Împreună cu voi avem norocul să dispunem de o pasiune extrem de frumoasă. Pentru unii hobby, pentru alţii performanţă, iar pentru alţii chiar job, ciclismul pare că nu epuizează niciodată metodele de a impresiona, încânta şi nu de puţine ori şoca.
Recent introdusele pe piaţă fatbike-uri, fac parte din categoriile de mai sus. Sigur, nu sunt chiar noutăţi absolute întrucât primele referiri la o astfel de bicicletă apar încă din 1980 când au fost folosite în deşert pe nisip. Între timp americanii şi canadienii le-au găsit utilizări aparent inaccesibile mtb-urilor normale cum ar fi mersul pe zăpada, prin mlaştină şi evident pe nisip.
În România fatbike-ul este un exotism complet. Extrem de puţine pe piaţă, cele care mai apar prin magazine sunt o adevărata raritate. Recent am luat în vacanţa de Crăciun şi Revelion două fatbike-uri întrucât ştiam că le vom putea folosi pe o suprafaţă pe care ni se spune că excelează, zăpadă.
Corratec Roar şi Drag Tundra au fost alături de noi la poalele Făgăraşului pentru câteva zile pline de pedalat pe zăpadă când adâncă şi pufoasă când fermă şi bătătorită. Impresiile şi sentimentele au fost amestecate. Pe de o parte ne-am simţit excelent pe ele, tot timpul zâmbăreţi încercând să facem ce consideram imposibil pe mtb-urile normale. Pe de altă parte am fost şi ocazional dezamăgiţi de aderenţă, geometrie sau greutate. Dar acest articol nu este o recenzie. De ea se va ocupa colegul meu Dragoş Mitroi într-un articol viitor.
Primul contact cu fatbike-ul şi zăpada l-am avut pe drumul forestier care urcă spre Cota 1400, Sinaia, şi trece pe la Schitul Sf. Ana. Ok, aici suntem la poalele Bucegilor, dar ajungem şi în Făgăraş imediat, unde am stat mai mult. Drumul forestier avea zăpadă însă cam îngheţată trebuind tot timpul să sari de pe un şleau pe altul. Având în vedere că în tura respectivă eram cu două biciclete, un mtb obişnuit şi fatbike Corratec Roar, am putut să vedem clar diferenţele dintre cele două rulând pe acelaşi drum, mai mult sau mai puţin. În această situaţie fatbike-ul a fost net superior întrucât urca aproape peste tot în timp ce mtb-ul normal nu prea.
Ajunşi sus la Cotă am continuat căţărarea şi am luat-o perpendicular pe pârtie pe o înclinaţie poate chiar şi de 30 de grade. Am reuşit să urc pe asemenea rampă aproximativ 100 metri chiar şi cu anvelopele „slick” INNOVA Spider pe care le avea Corratec-ul. Amprenta mare pe care aceste anvelope de 26×4.00 o au pur şi simplu oferă aderenţă chiar dacă profilul nu este dedicat de iarnă. Dar atenţie, aderenţă există doar atâta vreme cât nu se face vreun viraj, moment în care cu siguranţă vei aluneca. Pentru aderenta perfecta review-urile de pe net recomandă Surly Nate.
Problema „existenţială” pe care am avut-o cu anvelopele a ţinut de presiune. Dacă le umfli la cât scrie pe ele – 2,1 BAR în cazul celor INNOVA de pe Corratec, atunci cu siguranţă vei sări în toate părţile mai rău ca o minge. Pe de altă parte pe anvelopele VEETIRECO H-Billie de 26×4.25 de pe Drag presiunea recomandată era şi mai mare, 2,5 BAR. Aşadar după ceva documentare pe net şi câteva discuţii pe Facebook am ajuns la concluzia că presiunea, pe zăpadă, trebuie să fie mult mai mică, extrem de mică!
Aşa am ajuns în Făgăraş cu ambele biciclete, Corratec şi Drag, reglându-le presiunea în aşa fel încât să fie cât mai confortabile. Am ajuns să le umflăm la 0,9 BAR şi am fi pus şi mai puţin dacă pompa de podea ar mai fi ştiut să măsoare. Surprinzător a fost că anvelopele nu păreau cu mult mai moi şi nici nu se deformau cu mult mai mult când erai pe bicicletă. În schimb confortul a fost mult îmbunătăţit, şi aderenţa.
Am plecat aşadar din nou la plimbare de data asta spre Cabana Bârcaciu din Făgăraş. Ştiam că vara, cu puţin efort, se poate urca pe bicicletă pe poteca turistică, pe jos şi cu rucsacul în spate drumul durând în jur de 4 ore. Din păcate tocmai ninsese, iar poteca spre cabană nu era făcută. Am încercat să forţăm însă era în zadar prin zăpada care trecea de genunchi. Nu aveam nicio şansă nici cu cele mai „de iarnă” anvelope pentru fatbike.
Aşadar ne-am întors şi am făcut câţiva zeci de kilometri pe forestierele din zonă care ofereau zăpadă bătătorită şi perfectă pentru pedalat. Senzaţia iniţială a fost că turele făcute în ziua respectivă putea fi făcute şi cu un mtb normal deşi, la o analiză mai aprofundată ne-am dat seama că, cel puţin pe coborâre, stabilitatea unui fatbike nu poate fi întrecută. La fel şi frânarea. Nu-ţi va veni să crezi ce bine frânează bicicletele astea fat aproape pe orice tip de zăpadă.
Experienţa pe fatbike a fost interesantă. Cele două biciclete au fost încercate inclusiv de fete bicicliste care s-au declarat impresionate de stabilitate şi de faptul că îţi oferă senzaţia de tanc ce poate trece prin orice troian. Iar adevărul este că senzaţia se apropie bine de realitate. Pe de altă parte greutatea nu este apropiată de cea a unui tanc. Drag-ul are 16,7, iar Corratec-ul doar 15,23 kg. Fatbike-urile sunt privite ciudat la ora asta însă la fel au fost şi 29er-ele. Sigur nu le putem compara, fatbike-ul va rămâne tot timpul o nişă, probabil. Dar nu putem să nu-i admirăm avantajele, iar dacă faptul că o vei folosi doar iarna sau vara la mare pe nisip nu te deranjează, atunci clar fatbike-ul este pentru tine.
Şi apropos de nisip şi mare, următorul nostru test va fi la primăvară de 1 Mai când vom reedita tura VeloDelta. În această tură de 3-5 zile mtb-urile întâlnesc mult nisip. Aşadar fatbike-urile ar trebui să strălucească, din nou!
