Cum să mergi cu 80 de biciclete în tren – interviu cu Adevăraţii VeloPrieteni, partea a 2a

Săptămâna trecută publicam prima parte din interviul cu Adevăraţii VeloPrieteni. Aflam acolo cine sunt oamenii din spatele grupului, mai exact din organizarea şi administrarea sa. Pentru că este uşor doar să te prezinţi la o acţiune şi să participi. Acţiunea sau respectivul eveniment trebuie organizat de cineva, iar aceşti cineva sunt administratorii grupului Adevăraţii VeloPrieteni.

În partea a doua a interviului aflăm ce face grupul, pe unde se plimbă cu bicicleta şi, poate cel mai important, care a fost contribuţia sa spre o bună relaţie a bicicliştilor cu CFR-ul, Poliţia Română şi transportul public de călători din Bucureşti. Nu în ultimul rând, dacă v-a intrigat titlul primei părţi a interviului veţi putea afla acum cum poţi ajunge la fabuloasa cifră de 25 milioane de kilometri pe bicicletă.

 

FreeRider – Când tura durează mai multe zile cum organizaţi cazarea, masa etc.?

AVP – Când un eveniment este organizat pe mai multe zile, totul este pus la punct până la cel mai mic detaliu, aşadar şi în ceea ce priveşte cazarea, masa, transportul etc. Dacă evenimentul presupune asigurarea transportului pe o anumită distanţă cu trenul se ia legătura din timp cu cei din conducerea CFR-ului pentru rezervarea unui vagon suplimentar pentru grupul nostru de biciclişti. De asemenea, în funcţie de vreme şi de dorinţele participanţilor, se ia decizia privind locul de campare sau se stabilesc cele mai convenabile variante de cazare în zonă, realizându-se rezervările necesare. La fel şi în ceea ce priveşte masa, studiez şi cercetez cu ajutorul internetului care sunt cele mai bune restaurante din zonă pentru a nu întâmpina probleme nici din punct de vedere al preţurilor, nici al calităţii mâncării, nici al timpului de servire, având în vedere că suntem destul de mulţi şi timpul contează. Avem câteva locuri în ţară, unde patroni de restaurante aflând de evenimentul nostru s-au oferit să ne acorde discount, iar noi am profitat de acest aspect, fiind mulţumiţi din toate punctele de vedere de ceea ce ne-au oferit. Fiind de regulă în număr mare, reuşim să negociem atât preţul la cazare, cât şi la mâncare. De asemenea, cu ajutorul lui Mihai, am reuşit să obţinem reduceri substanţiale sau chiar gratuităţi pentru intrarea la obiectivele turistice. La evenimentele externe, care de regulă sunt întinse pe două săptămâni, studiul este şi mai aprofundat, iar în locurile în care considerăm că este cazul, fac din timp rezervări pe booking.com.

FreeRider – Care este relaţia voastră cu CFR-ul şi care sunt meritele pentru care ar trebui să vă mulţumească mulţi biciclişti care merg acum cu trenul?

AVP – Relaţia noastră cu CFR-ul s-a tot îmbunătăţit de când organizăm evenimente cicloturistice. De la certurile pe care le aveam de fiecare dată atât cu funcţionarii de la casele de bilete, cât şi cu cei din tren, pentru că, de cel mai multe ori, nu cunoşteau propriul regulament de funcţionare, în ultimul an ajuns să avem o relaţie destul de bună cu această instituţie. În urma unor discuţii cu reprezentanţi din conducerea CFR-ului, am ajuns la o procedură de comun acord, astfel încât să evităm orice fel de probleme atât la obţinerea biletelor, cât şi în tren, din partea celorlalţi pasageri, care ca şi noi doresc să călătorească în condiţii cât mai civilizate şi cât mai comod posibil. Prin procedura stabilită, cu minimum trei zile înainte de plecarea cu trenul, solicităm pe ruta respectivă suplimentarea trenului cu un vagon în exclusivitate pentru grupul de biciclişti, un vagon etajat în care, la parter aşezăm bicicletele, iar la etaj stăm noi. Până în prezent, din luna mai şi până în prezent, toate cele aproximativ 20 de cereri au fost soluţionate favorabil. Totodată, urmare a discuţiilor noastre, de această procedură poate beneficia orice alt grup de biciclişti din România. Şi cunosc destule cazuri concrete de grupuri care au avut parte de avantajul acestei proceduri, fiind contactat de mai mulţi administratori ai grupurilor de biciclişti din Oradea, Braşov, Constanţa, Brăila pentru a le spune cum trebuie să procedeze. Cu toate acestea mai avem de realizat multe lucruri în relaţia cu CFR-ul, aşa cum stau lucrurile în multe alte ţări europene, cum ar fi: vagoane cu spaţii pentru biciclete, transportul gratuit al bicicletelor şi găsirea unei proceduri mai rapide de eliberare a biletelor (pentru 50 de bilete dus-întors plus biletele de biciclete dus-întors trebuie stat la casa de bilete chiar şi două ore!!!), urmând ca împreună cu Mihai să am în perioada următoare noi discuţii cu cei din conducerea CFR-ului, Mihai ocupându-se alături de mine de achiziţia biletelor de grup, de fiecare dată când a fost cazul.

