Numeroasele ieșiri cu bicicleta în timpul iernii, mai ales cele de la Câmpulung Muscel, m-au învățat că frigul nu este neapărat un impediment ca să-ți strice distracția pe două roți, decât dacă este exagerat și însoțit de vânt. Spre exemplu, la zero grade, poți pedala cu îmbrăcămintea adecvată și cu alegerea, atât cât se poate, a unui traseu fără diferențe mari de nivel. Căci atunci când cobori, frigul este desigur amplificat și de regulă cum coborârea vine imedit după urcare, o să fii transpirat și vei suferi de un disconfort accentuat. De asemenea, până în -5 grade, lucrurile sunt încă decente, dar părăsim zona de confort, iar sub -5 grade sau mai jos, am ajuns la concluzia că este total stupid să mai ieși. Ultima mea ieșire la -10 grade s-a soldat cu degerături pe față. Așadar, din punctul meu de vedere, dacă ne îmbrăcăm corespunzător și nu trebuie să înfruntăm vântul, să ieși la pedalat la o temperatură de zero grade nu este de fapt atât de rău.
1.Hainele
Ce presupune îmbrăcămintea corespunzătoare? Cu siguranță nu o pufoaică și blugi. Să te îmbraci în straturi este cazul ideal. Spre exemplu, eu folosesc două tricouri cu mânecă scurtă, o bluză cu mânecă lungă și peste o jachetă specifică pentru sezonul rece (sunt unele pe care scrie că-ți țin de cald până la -10 grade dar din toate cele pe care le-am testat, nici măcar una nu s-a dovedit a fi eficientă la acea temperatură). În schimb, o jachetă pentru -10 grade te va face să te simți confortabil la -5 grade spre exemplu. Mănușile de iarnă sunt și ele recomandate deși ruinează mult din feeling-ul pe care-l ai când ții ghidonul, când frânezi sau când schimbi vitezele. Iar peste o pereche de pantaloni lungi cu bazon ar mai merge încă o pereche care să fie water/wind proof. La Decathlon spre exemplu au câteva perechi de pantaloni de genul acesta, ieftini și eficienți. Pantalonii lungi cu bazon pe care i-am folosit mereu au fost dintre cei specifici de bicicletă, cu o căptușeală (nu groasă) pe interior. Prefer echipamentul de culoare neagră, căci mai atrage din căldura soarelui în cazul în care acesta se arată.
Trebuie să ne protejăm desigur și capul. Aici fie ai opțiunea unei caguli – dar care-ți aburește ochelarii când urci, fie o cipilică peste care prinzi casca. Cei cu pielea mai sensibilă la frig s-ar putea să prefere totuși o cagulă și să renunțe la ochelari pe urcări (îi poți folosi apoi fără probleme la coborâre). Dacă utilizezi totuși o cipilică, atunci un Buff ar fi de preferat ca să-ți acoperi gura și nasul.
Dar poate cel mai important este să-ți alegi șosetele și încălțămintea perfectă. Nici până acum nu pot spune că am găsit cele mai eficiente șosete de iarnă, nici măcar cele de la brand-uri consacrate nefiind 100% eficiente, dar poți compensa cu o pereche de încălțăminte pentru pedale clipless, care să fie waterproof și să aibă o căptușeală corespunzătoare pe interior. Dacă șosetele pe care le porți sunt groase, ideal ar fi să probezi noua încălțăminte cu acestea. De exemplu, la încălțămintea de iarnă, eu am nevoie de un număr mai mare (43 în loc de 42) ca să nu am piciorul storcit. Dacă vrei să ieși prin zăpadă mare, îți recomand o pereche de încălțăminte cu talpă flat, căci SPD-urile se încarcă cu zăpadă și nu mai clipsează. Dacă îngheață zăpada din pedale, atunci nu mai clipsezi deloc sau foarte greu. Sau stai și le cureți în permanență.
2.Bicicleta
Aici discuția devină mult mai amplă. În primul rând ce bicicletă folosim? În al doilea rând, cum sau dacă dăunează frigul bicicletei? Dar nu este vorba doar de frig aici. Este vorba și de condițiile de drum, căci este posibil ca pe unele zone de asfalt să existe material antiderapant împrăștiat pe șosea, iar sarea nu face bine bicicletei.
Concret: diferențele de temperatură, în special atunci când te întorci din tură și bagi bicicleta în casă, crează condens. Dacă ai ieșit iarna cu bicicleta la temperaturi mici și bagi bicicleta într-un loc călduros, o să vezi cum cadrul și restul de componente se aburesc imediat. Cu cât diferența este mai mare, cu atât se face mai mult condens. Iar acest condens apare și în interiorul componentelor sau al cadrului, acolo unde nu-l vezi, iar asta poate duce la rugină (valabil pentru componentele construite dintr-un metal care este posibil să ruginească – aluminiul și carbonul cu siguranță nu).
