Dorin Popescu – maestrul fat bike

Acum fix un an am intrat eu pentru prima oară în contact direct cu bicicletele fat. Reacţia a fost aceeaşi ca atunci când au apărut pe la noi bicicletele 29er: „incredibil ce hidoşenii, ce-i cu tractoarele astea, ce-i cu roţile astea imense?! Nu-mi place şi nu va avea niciodată succes”. Un an mai târziu eram deja posesor şi cel mai mare fan al 29er-elor. Şi nu doar pentru că îmi plăceau cum arată ci pentru că am înţeles şi simţit avantajele lor.

Cu bicicletele fat a fost mai bine. Nu mi-au displăcut din prima, mi s-au părut chiar simpatice. Oricum îmi învăţasem lecţia de la 29er şi am fost mai puţin radical în păreri. Dar tot nu înţelegeam de ce şi-ar cumpăra cineva aşa ceva când bicicletele normale de munte sunt cât se poate de avansate şi performante. Ei bine am aflat destul de repede, iar acum sunt fan şi al bicicletelor grase.

Pe Dorin l-am cunoscut la sfârşitul lui decembrie 2014 online, pe Facebook, cu ocazia primului meu test de fat bike şi de atunci am comunicat constant când venea vorba de acest tip de biciclete. Dorin este din Timişoara, licenţiat al facultăţii de Design din cadrul Universităţii Tibiscus Timişoara şi, la fel ca noi, este pasionat de biciclete.

Însă pasiunea lui este mai „nişată” întrucât îi plac extrem de mult bicicletele fat. „Interesul pentru biciclete a apărut încă din perioada pre-adolescentină”, spune el, „când , pe lângă turele nebune date prin cartier alături de gaşca colorată de biciclişti din zonă, aveam o curiozitate aproape de nestăvilit pentru a meşteri mereu câte ceva pe biata mea bicicletă de sacrificiu, un Pegas Modern cu şa lungă, care mi-a suportat de-a lungul a câtorva ani buni toate crizele mele de personalitate legate de estetic şi intervenţiile de cele mai multe ori nesăbuite legate de mecanică şi structură cum ar fi bătutul furcilor la bordură cu ciocanul de lemn pentru a le îndrepta, ridicatul aripilor, schimbatul foilor şi al pinioanelor sau mai ştiu eu ce alte intervenţii năstruşnice”.

„În timp am schimbat o mulţime de biciclete mai mult sau mai puţin performante începând cu cele din perioada ceauşistă (Ukraina, Tohan) şi terminând cu cele moderne din ultimii ani vizând în mod special zona cross country , cutrierând atât cât mi-a permis timpul şi puterile atât zonele din Lunca Timişului, cât şi traseele spectaculoase din Banatul Montan”.

Dar şi pentru Dorin pasiunea pentru fat bike este nouă. Până la urmă bicicletele fat, chiar dacă au o istorie lungă pe care foarte puţini o cunosc, aşa cum le vedem în forma de azi în magazine ele încă sunt o noutate şi o curiozitate. „Totul a început într-o seara friguroasă de ianuarie 2013”, spune Dorin. „Aşezat confortabil în faţa monitorului am accesat întâmplător un clip de pe un site de specialitate în care mi se afişa în toată splendoarea lui un Surly Moonlander negru care măcina sub anvelopele lui enorme piatră, nisip, crengi, buşteni cu o uşurinţă incredibilă, iar apa adâncă şi zăpada nu erau o problemă majoră. Da… era un Fat Bike”.

„A fost dragoste la prima vedere. Totul mi se părea atât de… special încât cred că am urmărit acel clip de zeci de ori. Despre versatilitatea acestor biciclete nu cunoşteam mare lucru la început însă am pornit o goană de informare căutând pe net absolut tot ce se publica la acea vreme. În 2013 piaţa bicicletelor grase era controlată în mare parte de câteva firme consacrate cum sunt Surly şi 9:ZERO:7 (SUA), care făceau legea mai ales pe piaţa asiatică şi mai apoi pe cea europeană cu câteva modele cum sunt Pugsley sau Moonlander (Surly) şi Alaska (9:ZERO:7).”

„La sfârşitul anului 2013 înfierbântat de ideea de a-mi construi din piese un fat bike am început, în urma unei documentari laborioase, să cumpăr piesă cu piesă de pe siteurile de profil din Anglia şi Germania în special, astfel încât în vara anului 2014 am reuşit să finalizez primul meu fatbike.”

