Noul trend al cursierelor echipate cu frâne pe disc se resimte în rândul majorității producătorilor și mai ales în cazul gamelor pregătite de aceștia pentru 2014. Însă nu se poate evita discuția legată de adevărata utilitate a acestora, mai ales având în vedere implicațiile de preț și greutate. Așadar, am făcut o trecere în revistă a plusurilor și minusurilor pe care acestea le prezintă, după ce am testat o asemenea bicicletă cu asemenea frâne.
Despre frânele hidraulice SRAM Red
Am putea începe prin avantajele pe care le oferă aceste frâne pe disc. Indubitabil, puterea de frânare este mai mare și modulația este îmbunătățită, deși nu în aceeași măsură. Mai mult de aceste două puncte nu cred că am putea trece, însă implicațiile lor au o influență mare mai ales în cazul siguranței. Chiar dacă nu constituie o garanție în pragul unei căzături zdravene, oprirea aproape instantă măcar cultivă un sentiment de siguranță în rândul rutierilor.
Ca subiect de probă am avut o cursieră Pinarello dotată cu aceste frâne. După cum anticipam din start, eficiența frânelor nu poate fi contestată, mai ales că avem de-a face cu un model de top. În principiu, obții puterea maximă de frânare undeva în prima jumătate a cursei. Oprirea se face evident mai brutal decât la cele pe clești, dar simți punctul de oprire al roții diferit față de niște frâne ale unui mountain bike, deoarece etrierul este montat lângă axul roții și nu pe furcă.
În materie de calitate, finisajele sunt impecabile, foarte bine lucrate și durata de viață a plăcuțelor, probabil, va fi mult mai mare decât în cazul frânelor pentru mountain bike-uri. De apreciat sunt și discurile cu spider care sunt o idee mai grele decât cele turnate dintr-o bucată, însa zona centrală din aluminiu ajută la o disipare mai rapidă a căldurii pe coborârile lungi, evitând astfel apariția fading-ului. Spider-ul de pe disc este cu adevărat util doar la coborârile foarte lungi, pentru reprize scurte de frânare neavând prea mult sens.
Ar mai fi de amintit și ergonomia manetelor, care nu suferă deloc, la fel cum nici funcționarea manetelor de schimbător nu este influențată în vreun fel.
Privind dezavantajele, acestea încep în mod clar cu greutatea, setul SRAM Red cu frâne hidraulice pe disc fiind mai greu cu 463 de grame decât cel cu frâne mecanice, plus de greutate care nu include cele două rotoare. Așadar, undeva peste 600 de grame se adaugă lejer cursierei prin simpla montare a acestora. Firește, mai este și chestiunea service-ului, iar, de la caz la caz, și amalgamul de cabluri suplimentare poate fi considerat inestetic sau, uneori, deranjant.
Și, până la urmă, frâne hidraulice pe disc ori nu?
Totuși, de la aceste constatări și până la a da un verdict negru sau alb privind acest nou mix mai este cale de mers. Cred că mai degrabă se cuvine să privim problema din două puncte distincte de vedere: cel al rutierilor profesioniști și cel al sportivilor recreaționali.
În primul caz, un plus real de netăgăduit este în cazul baieurilor. Pentru că acestea sunt lipite de jantă, frânarea în exces (în cazul coborârilor lungi de exemplu) duce la încălzirea jantei și la lichefierea adezivului ceea ce înseamnă că baieul are șanse mari să sară de pe roată. Odată cu acesta, nici sportivul nu are parte de o soartă prea blândă. De asemenea, majoritatea producătorilor de renume au folosit frânele pe disc pe cursierele de anduranță, folosite cu precădere în cursele clasice de primăvară, cum ar fi Paris-Roubaix, Turul Flandrei și altele. Acolo, vremea este rareori miloasă și noroiul, ploaia torențială, zăpada sau, în cel mai fericit scenariu, doar tone de praf, reprezintă provocări serioase pentru toate componentele bicicletei. De altfel, în acele curse mulți sportivi apelează la cadre de aluminiu și la componente mai grele, dar mai rezistente, pentru a putea ajunge la linia de finiș. Prin urmare, greutatea suplimentară a frânelor pe disc hidraulice devine nelgijabilă, primând fiabilitatea lor. Totodată, un loc unde se pot bucura de succes aceste frâne este scena ciclocrosului.
Dintre dezavantajele folosirii unor astfel de frâne în alte situații decât cele menționate anterior, iarăși greutatea își spune cuvântul, cu toate că mai intervine un aspect discutabil. Uniunea Ciclistă Internațională (UCI) a impus o limită minimă de greutate a cursierelor din World Tour (prima ligă a ciclismului mondial) de 6.8 kilograme. Această limită a fost demult doborâtă de producători, care au fost nevoiți să adauge greutăți de plumb modelelor lor de vârf pentru a se conforma. Așadar, locul plumbului poate fi luat de frânele pe disc. Numai că mai intervine un aspect. Înlocuirea unei roți cu disc se face ceva mai anevoie decât a unei fără, lucru ce face ca schimbarea roților sparte în timpul unei curse, când orice secundă e prețioasă, să dureze o idee mai mult. Iar când concurezi în Turul Franței nu-ți permiți să pierzi nicio secundă. Nu în ultimul rând, la fel de predispuse supraîncălzirii sunt și frânele pe disc, iar defectele pot apărea și în acest caz, ducând la urmări nu tocmai plăcute. Și, hai să fim serioși, când ai auzit ultima oară că a avut loc o căzătură în plutonul profesionist pentru că frânele mecanice au clacat?
La toate acestea, UCI mai aduce un argument economic. Ciclismul este și așa un sport mai costisitor ca media, iar adăugarea frânelor pe disc, cu plusul de preț aferent, ar face cursierele și mai scumpe, ceea ce ar putea descuraja tinerii ce vor să înceapă să practice acest sport.
Trecând acum la cazul sportivilor recreaționali și al celor care pedalează doar de plăcere, avantajul puterii superioare de frânare este evident. Deja în această situație nu mai este vorba, cel puțin nu așa arzător ca și la profesioniști, despre fiecare gram în minus, ci de simplul fapt de a te bucura de mersul pe bicicletă. Totuși, în afară de situațiile când plouă sau vremea este în general nefavorabilă, parcă frânele pe disc sunt mai mult decât ai nevoie. Dacă însă cauți siguranță maximă indiferent de vreme, acestea sunt opțiunea potrivită.
De remarcat ar mai fi că majoritatea modelelor de cursiere din 2014 dotate cu frâne pe disc sunt modele de anduranță. Așadar, se întărește credința că aceste componente, montate pe cursiere cu unghiuri mai lejere și deci mai confortabile per total, caută să facă segmentul bicicletelor de șosea mai atractiv pentru tot mai mulți oameni. Este un lucru binecunoscut că pentru cei care pedalează în scopuri recreaționale, siguranța și confortul primează, lucru foarte logic și de bun-simț având în vedere că nu se duelează să câștige campionatul mondial. În continuare, am sintetizat plusurile și minusurile:
Plusuri
- Putere mare de frânare
- Modulație excelentă
- Performanțe maxime indiferent de vreme
- Risc scăzut de defecțiune
Minusuri
- Greutate suplimentară
- Întreținere mai complexă
- Totuși există riscul de supraîncălzire
- Preț mai ridicat
cred ca totusi cursierele ar trebui sa ramana „old fashion” in materie de frane !!!
secondez propunerea domnului jipa