Dacă mai toată lumea se descurcă să schimbe vitezele la MTB, la cursieră manetele combinate de frână şi schimbător pot fi destul de derutante pentru începători, cu atât mai mult cu cât manetele de la fiecare producător au un mod complet diferit de funcţionare. Un mic ghid despre cum funcţionează aceste manete este util şi ca şi cultură generală dar şi ca şi un ghid de cumpărare pentru cine doreşte să îşi achiziţioneze prima cursieră.
Pe piaţă există trei mari producători de grupuri de componente de şosea şi, implicit, trei tipuri diferite de manete: Shimano, Campagnolo şi SRAM. Mai există pe piaţă şi alţi producători de componente dar cu un nivel de popularitate neglijabil faţă de cei trei mari coloşi aşa că vom trata aici doar cele trei tipuri principale de manete.
Shimano, cel mai mare producător de componente de biciclete din lume, a introdus pe piaţă acum 25 de ani sistemul STI (Shimano Total Integration), primul sistem din lume care folosea maneta de frână pentru schimbarea vitezelor, alături de o padelă suplimentară aflată în spatele acesteia.
Pe timpul pedalatului, mâna poate să stea în zona de sus a manetei, în spaţiul special destinat acestui lucru, spaţiu din material cauciucat. Din această poziţie, atât maneta de frână cât şi padela suplimentară sunt uşor accesibile. De asemenea, mâna poate să stea şi în partea de jos a ghidonului, în drop-uri, manetele fiind perfect accesibile şi din această poziţie.
Mâna dreaptă este folosită pentru schimbarea pinioanelor şi acţionarea frânei din spate. La apăsarea în lateral pe maneta de frână, lanţul va urca pe un pinion mai mare. În funcţie de clasa manetei, lanţul poate să urce mai multe pinioane cu o apăsare mai lungă a manetei.
La apăsarea în lateral a padelei suplimentare, lanţul va trece pe un pinion mai mic. Tot în funcţie de nivelul de performanţă se poate schimba o singură viteză o dată sau mai multe.
Mâna stângă este folosită pentru frâna din faţă şi schimbarea foilor. La apăsarea în lateral pe maneta de frână, lanţul urcă pe o foaie mai mare. Datorită faptului că lanţul execută o cursă mai lungă decât la pinioane şi distanţa pe care trebuie acţionată maneta este ceva mai mare decât la cea din dreapta.
La apăsarea în lateral a padelei suplimentare, lanţul va trece pe o foaie mai mică.
Campagnolo a lansat sistemul lor integrat manetă/schimbător în 1992, cu denumirea Ergopower. Sistemul diferă mult de cel de la Shimano, maneta de frână nefiind folosită pentru schimbarea vitezelor. În schimb, este folosită o padelă oarecum similară cu cea de la Shimano, aflată în spatele manetei de frână, dar al cărei efect este invers decât la producătorul japonez, întinzând cablul de schimbător. Pentru eliberarea cablului se foloseşte o mică maneta aflată pe lateralul corpului principal, înspre interiorul ghidonului.
Pe timpul rulării, mâna poate să stea la fel, pe corpul manetei în zona superioară sau pe partea inferioară a ghidonului. Manetele sunt concepute astfel încât să fie accesibile din ambele poziţii la fel de uşor.
Mâna dreaptă controlează de asemenea spatele. Pentru a trece lanţul pe un pinion mai mare, se apasă pe padela din spatele manetei de frână. În funcţie de clasa de performanţă, se pot urca mai multe pinioane.
Pentru trecerea lanţului pe un pinion mai mic se foloseşte mica manetă laterală. La modelele mai puţin performante aceasta permite schimbarea pe rând a câte unui pinion, la cele mai performante fiind posibilă schimbarea mai multor pinioane dintr-o singură mişcare.
Mâna stângă controlează schimbătorul din faţă. La apăsarea padelei din spatele manetei de frână, lanţul urcă pe o foaie mai mare. Spre deosebire de Shimano, Campagnolo are nevoie de mai multe click-uri pentru această urcare, schimbătorul faţă având ceva mai multe puncte intermediare. Acest lucru poate fi util pentru poziţionarea corectă a patinei schimbătorului faţă pentru a nu freca lanţul în aceasta la vitezele extreme sau dacă sistemul se dereglează.
La apăsarea manetei laterale din stânga, deraiorul faţă coboară cu câte un click şi mută lanţul pe o foaie mai mică.
SRAM este ultimul sosit pe piaţa componentelor de cursieră, ei lansând manetele lor combinate de-abia în 2005. Conceptul lor este cu totul nou şi inovator, ei folosind pentru schimbarea vitezelor doar padela din spatele manetei de frână, atât pentru urcarea cât şi pentru coborârea lanţului pe caseta de pinioane şi pe foi.
Şi la SRAM, mâna se aşează comod atât pe manetă cât şi pe ghidon, singura padelă folosită fiind accesibilă foarte uşor.
La acţionarea padelei în lateral cu mâna dreaptă, dacă se apasă lung pe aceasta, după ce se simte primul click, maneta începe să acţioneze deraiorul spate care urcă lanţul pe pinioanele mai mari.
Dacă padela se acţionează scurt, până la primul click, la eliberarea acesteia lanţul va coborî de pe pinioanele mai mari pe cele mici cu câte un pinion pentru fiecare apăsare.
La mâna stângă, de asemenea, la apăsarea lungă a padelei, lanţul urcă spre o foaie mai mare.
La o apăsare scurtă a padelei cu mâna stângă, la eliberarea acesteia lanţul coboară pe o foaie mai mică.
Cam astea ar fi pe scurt metodele de acţionare a manetelor de cursieră de la cei trei mari producători de pe piaţă. În plus, Shimano şi Campagnolo au scos componente cu comandă electronică, grupurile Di2, respectiv EPS. La acestea, schimbarea vitezelor se face în acelaşi mod, doar că nu mai este nevoie de o apăsare puternică a levierelor ci doar de o uşoară atingere a acestora. Singura diferenţă e la Shimano unde nu se mai deplasează în lateral maneta de frână, pe aceasta existând un buton de cauciuc care este acţionat cu acelaşi efect. SRAM încă nu a lansat oficial un grup de componente electronic.
Informaţiile astea ar trebui să fie utile pentru alegerea producătorului preferat din punctul de vedere a tipului de acţionare, dar este bine să puneţi şi mâna să vedeţi cum se simte fiecare sistem. Pentru o informare mai bună, o să urmeze un articol în care vom descrie grupurile de componente ale fiecărui producător şi o comparaţie între ele.
Schemele grafice le-am preluat de pe centurycycles.com