„Construcţia a fost de tip rigidă pe un cadru şi furcă On One aluminiu cu o spaţiere faţă pentru un butuc de 135×9 QR iar spate 170mm QR, butucişi jante On One, cauciucuri Vee Ruber Mission (26×4), transmisie 1×10 alcătuită din angrenaj pedalier Truvativ Holzfeller (placă 30T Race Face), monobloc Truvativ 100mm Shell, chainline 66mm, grup 10 pinioane Sram PG 1070, frâne pe disc mecanice Avid BB7, pipă On One, ghidon carbon El Guapo şi o şa comodă de la Oval. În final greutatea atinsă era de 16.4 Kg.”

„Cuprins de mirajul construcţiilor fat în toamna anului 2014 am hotărât să construiesc un nou concept de data aceasta cu un buget ceva mai mare, dar şi cu mult mai multe informaţii în domeniu.   Decis să-mi las şi mai mult amprenta pe noul meu proiect am recurs la sablarea şi revopsirea anumitor piese şi aici mă refer la cadru şi jante reuşind să încheg nu doar un bike mai performant decât cel precedent, dar şi unul mai frumos, mult mai apropiat standardelor mele estetice.

Configurat asemănător cu primul greutatea acestuia a rămas tot în jurul a 16 Kg diferenţa majoră de echipare fiind dată de furca cu suspensie pe aer RockShox Bluto, jantele Surly Rolling Darryl, butucii Hope (135mm faţă şi 170mm spate) şi anvelopele Surly Nate (26×3.8) care au îmbunătăţit simţitor comportamentul pe teren foarte accidentat cu noroi sau zăpadă. În privinţa angrenajului a rămas exact acelaşi 1×10 cu aceleaşi piese. Un alt element de menţionat în plus ar fi tija de şa RockShox Reverb care m-a ajutat mult pe coborârile abrupte permiţându-mi să plimb centrul de greutate peste şa fără probleme. În urma testelor făcute mă puteam declara oarecum mulţumit. Spun oarecum deoarece problema mea mare era pe urcările lungi şi abrupte unde cele 16 Kg, angrenajul 1×10 şi roţile destul de grele îşi spuneau cuvântul. Hotărât să schimb lucrurile în prima fază am decis să schimb jantele şi cauciucurile cu unele ceva mai înguste şi mai uşoare.”

„Din dorinţa de a avea un raport şi mai bun pe urcări, şi nu numai, am decis să trec la o transmisie 2×10 utilizând un angrenaj Sram X5 (36T/22T) şi un butuc pedalier Truvativ GXP 100mm care au schimbat mult în bine dinamica bicicletei. În această formulă a şi rămas jonglând doar cu tipuri diferite de anvelope în funcţie de tipurile de teren şi lungimea traseelor acestea fiind: Surly Knard 26’x3′ pentru turele lungi (cele mai uşoare), apoi Vee Rubber Speed 26’x3.5 cu un profil mărunt şi des pentru turele offroad combinat cu mult asfalt şi nu în ultimul rând Surly Nate 26’x3.8′ ceva mai grele dar care au cu siguranţă capacitatea de a te scoate din cele mai adânci noroaie sau din nămeţii mari de zăpadă.”

„Acest fat bike a fost de departe ‘suportul meu experimental’ cu ajutorul căruia am reuşit să înţeleg chestiuni legate de aderenţă/flotabilitate, greutate, dinamică, compatibilitate a pieselor etc. putând trece mai apoi la un nivel superior pentru că nu-i aşa, întotdeauna există unul.

În toamna anului 2015, adică acum aproximativ 3 luni, în urma vânzării ultimei grase despre care tocmai v-am povestit , cu un bagaj considerabil de cunoştinţe şi cu ideea fixă-n minte că duşmanul numărul 1 al Fatbike-urilor este greutatea mare am hotărât să construiesc un… aţi ghicit, FAT BIKE.”

„Pornind din start cu o viziune ‘super spartană’ pun în practică construcţia unei biciclete care să poată împleti flotabilitatea şi stabilitatea unui fat bike cu agilitatea şi greutatea mică al unui MTB, pe o structură rigidă din carbon. Având în vedere versatilitate cadrelor fat pentru o greutate mai mică pe roţi stabilesc să folosesc roţi cu diametrul de 27.5 cu o greutate mica, dar cu un diametru total mare pentru a înlesni dinamica plus o transmisie cât mai uşoară 1×11.”