La fel de concret, spălarea și stergerea bicicletei după tură sunt obligatorii, mai ales dacă pedalezi prin zăpadă fiind de preferat să n-o lași să se topească pe furcă, pe butuci, pe cuvete, pe pinioane sau la pedalier, căci toată apa și mizeria acumulată se vor scurge în rulmenți și pe sub garnituri.
Apoi, ce fel de bicicletă folosim?
Dacă mă întrebi pe mine, cel puțin pentru off-road și zăpadă, un e-bike echipat cu anvelope de iarnă este perfect pentru distracție maximă. Ai puterea motorului pentru a putea lua orice cale (dacă zăpada nu este atât de mare încât să te oprească), iar anvelopele cu ținte sunt perfecte pentru așa ceva, oferind tracțiunea necesară. Inclusiv pe gheață, acestea sunt uimitor de eficiente.
Alții preferă fatbike-urile pentru turele pe zăpadă. Pentru acestea există inclusiv lanțuri pentru anvelope, tracțiunea maximă fiind astfel garantată într-un procentaj foarte ridicat. Construcția cadrului unei astfel de biciclete permite instalarea unei anvelope foarte late, de 4.8 inch cât și a lanțurilor aferente. Acestea din urmă sunt necesare deoarece prin zăpadă mai adâncă anvelopa groasă nu oferă o viteză de înaintare prea grozavă, ceea ce face ca atunci când pedalezi, roata de spate să se învârtă în gol.
Dacă nu avem zăpadă, atunci bicicleta noastră este suficientă. Totodată, dacă parcurgi distanțe mai mari pe șosea unde a fost folosit material antiderapant, nu uita s-o cureți corespunzător. Sau pur și simplu folosește o bicicletă ieftină, simplă, spre exemplu una de ciclocros. Până să apară e-bike-urile, iarna pedalam mult pe ciclocros, o bicicletă fără suspensii sau frâne hidraulice, așadar mult mai ușor de întreținut.
Mențiune importantă: funcționalitatea componentelor nu mai este aceeași. Furca, amortizorul, frânele, toate vor fi mai lente datorită uleiului care își schimbă densitatea. Nu te panica, se va întâmpla doar cât este foarte frig.
3.Tehnica
Dacă pe teren uscat lucrurile sunt clare, pe zăpadă sau pe gheață lucrurile sunt diferite. Cu anvelope normale pe porțiuni de gheață lucruri pot deveni rapid dramatice, am trăit-o pe propria-mi piele. Controlul bicicletei devine aproape imposibil și riști accidentări serioase. Folosește așadar o pereche de anvelope cu ținte dacă știi că drumul ar putea fi acoperit de gheață. Acestea sunt oricum foarte eficiente și pe zăpada bătătorită. Unde nu se descurcă prea bine acest tip de anvelopă este pe asfalt sau pe suprafețe dure, când țintele din aluminiu oferă un contact cu solul foarte slab. Aluminiu pe asfalt? Da, riști să derapezi în viraje la fel precum cu anvelopele normale pe zăpadă, așadar precauție mare!
Când urci pe zăpadă afânata, roata de față a bicicletei o ia în toate direcțiile și trebuie să corectezi poziție permanent, altfel te vei opri după 4-5 pedale. La vale, stabilitatea precare este de asemenea foarte pronunțată, iar dacă drumul mai are și sleauri de la anvelopele mașinilor, este posibil ca roata de față a bicicletei să se agațe imediat de marginea acestora și să cazi aproape instantaneu. Ce învățăm de aici? Că este imperios necesar să adaptăm viteza la condițiile de drum, clasica afirmație pe care o auzim în trafic atât de des.
4.Concluzii
Cea mai dificilă ieșire pe care am trăit-o iarna a fost cu un e-bike, spre Mățău, pentru a fotografia niște haine noi de iarnă pentru bicicletă. Erau garantate pentru -10 grade, însă în ziua aceea bătea puternic vântul, iar traseul a avut o ascensiune de vreo 400m și apoi imediat o coborâre, fără a mai fi ceva de urcat. Astfel, când i-am dat la vale, cele -10 grade s-au transformat lejer în -20 de grade cu vântul care bătea puternic plus frigul de la coborâre, devenind la un moment dat foarte greu de gestionat. Practic, am început să am amețeli în timp ce pielea de pe față rămasă expusă la frig suferea degerături. Când am ajuns acasă au fost necesare 2 ore ca să mă încălzesc. Astfel, am învățat pe pielea mea că totul poate deveni rapid un chin dacă nu ești în stare să iei niște decizii limpezi, în funcție de vremea de afară. Pedalatul iarna poate fi extrem de fain, mai ales dacă avem parte și de un pic de soare, cu atât mai mult când avem și o bicicletă cu care să ne putem distra cum se cuvine prin zăpadă. Este o experiență de încercat, iar dacă-ți place, de repetat. Nimic, dar absolut nimic nu se compară cu liniștea și calmul pe care ți le oferă peisajele iarna. Și în cele mai multe dintre cazuri, ești doar tu și muntele, fără oameni sau motoare prin jur. Este o simbioză greu de egalat.