FreeRider – Cum aţi schimbat voi modul în care CFR-ul priveşte acum bicicliştii?

AVP – Aşa cum spuneam şi la întrebarea precedentă, suntem văzuţi din ce în ce mai bine. Toţi au aflat despre demersurile noastre şi chiar sunt încântaţi când 70-80 de biciclişti îşi cumpără bilete atât pentru ei, cât şi pentru biciclete, fiind poate din acest punct de vedere, cei mai corecţi pasageri pe care CFR-ul îi are. În grupul nostru, cel puţin atunci când circulăm în grup, toţi îşi cumpără cele două bilete, de persoană şi de bicicletă. Inclusiv relaţia cu conductorii de tren s-a îmbunătăţit, sunt puţi la curent de fiecare dată despre ce este vorba, mecanicii şi impiegaţii sunt şi ei la curent cu faptul că trenul conţine un vagon pentru un grup de biciclişti, luând măsuri ca vagonul să ajungă gol în staţie, ca trenul să tragă dacă se poate la linia 1, pentru ca noi să nu fim nevoiţi să trecem cu bicicletele peste linii sau prin pasaje, iar trenul să plece abia după ce întreg grupul de biciclişti s-a urcat şi totul este în siguranţă.

FreeRider – Câţi sunteţi în medie în tren când vă deplasaţi pentru o tură şi care a fost numărul maxim de biciclişti dintr-un tren?

AVP – Până în aprilie 2014, recordul de biciclete într-un tren era deţinut de un eveniment organizat în zona Predeal prin 2011, la care am participat şi eu, fiind de 38 de biciclete, puse unele peste altele în acel spaţiu pentru biciclete, prevăzut pentru maximum 10. În aprilie 2014, la tura pe traseul Târgovişte – Câmpulung Muscel – Piteşti, după ce am reuşit cu o seară înainte cu greu să achiziţionez 46 de bilete pentru noi şi pentru biciclete, au fost anunţaţi cei din conducerea CFR-ului şi peste noapte au luat măsura ca la trenul săgeată albastră format dintr-un singur vagon să mai adauge unul special pentru noi. La fel au procedat şi pentru trenul de întoarcere de la Piteşti. Acela a fost momentul care a declanşat discuţiile cu mine şi în urma cărora am căzut de acord asupra procedurii pe care să o urmăm în viitor. Astfel, în iulie, cu ocazia plimbării organizate la Zimbrăria Neagră, s-au înregistrat două recorduri: 80 de biciclete într-un tren şi 94 de participanţi la un eveniment în afara Bucureştiului. În medie, la evenimentele noastre care presupun şi transportul cu trenul, numărul de biciclete este de 25-30.

FreeRider – Povestiţi-ne pe scurt o întâmplare amuzantă din timpul unui drum cu trenul în care eraţi foarte mulţi.