„În detaliu construcţia este în felul următor: Cadru şi furcă carbon Tomac Hesperus, butuc faţă El-Guapo 135×15 thru ax, butuc spate Dt Swiss 197×12 thru ax , jante P.O.G 27.5’x50mm, spiţe Spim Leder, anvelope Panaracer Fat B Nimble 27.5’x3.5′ tubeless, cuveţi FSA, pipă KCNC, pipă Funn (se vor înlocui cu ghidon Fouriers carbon 750mm şi tijă carbon New Ultimate 350mm/31,6), şa carbon, angrenaj Race Face cu o foaie Race Face 26T direct-mount, lanţ 11 speed Sram X1, pinioane Sram GX (10-42), schimbător spate şi manetă Sram GX, frâne Shimano SLX. În acest moment fat-ul cântăreşte 10,9 Kg. După ce voi înlocui tija şa şi ghidonul va cântări 10,5 Kg.”

„În urma testului făcut am ajuns la concluzia că am construit ceva mai bun şi mai frumos decât ceea ce am construit anterior, o bicicletă uşoară stabilă şi foarte puţin rigidă, un fat bike cu valenţe de mtb. Acestea fiind spuse vă întreb: ce este? Un fat bike sau un 27,5 plus? Ce luăm în considerare? Cadrul sau roţile pentru a putea stabili încadrarea? Părerea mea aste că dacă baza (cadrul) este fat, atunci tot ce construim în jurul acestuia se va chema că este un fat bike cu atât mai mult atunci când plusul din acele roţi este mare. ”

„Noile biciclete 27.5+ sau 29+ au cadre croite pe un anumit diametru şi balonaj al roţii cu o anumită geometrie şi cu o greutate posibil mai mică (dacă ne raportăm la acelaşi material). Oricum în viziunea mea construcţiile dedicate 27.5+ şi 29+ vor fi viitorul. Nu uitaţi! Cadrele fat de ultimă generaţie le includ pe acestea putând fi gazde excelente pentru ele! Cine doreşte cadre dedicate 27.5+ sau 29+ este liber să aleagă aşa ceva, dar de ca să nu poţi monta şi fat? Conceptul meu stă mărturie.”

„Condiţia de bază al unui fat este greutatea mică în special greutatea pe roată. În urma experienţelor mele un fat reuşit ar trebui să fie aşa: anvelope cu diametru/balonaj cât mai mare şi greutate cât mai mică, furcă rigidă şi transmisie uşoară 1×11, iar restul componentelor să fie cât mai uşoare şi mai fiabile în funcţie de buget. Dacă aceste chestiuni sunt respectate restul au mai puţină importanţă. Cei mai sensibili la vibraţii pot opta pentru o furcă cu suspensii. În opinia mea suspensiile de orice fel nu sunt absolut necesare nefăcând altceva decât să îngreuneze construcţia. Anvelopele umflate la presiune mică lucrează ca nişte flotoare veritabile, iar carbonul este un material flexibil care preia foarte bine vibraţiile.”

„Cred ca tura pe Transfăgărăşan a fost una din cele mai lungi şi mai frumoase pe care am făcut-o cu FatBike ul, aproximativ 200km în două zile. În rest am cam vândut toate bicicletele pe care le mai aveam. Mai am un trekking pentru oraş şi împrejurimi. În rest fat-ul e baza. Pe viitor probabil voi mai completa”.

„Fat bike-urile sunt într-o continuă creşte în lume. Cred că uşor-uşor şi la noi numărul lor va creşte odată cu descoperirea lor şi nu în ultimul rând cu puterea de cumpărare. Sfatul meu pentru cei ce îndrăgesc acest gen este să nu cumpere grase ieftine pentru că sunt grele iar piesele sunt proaste. Dacă totuşi o fac le sugerez să le îmbunătăţească neapărat, iar un criteriu important după care ar putea fi alese sau construite este locul pe care îl ocupă în ordinea folosirii. Poţi folosi un fat aşa cum fac eu, mai tot timpul (custom build), sau ca a 3a bicicletă (strict zăpadă sau situaţii extreme). În rest… cât mai uşoare, rigide (fără suspensii), transmisie 1x, anvelope cu balonaje suficient de mare să asigure suspensia necesară. Ca materiale, carbon sau aluminiu uşor şi în niciun caz oţel fiind, zic eu, prea greu pentru un fat”.