Duminică 30 octombrie, a avut loc a 3a ediție a concursului Maratonul Dunării, ultima etapă din calendarul Riders Club 2016. Un excelent weekend de toamnă cu o superbă vreme însorită i-a întâmpinat pe cei peste 500 de cicliști care au luat startul. Traseul, anunțat inițial de Răzvan Jugănaru – directorul de cursă, a fi în mare parte uscat, a fost în ziua concursului total uscat, zonele umede fiind ușor de ignorat sau ocolit.
Pentru Maratonul Dunării 2016 organizatorii au oferit două trasee de concurs cu lungimi de 16 și 45 km. Cel de 45 km a avut în realitate 40 lucru confirmat și de alți cicliști la finiș. Marcarea traseelor a fost optimă și am observat că s-a folosit mai puțină bandă din plastic și mai mult spray ecologic pe bază de cretă. Acest lucru este mult mai benefic pentru peisaj întrucât creta se șterge singură în timp ce plasticul trebuie adunat după concurs.
Traseul a fost unul rapid cu o diferență mică de nivel de aproximativ 320 m. Asta înseamnă că deși s-a urcat și coborât ceva, majoritatea traseului a fost plat. Însă un astfel de traseu nu este neapărat ușor întrucât, spre deosebire de traseele alpine unde e drept că urci mult, dar și cobori mult timp în care te odihnești, la Maratonul Dunării a trebuit să pedalezi continuu, să tragi de tine constant. Strategia câștigătoare a fost să-ți stabilești un ritm alert de la care să variezi puțin. În momentul în care prindeai pe cineva din față, stăteai puțin la trenă până te recuperai suficient după care îl depășeai și porneai în urmărirea următorului „client”.
Terenul traseului a fost specific de câmpie, cu multe drumuri de pământ lucru care poate deveni o provocare deosebită pe ploaie sau după, datorită noroiului. Însă la ediția acestui an totul era uscat și perfect de pedalat. Nu au fost probleme deosebite din punct de vedere tehnic, cum ar fi coborâri abrupte sau urcări solicitante. Totuși Răzvan Jugănaru a reușit să valorifice la maximum geografia modestă din zonă incluzând în traseu suficiente urcări și coborâri exact cât să spui că evenimentul a avut sare și piper în cantități optime.
O provocare specifică zonei de câmpie a fost și vântul care a bătut destul de puternic de-a lungul întregului concurs. Partea amuzantă a fost însă că traseul a zigzagat destul de mult. Când se pedala împotriva vântului viteza scădea chiar și la doar 12 kmh, iar când se mergea cu vânt din spate viteza creștea și la peste 60 kmh pentru cei din grupul fruntaș. Așadar se obținea o medie decentă pentru oricine aspira la un loc pe podium sau cât mai în față.
Organizarea concursului s-a ridicat din nou la înălțime chiar dacă Prundu are o altitudine de doar 80 m. Zona de start/finiș a fost bine organizată și amenajată pe terenul de fotbal din localitatea sus-amintită din județul Giurgiu. Startul a fost festiv, iar după finiș totul era la locul lui: zona pentru spălat bicicletele, zona cu măsuțe pentru pastele de după concurs, afișarea rezultatelor, toaleta care de data asta se afla în clădirea aferentă terenului sportiv etc.
La General câștigătorii pentru traseul lung au fost Attila Madaras locul 1, Ionuț Roman locul 2 și Attila Malnasi locul 3. Pentru traseul scurt podiumul a fost ocupat de Rotaru Vasile locul 1, Alin Toader locul 2 și Victor Aron locul 3. Rezultatele complete le puteți găsi aici.
Ne bucurăm că am participat anul acesta la concursurile organizate de Riders Club și așteptăm cu interes calendarul pentru anul viitor.