AVP – Am avut parte de multe întâmplări amuzante de când mergem cu bicicletele in tren. Una dintre acestea s-a întâmplat când încă nu aveam stabilită o procedură cu CFR-ul. Mergeam de la Rupea către Braşov şi eram peste 30 de biciclişti în tren. În gară la Rupea, la casa de bilete, casiera nu a vrut să ne elibereze bilete pentru biciclete pe motiv că nu o mai lasă sistemul de calcul. Aşa că ne-am urcat în tren, urmând să „negociem” cu naşul. Când ne-a văzut câţi suntem, imediat şi-a făcut calcule cam câţi bani ar scote de la noi. M-am dus la el, i-am spus care este situaţia şi că vrem să îi plătim 5 lei pentru bicicletă atât cât este biletul la casă, la care acesta, foarte sigur pe el, îmi spune că despre ce bilet de bicicletă vorbesc pentru că nu există aşa ceva, că singurul bilet care se taie pentru bicicletă este cel tăiat în tren şi calculat după distanţa parcursă şi greutatea bicicletei, ceea ce până la Braşov, ne-ar fi costat cam dublu bicicleta decât biletul de persoană, ceea ce i-am spus că nici nu se pune problema, continuând să susţină că nu există bilete de bicicletă de 5 lei care se eliberează în gară. Şi i-am propus să facem pariu că există. A fost de acord. Noi, dacă am fi pierdut, ar fi trebuit să plătim aşa cum dorea el, el dacă ar fi pierdut, nu ne-ar fi cerut niciun ban şi, în plus, ne-ar fi dat şi toţi banii luaţi şpagă în acea zi, pe care îi avea în buzunar. Şi i-am adus dovada spre surprinderea sa: i-am arătat cele vreo 30 de bilete de bicicletă de la dus, pe care le păstrasem în rucsac. Ne-a dat dreptate, nu i-am plătit niciun ban, dar i-am zis să-şi păstreze şpaga strânsă în acea zi, dar să-i fie învăţătură de minte. Ne-am despărţit prieteni…

FreeRider – Cum vă organizaţi pentru a nu fi haos când zeci de biciclişti urmează a se „îmbarca” în tren?

AVP – Foarte simplu: iau legătura cu cei de la CFR să-mi spună cu cât timp înainte vor gara trenul, apoi îi rog pe participanţi să fie în gară la momentul în care trenul garează, doi-trei dintre noi se ocupă de aranjarea bicicletelor în partea de jos a vagonului, timp în care, ceilalţi, după ce au predat bicicleta îşi ocupă un loc în partea de sus a trenului. Astfel, de fiecare dată, trenul poate pleca fără întârziere şi fără să fim înjuraţi de ceilalţi pasageri. La întoarcere, când de cele mai multe ori, staţia de unde urcăm este pe traseu şi nu la capăt de linie, procedăm în mod similar, având şi ajutorul reprezentanţilor CFR-ului, care ştiu că din acea gară vor urca mulţi biciclişti şi că trenul trebuie să staţioneze un pic mai mult decât timpul oficial. La coborâre, „procedura” este aceeaşi, în sens invers, doi-trei dintre noi „extrag” bicicletele şi fiecare dintre participanţi şi le recuperează pe rând.

FreeRider – Există vagoane speciale pentru biciclete? Sunt de ajuns când Adevăraţii Veloprieteni se duc în tură?

AVP – În prezent, CFR-ul dispune de vreo 4-5 vagoane cu spaţiu pentru 10 biciclete pe care le ataşează, dacă nu există o solicitare în genul celor pe care le facem noi, trenurilor regio de pe Valea Prahovei sau vara, către mare. În rest, la trenurile regio, poţi urca cu bicicleta, contra unui bilet de 5 lei, pe care o poţi pune acolo unde reuşeşti să găseşti spaţiu încât să încurci cât mai puţin accesul celorlalţi pasageri. În cazul trenurilor inter regio, există tot doar pe anumite rute (ca exemplu, către Moldova nu există!!!) câte un vagon cu spaţiu special destinat bicicletelor şi schiurilor, unde au loc vreo 6 biciclete, în acest caz, biletul fiind 10 lei pentru transportul bicicletei. Altfel, dacă bicicleta este pliabilă sau demontabilă (după noi, orice bicicletă este demontabilă, nu însă şi după părerea celor de la CFR) acestea se pot transporta gratuit în limita spaţiului disponibil (adică îţi iei bilet şi dacă nu găseşti spaţiu disponibil, cobori, cam aşa aş interpreta eu regulamentul lor). Dacă aceste vagoane sunt de ajuns atunci când grupul nostru participa la ture care presupun transportul cu trenul? Nu, nu sunt de ajuns, insa momentan înţelegem că acestea sunt dotările CFR-ului, dar sperăm ca lucrurile să se îmbunătăţească, iar aceste vagoane speciale să fie disponibile pe majoritatea rutelor pentru a putea beneficia de ele şi atunci când nu pleci cu grupul (procedura cu solicitarea de vagon suplimentar presupune un număr minim de participanţi, adică 15 biciclişti).

