Încă mai avem de așteptat până să putem spune că vremea ține cu cicliștii, dar poate tocmai acesta este momentul ideal pentru a cugeta asupra lucrurilor noi pe care vrem să le încercăm sezonul care urmează. Unora poate le-a surâs de-a lungul timpului ideea să încerce ciclismul de șosea, însă varii motive au stat între ei și explorarea acestei curiozități, fie că au fost sau nu întemeiate. În orice caz, noi am hotărât să aruncăm niște lumină asupra chestiunii bicicletei, în situația de față cursiera, vorbind în cele de mai jos despre câteva mituri asociate cu aceasta, dar și câteva recomandări de-ale noastre în caz că te afli în impas privind alegerea unei biciclete de șosea.
Mituri
Pasionați de folclor urban și nu numai, avem ceva pentru voi! Poate că ar fi trebuit să strângem miturile legate de cursiere într-un articol separat, dar nu e nicicând timpul pierdut. Până atunci însă am adunat cele mai înșelătoare non-adevăruri despre cursiere cu speranța că cei intimidați de acestea vor prinde curaj și se vor urca pe cursieră.
- Din pricina roților subțiri e greu să îți ții echilibrul pe cursieră – destul de adevărat, dar dacă şi numai dacă trăieşti într-un univers unde nu există forța numită inerție (adică altul decât cel pe care îl cunoaștem)
- Poziția aplecată atunci când ții ghidonul din scobitură cauzează dureri de spate – mușchii spatelui vor fi solicitați indiferent ce disciplină sportivă vei practica cu bicicleta. Poziția va necesita o perioadă de adaptare, însă la fel de mult ajută și exercițiile de forță pentru spate și adoptarea unei posturi corecte (flexia trunchiului să se facă din bazin, nu să cocoșezi spatele)
- Cursiera e făcută ca să mergi cu viteză – există minți care opinează că atunci când te urci în șaua cursierei, trebuie să pedalezi la maximum, nearătând niciun strop de milă organismului tău. Afirmația nu doar că intră în categoria celor fantasmagorice, dar dacă vei întâlni un alt amator care îți face observație că mergi prea încet, explică-i că există sportul profesionist unde își poate măsura forțele în valori absolute cu cicliști. Cicliști veritabil, ca să fim exacți
- Rapoarte de viteză prea dificile – aceasta este o grijă ceva mai fondată, însă în contextul actual al casetelor cu 11 pinioane care au ajuns și la gamele medii, precum și al angrenajelor compacte sau chiar cu trei plăci, fiecare utilizator poate găsi ceva pe măsura puterii sale. Despre acest aspect vorbim mai încolo în articol
- Roțile care se îndoaie ușor – firește că roțile de cursieră nu sunt proiectate să se ia la trântă cu borduri, gropi mari, guri de canal și alte asemenea obstacole, însă nici nu pot fi caracterizate ca fiind tocmai plăpânde. De exemplu, roțile cu profil aerodinamic sunt recunoscute pentru rezistența lor, mai ales în cazul în care provin de la producători de renume
Recomandări pentru prima ta cursieră
Faptul că există o ofertă de cursiere atât de largă, mai ales punând la socoteală și ofertele din mediul virtual, dar și că te regăsești în fața unui debut pot îngreuna semnificativ procesul decizional. Prin urmare, am trasat câteva linii generale pe care ar trebui să le ai în vedere înainte de a-ți cumpăra prima cursieră, linii pe care le poți corobora cu alți parametri, precum bugetul tău sau intențiile de utilizare.
- Ce cadru să aleg?
În principal, acest răspuns depinde de bugetul tău. De exemplu, un cadru de aluminiu va fi mai ieftin decât unul din carbon, însă la fel de bine poți găsi cadre de carbon din eșaloane inferioare la prețuri similare cu cadrele de aluminiu foarte performante, doar că în acest caz nu te vei putea bucura de beneficiile reale ale carbonului. În principiu, cadrele de aluminiu sunt mai rigide și mai puțin comode, dar acest lucru se poate contrabalansa folosind o tijă de șa cu elastomer, anvelope cu balon mai mare, o șa mai comodă sau o ghidolină din plută care să absoarbă din șocurile de la nivelul mâinii. De cealaltă parte, carbonul se poate modela ca să fie rigid în zonele critice și relativ flexibil, dar cel de calitate costă substanțial mai mult decât aluminiul, în timp ce cel inferior nu mereu are calitățile căutate.
