o disciplină la care particip a doua oară în viaţă, la 5 ani de prima participare, dar mai ales pe un traseu atât de scurt şi intens! Ce să zic, sper să reuşesc să învăţ să înot cât mai repede să pot să concurez la liga superioară, la triatlon! Dar pentru asta trebuie musai să merg la bazin…
Ideea finală e că odată ieşiţi din sezonul intens de ciclism şi MTB, e bine să mai schimbăm un pic şi sportul, să lăsăm organismul să se mai echilibreze fizic şi psihic… Iar alergarea vine de minune să mă ţină cel puţin pe mine în formă până la sezonul de concursuri de schi-alpinism care începe pe la jumătatea lui ianuarie.
Din punct de vedere al organizării mi-a plăcut mult. Totul a fost la locul lui, traficul închis, cronometrare live cu cip, ceva puncte de alimentare pe la care oricum nu m-am oprit, un pachet de înscriere generos, o trupă de percuţie live la motivare, singurul reproş e că taraba cu cafea putea să se deschidă cu 30 de minute mai repede…