FreeRider – Dar cu Poliţia Română cum vă înţelegeţi? Care sunt meritele pentru care ar trebui să vă mulţumească mulţi biciclişti? Cât de uşor beneficiaţi acum de susţinerea Poliţiei când le solicitaţi ajutorul?

AVP – Cu Poliţia Română avem o relaţie foarte bună, relaţie pe care am construit-o în timp. De multe ori, în aceşti ani, diverse echipaje de poliţie rutieră, văzându-ne atât de mulţi în trafic, se interesau despre ce este vorba, care ne este traseul şi se ofereau să ne escorteze pentru a ne ajuta să trecem mai uşor prin intersecţiile mai „grele” de prin capitală, oprind circulaţia până la trecerea întregului pluton. Totodată, ne-au rugat ca atunci când avem nevoie de prezenţa lor pe tot traseul să luăm legătură cu Brigada Rutieră din timp, să le transmitem traseul pe unde organizăm plimbarea, iar ei ne vor acorda tot ajutorul pentru ca evenimentul să se desfăşoare fătă probleme şi cât mai confortabil.

FreeRider – Care este relaţia voastră cu transportul în comun (RATB şi taxi) din Bucureşti şi cum aţi reuşit să le schimbaţi percepţia atunci când văd biciclişti pe străzile oraşului?

AVP – Cu autobuzele şi troleele, în ultima vreme s-a observat o oarecare îmbunătăţire a relaţiei cu noi, bicicliştii. Au fost atenţionaţi în urma unor reclamaţii să aibă grijă fie să treacă la o distanţă mai mare de noi, fie să ne lase spaţiu suficient de la bordură astfel încât să putem trece fără probleme. La rândul nostru când suntem în grup şi ajungem în spatele unui autobuz sau troleu, nu-l depăşim şi aşteptăm să plece din staţia pentru a nu sta să ne tot depăşim unii pe ceilalţi.  O problemă însă care ar trebui să fie rezolvată ar fi aceea ca şi RATB-ul, aşa cum se întâmplă la metrou, să permită măcar pe perioada weekend-ului accesul bicicliştilor în autobuze (sunt destule situaţii în care un biciclist nu mai putea pedala până acasă, defecţiuni tehnice majore la bicicletă, epuizare din cauza efortului, etc.). În schimb, cu şoferi de taxi, problemele sunt încă prezente, fiind semnalate foarte multe cazuri în care aceştia ne şicanează chiar în mod intenţionat în trafic. Ca urmare, în perioada următoare, ne dorim să avem nişte discuţii cu reprezentanţii companiilor de taximetre în care să le expunem dorinţele noastre şi sperăm să reuşim să ne facem înţeleşi. Sunt încă mulţi şoferi şi în special de taxi care nu pricep că şi noi facem parte din trafic, că în condiţiile existente în Bucureşti în prezent, nu putem fi prezenţi decât tot pe carosabil. Şi, în plus, credem că dacă din ce în ce mai mulţi biciclişti vor rula pe carosabil şi aceşti şoferi vor înţelege până la urmă că facem parte din trafic.

FreeRider – Cât de uşor vă este sau cum vă deplasaţi prin oraş când sunteţi grup mare?

AVP – Existenţa regulilor despre care am vorbit şi respectarea lor ne ajută să reuşim să ne deplasăm cu cât mai puţine probleme prin oraş. Atunci, când suntem peste 100 de membrii, cum se întâmplă la turele de marţi, când este vreme bună, dacă drumul are mai multe benzi pe sens, ocupăm doar o singură bandă, iar când drumul prezintă o singură bandă pe sens, mergem în coloană câte unul, respectând prevederile codului rutier, oprind la semafoare, chiar dacă acest lucru presupune ruperea plutonului. Avem grijă ca, acolo, unde lăţimea drumului ne permite să ne regrupăm pentru a nu ne distanţa prea mult unii de ceilalţi. Din aceste considerente, una dintre propunerile care trebuie făcute instituţiilor abilitate ar fi modificarea regulilor de circulaţie cu privire la mişcarea grupurilor mari de biciclişti pe carosabil, în localităţi.