Totodată, există diverse geometrii între care să alegi, precum cursierele aero, cursierele de anduranță sau cele convenționale, ca să nu mai vorbim de iterațiile pentru femei ale producătorilor importanți, care au adaptat (sau au încercat măcar) cadrele anatomiei doamnelor și domnișoarelor. Cât despre sfatul nostru, credem că o configurație cadru de aluminiu-furcă de carbon se pretează excelent pentru un începător cu mențiunea că înainte de achiziție să testezi bicicletele între care vrei să alegi pentru a stabili care ți se potrivește cel mai bine ca geometrie.
- Rapoarte de viteză
Cum spuneam și mai sus, în momentul de față poți alege dintre multe variante de rapoarte de viteză, caseta de 11 pinioane făcându-și apariția în peisaj. În orice caz, chiar și 9 pinioane sunt suficiente, căci acoperă o plajă largă de rapoarte și un angrenaj compact (50-34) vine în ajutorul unui ciclist care începe să își dezvolte forța necesară pedalatului. Mai există și varianta angrenajului triplu, însă placa cea mai mică devine utilă dacă ai de gând să pedalezi pe lângă cineva care merge pe jos, căci chiar și la urcare rapoartele oferite vor fi prea scurte pentru a asigura o înaintare decentă.
- Echipare
Din nou, bugetul joacă un rol esențial și la fel și intențiile tale. Dacă doar încerci marea cu degetul, atunci nu ar avea sens să te arunci la o bicicletă echipată cu ceva care îți solicită bugetul, mai ales dacă acesta reprezintă o constrângere. În schimb, dacă plănuiești să mergi mai serios pe șosea, dar vrei totuși ceva de debut, recomandăm să te orientezi spre seturi care oferă un minim de durabilitate și fiabilitate. De exemplu, în cazul produselor Shimano un mix de componente Tiagra/105 ar oferi o experiență plăcută și lipsită de bătăi de cap, în timp ce SRAM are pregătit Rival în acest sens, iar Campagnolo, producătorul dedicat exclusiv ciclismul de șosea, are ca replică Veloce care chiar dacă e entry-level după standardul propriu, se situează undeva pe la gama de mijloc raportat la ceilalți doi producători.
Ce se află sub seturile enunțate mai sus deja are carențe în fiabilitate și durabilitate, se dereglează ușor și chiar începător fiind, ajungi să sesizezi lucrurile acestea. Seturile inferioare se pretează fitness-ului mai mult sau poate bicicletelor rapide de oraș, așa că pentru ceva care să reziste la cerințele antrenamentelor și curselor de șosea, chiar și pentru amatori, am avea în vedere seturile sus-menționate.
- Roți
Cum ziceam și mai sus, o pereche de roți cu profil înalt rezistă mai bine când întâlnește în mod neașteptat o groapă, o bordură sau un canal, însă pentru ceva de calitate va trebui să scoți ceva mai mulți bani din buzunar. Jantele din aluminiu sunt cele mai recomandate pentru începători căci au o rezistență decentă și adesea vorbim de jante cu perete dublu, însă durabilitatea poate fi îmbunătățită sau cel puțin protecția jantelor poate fi sporită folosind anvelope cu un balon de minim 25mm, umflate la presiunea recomandată de producător. Desigur, și ocolirea obstacolelor contribuie semnificativ la integritatea fizică a întregii biciclete.
Prima mea bicla a fost un mtb. Pana la o tura de sosea facuta alaturi de cursiere. N-am avut nici o sansa. Am ramas hat departe in urma. Asa ca mi-am zis sa incerc si eu una. Din cat m-am dat cu ea va pot spune ca:
– initial pozitia extrem de joasa si ghidonul mult mai ingust m-au facut sa ma simt nesigur. Nu rotile subtiri. Dar tot mergand pana la urma m-am obisnuit. Nu imi e nici acum foarte confortabil sa iau o mana de pe ghidon – dar macar stiu ca e doar in mintea mea.
– pozitia aplecata ma lasa mai mult cu dureri de gat. Dupa ceva timp am invatat ca nu trebuie sa privesc „in fata” drumul, ci mai pe sub sprancene. Ajuta enorm si o casca fara cozoroc. Tot pentru confort – am depasit idelile preconcepute „saua orizontala”, „capete ghidon paralele cu pipa”. Am descoperit ca inclinand putin saua e mai confortabil. Similar si cu ghidonul.
