Acum citesti
De vorbă cu George Căbăl, câștigătorul de la Tare ca Piatra și nu numai

George Căbăl este un tip tare de treabă, însă nu cu asta ne-a atras atenția, ci mai degrabă cu skill-ul său. Anul trecut, la Tare ca Piatra, a venit parcă de nicăieri și a ocupat prima treaptă a podiumului la categoria Elite, poveste care s-a repetat și anul acesta, după o cursă cu peripeții. O să-l cunoaștem mai bine prin intermediul acestui interviu și vom încerca să aflăm și cum a reușit să ajungă din nou pe locul 1 la Tare ca Piatra, după ce în finală a căzut pe traseu.

George, anul trecut la TCP15, la prima participare la un concurs de downhill și de altfel, la prima victorie. Nu știu sincer câți își mai pot face intrarea astfel în ziua de azi.
Foto: Constantin Botea
Dar George știe mai bine pe motocicletă. 🙂

1.Salut George și felicitări pentru rezultatul de la Tare ca Piatra! Cum ai decis să participi anul trecut? Te-a convins cineva sau ai vrut să-ți măsori puterile cu cei mai buni dintre cei mai buni?

Salut Dragoș, multumesc frumos ! Totul a început după ce mi-am cumpărat primul Ebike în aprilie anul trecut, mai exact un Mondraker Chaser (entry level). Până atunci foloseam o bicicleta de enduro pentru cardio si distracție la vale pe potecile din Poiana Brașov. Cu Ebike-ul parcurgi distanțe mai lungi și astfel descoperi și multe alte trasee. Acesta a fost și cazul meu, am început să descopăr traseele din Postăvaru’ care mi-au plăcut foarte mult. Am inceput să ies dimineața la prima oră (7.00-8.30) de 2, 3x/săptămână.

Îmi place să încep astfel ziua, sunt mult mai liniștit, merg la muncă cu o stare foarte bună. Ulterior în luna august mi-am achiziționat un Mondraker Level RR 2021 care este gama de top, alte suspensii, frâne etc. La finalul lunii am fost cu prietenii de la motocross la un eveniment unde mi-au povestit de intențiile lor de a participa la un concurs de downhill (TCP15). Fiind mai mulți din gașca de mx care urmau să vină la concurs am decis să merg și eu. Ulterior am vorbit cu prietenii mei de la Playbike care mi-au împrumutat o bicicleta de downhill (KONA OPERATOR CR) cu 3 zile înainte de concurs și astfel am ajuns TCP15.

2.Revenind la anul acesta, în calificări ai venit cu un timp aproape ireal – dacă mă întrebi pe mine. Cum a fost însă finala? Povesteai că ai căzut la un moment dat. Cum ai reușit să recuperezi timpul pierdut? Spune-ne mai mult despre ceea ce s-a întâmplat.

În calificări am avut un parcurs foarte bun al traseului, dar știam că se poate și mai bine. Astfel în finală aveam să dau totul. „Totul” a fost până la capătul celui de-al doilea off-camber (cel lung cu o săritură la mijloc care se putea ocoli prin dreapta și la final era în partea dreapta o movilă de pământ în care aproape mă opream de fiecare dată) unde nu știu ce am făcut că m-am trezit pe jos, bicicleta era căzută puțin în vale. Moment în care am strigat de nervi/supărare/dezamăgire că am greșit tocmai în finală și de acolo a început adevărata cursă.

La următorul arbitru am strigat „am căăzut” și mi-a spus „nu-i nimic, dă-i mai departe!” parcă m-au încurajat cuvintele acestuia și am tras cât de tare am putut. M-am concentrat să țin cele mai bune trase, iar pe virajele de jos să frânez cât mai puțin sau chiar deloc. Am ajuns la ultima porțiune înainte de finish pedalând din toate puterile, din acest motiv am fost aproape să ratez aterizarea la roadgap-ul de la finish. Am trecut linia de sosire crezând că am pierdut, eram tare dezamăgit că am greșit… Ulterior am auzit la microfon că am avut cel mai bun timp și m-am bucurat enorm. Nu-mi venea să cred că am câștigat.

A doua participare, a doua victorie, de data aceasta la un an distanță (TCP16).

3.Cât de des ieși cu bicicleta? Faci antrenamente specifice?

Ies cu bicicleta electrică de 2/3 ori pe săptămână. De obicei urc în Postăvaru’ și cobor pe Crucuri înapoi în oraș.

