Atunci când RedBull ia în vizor o tură de cicloturism poţi fi sigur că treaba este serioasă şi extremă, în adevăratul stil RedBull cu care ne-am obişnuit.
„Nicolás Marino swapped his backpack for panniers 10 years ago and hasn’t stopped cycling since” spune introducerea din interviul publicat pe redbull.com. Întrucât ne-a plăcut foarte mult am decis să preluăm pentru voi interviul realizat de Will Gray cu Nicolás Marino pentru RedBull.
Când ai un simţ al aventurii atât de dezvoltat ca cel al lui Nicolás Marino, un singur mijloc de transport te va duce în cele mai îndepărtate zone de pe Glob. Bicicleta i-a permis argentinianului să parcurgă 85 de ţări pe teren care include deşert, pădure tropicală, savană şi pasuri peste munţi înalţi.
Care a fost locul de unde ai început tura şi care a fost experienţa?
Am început din Iran. Nu pot descrie nefericirea pe care am simţit-o când m-am transformat din călător cu rucsacul în biciclist. Am căzut de cinci ori pentru că nu puteam controla bicicleta atât de încărcată cu bagaje.
Ce transporţi în bagaje?
Totul pentru a fi autonom. Lucrurile esenţiale sunt: plasa împotriva ţânţarilor, banda scotch rezistentă, patent Leatherman şi aparatul foto. La capitolul „lux” vorbim de un hard cu filme, cărţi electronice şi muzică potrivită pentru orice stare.
Care a fost cea mai extremă vreme pe care ai întâlnit-o?
Pedalatul pe platoul din Tibet la altitudinea de 5.100m pe pante îngheţate, cu vânt puternic la -15 grade. La capătul celălalt al scalei am pedalat în Sahara din Sudan, la plus 57 grade, cu vânt puternic din faţă şi aer fierbinte în faţă. Era ca şi cum pedalam în spatele unei rachete.
Cum alegi traseul?
Oamenii şi cultura locală sunt motivele pentru care călătoresc aşa. Triburile Fulnai şi Touareg mi-au ghidat traseul în Sahara, budismul tibetan în Himalaya, nomazii în Mongolia şi pigmeii Bayaka în pădurea tropicală.
Ai rămas vreodată blocat undeva?
Da, în noroiul din pădurea tropicală din Congo. Era noapte şi beznă totală. O imensă cobră a trecut la doar câţiva centimetri de mine, iar grupuri de elefanţi se aflau la nici 15m de mine. A fost intens.
Care este cel mai rău drum pe care ai pedalat?
Atât de multe! Cel mai prost a fost la graniţa de nord dintre Gabon şi Congo. Este iadul pe pământ. Nici măcar un 4×4 nu poate trece.
Care a fost cea mai dificilă porţiune de pedalat pe care a trebuit să o faci?
În Tibet am fost lovit de viscol la 4.400 m altitudine şi abia am scăpat să nu îngheţ complet. În Congo a fost fantastic de cald şi umed trebuind să împing prin noroi până la genunchi în timp ce eram tot timpul atent să nu fiu muşcat de insecte otrăvitoare sau să nu mă tai în plante la fel de periculoase.
Cum alegi locul unde dormi?
În sălbăticie stau cu cortul. În localităţi mici îl caut pe şeful satului care, în general, îmi oferă pat şi mâncare. În oraşe îmi încerc norocul la biserici, şcoli şi spitale. Odată am dormit chiar la morga spitalului! În oraşele mari fac couchsurfing şi, ca ultimă opţiune, plătesc pentru cazare. Însă de cele mai multe ori oamenii pe care îi întâlnesc mă invită la ei acasă.
Care este cea mai impresionantă poveste pe care ai descoperit-o până acum?
Am petrecut două săptămâni cu Louie Sarno, un american care trăia de 30 de ani cu pigmeii Bayaka din pădurea tropicală din Africa Centrala.
Care a fost cea mai înspăimântătoare experienţă pe care ai avut-o?