FreeRider – Câţi kilometri apreciaţi că aţi parcurs până acum ca grup?

AVP – Este greu de realizat o astfel de estimare, mai ales că mulţi dintre membrii grupului participă la evenimente organizate în zonele în care locuiesc. Dar, aşa, într-un mod grosier, la o medie de 5.000 de km, fiind 3.500 de membri şi ţinând cont că suntem câteva sute care avem zeci de mii de km, cred că depăşim uşor 25 de milioane de kilometri. Ca o glumă, dacă am primi fiecare câte un euro pentru fiecare km parcurs cum există o iniţiativă într-una dintre ţările europene, am fi cei mai bogaţi participanţi la trafic. Pe de altă parte, circulă pe interne de ceva vreme o glumă potrivit căreia noi, bicicliştii suntem vinovaţi de criza mondială, pentru că nu plătim taxe, accize etc.

FreeRider – Care sunt planurile de viitor? Aveţi de gând să atingeţi o cifră anume din punct de vedere al numărului de membri în grup, un număr de ture realizate, un număr de kilometri parcurşi etc.?

AVP – Sperăm ca acest grup să rămână unit în jurul ideii de promovare a mersului pe bicicletă şi de a face cicloturism… de performanţă. Da, cu fiecare eveniment pe care îl organizăm, încercăm să aducem lucruri noi, încercăm să strângem lângă noi cât mai mulţi pasionaţi, iubitori de turism efectuat pe două roţi, varianta de a admira locurile superbe din această ţară într-un ritm care îţi oferă posibilitatea să te opreşti oriunde ţi se pare ca merită, să admiri peisajul, să faci fotografii, să afli de la localnici cât mai multe despre istoria acelor locuri. În acest sens, alături de cei care îşi doresc sa se implice cu adevărat, vom înfiinţa o fundaţie prin care sa reuşim sa susţinem şi mai bine cicloturismul în România. Nu ne-am propus să atingem vreun număr anume al membrilor grupului, chiar dacă, în prezent, nu greşesc daca spun ca Adevăraţii Veloprieteni au devenit poate cea mai cunoscută comunitate de biciclişti din Bucureşti şi din România. Ne interesează în primul rând ca cei care suntem, şi care ni se vor mai alătura pe parcurs, să fim cât mai activi, să participăm într-un număr cât mai mare la evenimentele organizate, în funcţie şi de pregătirea şi antrenamentul fiecăruia. De aceea vom continua atât în timpul săptămânii, cât şi în weekend să organizăm evenimente pe trasee cât mai diversificate ca lungime şi ca dificultate, astfel încât să putem satisface gusturile, dorinţele majorităţii celor din grup. Cu siguranţă, evenimentele simbol ale grupului vor continua sa adune noi ediţii şi în anii următori şi vom încerca să le promovăm din timp, astfel încât membrii grupului să poată să îşi aranjeze zile libere, concediul pentru a putea participa. Personal, nu mi-am propus în niciun an vreo ţintă privind numărul de kilometri parcurşi, aceştia practic vin de la sine, se adună cu cât evenimentele pe care le organizez sau la care doar particip sunt tot mai multe şi mai interesante. Şi totuşi dacă în 2014 am avut toate şansele să depăşesc 17.000 de km, ceea ce înseamnă un total de peste 50.000 de km în cei patru ani de zile de când am regăsit pasiunea pedalatului probabil că la anul voi trece şi peste „pragul psihologic” de 20.000 de km pedalaţi într-un an. De asemenea, toţi ceilalţi administratori ai grupului au depăşit pragul de 10.000 km în acest an, iar în grup, există câţiva veloprieteni care se apropie de graniţa a 20.000 de km pe două roţi. În rest, sa auzim numai de bine, lanţ întins, vânt din spate şi la mulţi ani pe două roţi tuturor Adevăraţilor Veloprieteni!