– cursiera este facuta sa mergi cu viteza. Pe mine ma fura intotdeauna. Nici nu stiu cand trec de 30 si parca nici 40 nu e destul… Comparativ cu mtb-ul cu slick-uri cu acelasi efort pedalez cam cu 5-10 km/h mai mult. Dar, va repet, nu va dati seama.
– rapoartele de viteza sunt … de viteza. Pentru un traseu plat sunt arhi-suficiente 50/34 cu pinioane de 11-27. Pentru oricine. Daca va veti da numai pe trasee plate puteti folosi chiar si o singura viteza. Cand traseul incepe sa fie valurit atunci incep problemele. Cu cat mai abrupte urcarile – cu atat mai mari problemele. O cursiera buna la toate ar fi una cu angrenaj triplu si pinioane de 11-32.
– rotile subtiri mi-au lasat intotdeauna impresia de fragilitate. Am incercat intodeauna sa le feresc chiar si de gropite. Am putut totusi sa le incerc si rezistenta – in Navodari sunt niste drumuri ca araturile. Dar nici acolo nu am reusit sa le descentrez. Oricum, prefer sa nu dau in gropi cu ele.
Una peste alta – o cursiera este o experienta diferita de mtb. Necesita obisnuinta si rabdare, dar in cele din urma veti deveni dependeti. Poate chiar o sa va faca sa renuntati la mtb!
Și eu am început cu un MTB, cu care am participat la mai multe curse, și de care sunt mulțumit în continuare.
La sfârșitul sezonului trecut mi-am cumpărat și o bicicletă de șosea (cursieră de anduranță) – chiar de un nivel mai ridicat decât bicicleta de munte. Am făcut deja 3-4 ieșiri cu ea în ultimele săptămâni – aș fi ieșit mai des dacă era mai uscat pe afară.
Sunt foarte mulțumit de ea și încep să o cunosc mai bine pe măsură ce merg cu ea. Sunt unele diferențe destul de mari față de bicicleta de munte – poziția, ghidonul, stabilitatea, dar merg cu amândouă (pe rând, evident) și apreciez mai mult ce pot face cu fiecare.
Pentru ieșirile curente prefer cursiera – am ieșit din casă și apoi în 15 minute din București, așa că pot face un antrenament bun în o oră sau mai puțin. E mai greu să găsești un traseu interesant pentru o bicicletă de munte în București, așa că în perioada asta ies cu Răzvan de la MTB Academy și voi ieși pe munte sau trasee off-road de la primăvară, când se mai usucă.
În măsura în care vă permite bugetul, vă recomand (și) o bicicletă de șosea – pare oarecum alt sport, dar are părțile lui interesante și oferă o înțelegere mai bună și un antrenament ciclistic mai complet.
Am re-inceput practicarea ciclismului recreational in 2012 cu un MTB Scott Aspect 10, de care am fost foarte atasat. A fost o bicicleta foarte versatila, foarte buna, comfortabila, agila, suficient de usoara ~12kg, dar nu s-a putut „darui total” pasiunii mele pentru asfalt. Geometria, greutatea si rapoartele sunt proiectate pentru padure, urcat rampe in forta, furca te ajuta la gropi si obstacole, rotile iti dau stabilitate si un oarecare comfort.
Am incercat adaptarea unor roti de 28′ cu cauciucuri slick, dar foile si greutatea m-au tras inapoi. Ne-am despartit dupa un frumos mariaj de 3 ani, cu speranta ca noul ei „partener” sa tina la ea fel de mult cum am tinut si eu.
Anul acesta am „cucerit” o noua gagica, subtirica in talie, un Scott CR1. Asta muiere a dracu’!
Nu te tin picioarele dupa ea. Te fugareste de iti sar ochii.
Nu am ce sa compar cu MTB-ul. Aspect-ul era regina in padure pe poteci si drum neasfaltat, poate chiar si noroaie(n-am incercat din mila), iar CR1 este superstar pe sosea.
-Viteza de croaziera medie(functie de vant, inclinatia pantei) la Aspect 25-27km/h, la CR-1 28-32km/h.
-Pozitia un sa si asezarea mainilor pe ghidon, muuuult mai confortabila pe distante lungi pe cursiera (ai 3 pozitii) pe MTB doar 2, in cazul in care iti pui „coarne”.
-Cuplul de tranfer al fortei la roata este enorm la cursiera. Forta de urcare in panta, net superioara la cursiera.
-Greutatea, nu mai vorbim. 12,4kg MTB vs. 8kg cursiera.
Am ales cu capul si cu inima. Iubesc Scott-ul.
Like!