Am campat în timpul unei furtuni imense în pasul Lesotho’s Sani. Peste tot erau trăznete şi fulgere, iar grindina era ca o mitralieră. Cortul a căzut şi s-a umplut de apă. Tot ce am putut să mai fac a fost să mă întind pe jos şi să zbier timp de o oră până când furtuna a trecut.
În Kaokoland, Namibia, una dintre cele mai inospitaliere zone din lume, potecile erau atât de rele încât m-am rătăcit. Locul era plin de lei, iar localnicii spuneau că dacă rămân cumva singur să ţin focul aprins toată noaptea. Într-o noapte s-a întâmplat. După ce am terminat de mâncat am auzit un răget lângă mine, după care încă unul şi încă unul. Erau cinci lei în jurul meu, strigându-se unul pe celalalt. A fost groaznic. Răgetele erau atât de puternice.
Între Congo şi Republica Central Africană m-am blocat în noroi o noapte întreagă. Sunetul insectelor în pădurea întunecată era înfricoşător, dar nimic nu se compara cu sunetul de crengi rupte în timp ce calcă pe ele elefanţii. Se auzea de parcă pădurea era defrişată, iar sunetul trompelor te îngrozea pur şi simplu. Mai sunt apoi şerpii veninoşi, scorpionii şi panterele. O experienţă mai puţin plăcută.
Şi cele mai spectaculoase locuri?
Tibetul este fantastic. Foarte aspru, dar magia pluteşte în aer. Mongolia, atât stepa cât şi deşertul Gobi. Este la fel ca în cele mai superbe fotografii, te simţi ca într-o poveste cu zâne. Şi Indonezia a fost memorabilă. De la plaje albe idilice la vulcani activi, de la adrenalina junglei la ospitalitatea localnicilor.
Cum trebuie să fii ca să faci un astfel de tur?
Sincer oricine poate, însă doar dacă îţi doreşti cu adevărat. Este singurul lucru care te ţine în mişcare, dorinţa de exporare. Nu este uşor, de multe ori treaba se împute rău. Aşa că trebuie să deţii o dragoste mare pentru descoperirea lumii.
Cam cât de mult pedalezi în fiecare zi?
Depinde. Pe asfalt, fără vânt şi la temperatură bună pot parcurge 150 km fără efort. Însă rar aleg astfel de drumuri. Din când în când pot parcurge doar 20-40 km. Aşadar în jur de 80 ca medie.
Unde ai făcut cea mai „memorabilă” pană?
Am făcut 12 pene simultan în Kyrgyzstan! Era un tufiş cu bile pline de ţepi. Vântul i-a împrăştiat pe drum întrând direct în roţile mele. În ziua aia am mai făcut încă 8 pene. Deci în total 20 într-o singura zi!
Care a fost cel mai frumos loc unde ai dormit?
Lacul Kyering Tso pe platoul tibetan, lacul Terkhiin Tsaagaan Nuur din Mongolia, plajele de la oceanul Indian din Mozambic şi cele din Indonezia, deşertul namibian, inima pădurii tropicale din Congo, pe vârfuri la peste 7000 m altitudine în Karakoram, Himalaya Pakistaneza şi lista poate continua.
Se va termina vreodată călătoria ta?
Niciodată. Poate la un moment dat voi încetini puţin, însă când te naşti aventurier nu poţi pune rucsacul în cui pentru prea multa vreme.
Unde eşti acum?
Pedalez de-a lungul Saharei din Mauritania. Este nebunie curată! Una dintre cele mai dificile trasee. Pedalez de la sud la nord, iar vântul este atât de puternic încât nu pot merge cu mai mult de 6-7 la oră. Următoarea oprire este Maroc, ultima ţară care încheie călătoria de pe continentul African.
Statistici vitale până acum:
- Distanţă totală: 77.000 km
- Zile petrecute: peste 5 ani (incluzând toate călătoriile)
- Fotografii făcute: 74.689
- Ţări vizitate: 85
- Accidente: 10
- Situaţii limită: 3
- Biciclete folosite: 2