4.Ești campion național și est-european la Motocross, ceea ce este impresionant per se. Cât de mult te ajută skill-ul de la moto la bicicletă? Cum se pot compara cele două?

Cred că viteza pe care o dezvolt pe circuitul de Mx, faptul că sunt obișnuit să merg cu viteză pe un teren accidentat, cu șleauri/șanțuri, sărituri de zeci de metri mă face ca viteza pe care o dezvolt pe bicicletă să nu mi se pară de speriat și să vreau mai repede. Bicicleta este mult mai manevrabilă spre deosebire de motocicleta de motocross. La downhill obosesc mult mai puțin comparativ cu Mx unde competițiile se desfășoară în 2 manșe a câte 25 minute + 2 ture.

5.Când te-ai urcat prima dată pe motocicletă și care a fost parcursul carierei tale?

Prima dată m-am urcat pe o motocicleta de motocross în anul 2000. Pe scurt, au urmat multiple titluri de campion, vicecampion, național și est-european.

După anii 2011-12 în care am câștigat titlurile de campion național și est-european la clasele Mx2 și Mx2 Juniori am decis să merg în vest unde Mx este la un nivel mult mai înalt. În următorii 2 ani am participat în Campionatul Internațional al Germaniei ADAC MX MASTERS unde cel mai bun rezultat a fost locul 2, iar la finalul campionatului am obținut locul 8.

Tot în 2013-14 am avut și participări în etape ale Campionatului Mondial și European. În anii 2015-18 nu am mai participat la concursuri de Mx. Din 2019 insă am revenit și am obținut titlul de campion național în 2019 și 2020. Anul acesta mai sunt 2 etape și momentan conduc Campionatul Național.

6.Pe ce bicicletă ai concurat anul acesta? Poți să ne-o descrii un pic?

Și anul acesta am primit o bicicletă cu împrumut de la Playbike, mai exact un Mondraker Summum RR 2021 Mx (roata față 29, spate 27.5). Este cea mai faină bicicletă cu care m-am dat. După câteva setări la suspensii m-am simțit foarte bine pe ea.

Ăsta e cel mai fain lucru, că mă simt pe ea din prima ca acasă. Îmi dă multă siguranță, îmi aduce aminte de motocicleta mea. Char dacă sunt diferențe între biciclete și motociclete, sunt uimit de siguranța pe care mi-o dă bicicleta asta. Bine, este de ajutor și faptul că fiecare detaliu este gândit și că echiparea este top-top. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

7.Pari un tip complet ocupat – familie, pasionat de sport la modul serios, business etc. – cum reușești să-ți împarți timpul între toate aceste activități?

Spuneam și mai sus, cel mai des ies cu bicicleta dimineața la ora 7.00 în special vara ca să am timp pentru toate celelalte responsabilități pe parcursul zilei, în felul acesta sunt mai liniștit, nu mai îmi fac planuri/gânduri tot restul zilei. În weekend mai fug cu bicicleta sau cu motocicleta la antrenament în jurul prânzului deoarece cei 2 copii sunt încă mici și dorm la prânz.

8.Te-ai gândit vreodată să participi și la o competiție de downhill din afara țării?

Mi-ar plăcea sa particip la o etapă europeană Ixs anul următor.

9.Dar la un concurs de enduro local? În octombrie spre exemplu avem Metal Enduro la Reșița – cât de atractiv sună asta pentru tine?

Nu sunt suficient de antrenat pentru un concurs de Enduro, în plus nici bicicletă de enduro nu am.

10.Plănuiești să participi și la Campionatele Naționale de Downhill din weekend?

Da, voi fi prezent la Cheile Grădiștei în acest weekend.

11.Ce șanse crezi că are România să ajungă cu un rider în top 10 la Cupa Mondială de Downhill? După cum am văzut recent, Vlad Dascălu a devenit un nume important în XCO.

Din experiența de la Mx pentru a putea obține rezultate notabile la Cupe/Campionate Mondiale este nevoie de foarte multă muncă, dedicare și prezență constantă la concursurile importante din afara țării. Este greu de spus având în vedere faptul că în 2021 a avut loc un singur concurs de downhill. Este nevoie de mai mult de atât pentru a stimula, motiva copii să practice și devină buni în acest sport. Pentru Vlad Dascălu am doar cuvinte de laudă, îl felicit și îi doresc succes mai departe.

Vezi Comentarii (0)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

14 − twelve =