Concursurile de mtb-enduro sunt puține în general, comparativ cu cele de mtb cross country sau șosea, însă numărul lor este în creștere. Pentru sezonul 2019 s-au anunțat nu mai puțin de șapte etape ale Cupei Naționale de Enduro! Vom reveni pe tema asta cu un articol special. Așadar popularitatea disciplinei o vedem a fi în creștere însă enduro este „puțin altceva” decât mtb-ul clasic.
Dacă în articolul precedent am abordat ideea prin care descriam bicicleta de mtb-enduro ideală pentru aventură, în acest material ne vom concentra pe bicicleta ideală pentru concursul de enduro. Veți vedea că sunt destul de multe diferențe și chair dacă unele par foarte mici, în realitate, pe traseul de concurs, vor face diferențe mari la timpul tău final și locul în clasament.
Articolul este adresat amatorilor și începătorilor, dar totuși rideri cu experiență pe mtb, care fie nu au încă bicicletă pentru enduro fie au însă simt că mai este loc de îmbunătățiri. La finalul acestui articol prezentam 12 exemple de biciclete potrivite pentru acest segment, din colecția 2019, alegând prețul celui mai ieftin model din gamă. Excepție face Sunn care încă nu a prezentat modelele 2019.
Pentru o documentare optimă a subiectului am luat legătura cu Dan Jurca și Cătălin Gavrila de la Bike Attack Reșița și cu Vlad Bogdan de la Vertical Riding Romania. Bike Attack Reșița este clubul „vinovat” cu organizarea unuia dintre cele mai grele și frumoase concursuri de enduro din România, Metal Enduro, în timp ce pe canalul de youtube Vertical Riding Romania găsiți o mulțime de clipuri cu aventuri enduro din România și afară.
Dan Jurca descrie din start ceea ce consideră el a fi cifrele optime ale geometriei bicicletei ideală pentru mtb enduro race. „Geometria bicicletelor de enduro tinde să se stabilizeze în zilele noastre”, spune Dan. „Diferențele între producători devin tot mai mici din punct de vedere al geometriei. Așadar eu as defini bicicleta ideală pentru cursele enduro după cum urmează:
- Roți 29er;
- Reach pentru mărimea L: 460-480 mm;
- Reach pentru mărimea M: 435-460 mm;
- Ampatament mărimea L: 1.215 -1.230 mm;
- Ampatament mărimea M: 1.190 -1.210 mm;
- Unghiul furcii: 65 grade +/- 0,5 grade;
- Unghiul tijei de șa: 75-77 grade”.
Ideea la un concurs de enduro, ca de altfel la orice concurs, este să mergi cât mai repede la vale. Însă la enduro se mai adaugă terenul accidentat, de multe ori extrem de accidentat, dar și urcările.
„Eu unul îmi doresc 2 bicle”, spune Bogdan. „Una de aventură și una de enduro adevarat și/sau concurs. Îmi este clar că o biclă pentru race trebuie să ți-o pregătești altfel pentru un concurs de enduro față una pe care o folosești la ture cu prietenii sau aventuri de bikepacking”.
„La o cursă enduro mtb te bazezi mult pe echipament”, completează Cătălin. „Este o cursă «violentă» care solicită foarte mult echipamentul și riderul. Probabil mai important este cum ai tu grijă de bicicletă și cum gestionezi uzura din timpul cursei. Faptul că pe probele speciale totul este la intensitate maximă – mergi la vale la limită, probele speciale sunt dure, cu bolovani, sărituri, viraje, apă, rădăcini și alte elemente, totul se bazează pe tehnică, rațiune, reacție rapidă, înțelepciune, experiență și condiție fizică”.
La prima vedere pare că tot ce îți trebuie este o bicicletă robustă, dar în realitate nu este atât de simplu pentru că la enduro avem nu doar coborâre ci și plat și chiar urcări, care apar nu doar la tranzițiile dintre etape ci chiar și în cadrul specialelor.
„Bicicleta trebuie să fie suficent de confortabilă pe urcările din probele de transfer ca să nu îți stoarcă energia de care ai mare nevoie pentru probele speciale. Probele speciale au în medie lungimi de 2-3 km și sunt câte 4-5 pe zi de concurs, deci este imposibil să le memorezi perfect la antrenamente, iar atunci apar greșelile. Ca să o scoți la capăt trebuie să te bazezi pe echipament: frâne, suspensii, gume”, spune Cătălin.
Cifrele expuse mai sus de Dan poate nu îți spun mare lucru luate așa, fără explicatii. Așa că haideți să le detaliem.
„Roțile de 29er au o inerție mai bună și rulează peste obstacole cu o ușurință mai mare față de roțile de 27.5”, precizează Dan. Însă aici părerile pot fi împărțite. Personal consider că roțile de 27,5 inch (650b) pot reprezenta compromisul ideal dintre inerție și manevrabilitate. În plus, bicicletele cu roți 27,5 sunt mai potrivite și pentru riderii mai scunzi.
Reach-ul îți permite să ai o poziție cât mai neutră pe bicicletă, adică să existe o greutate echilibrată pe ambele roți, lucru care te ajută în viraje și în abordarea secțiunilor abrupte și tehnice. Ampatamentul lung oferă stabilitate mai bună pe zonele de viteză ridicată. Unghiul mic al headtube-ului oferă o stabilitate mai mare și o eficiență sporită a suspensiei față, la viteză mare și pe zonele abrupte. Un unghi mare al seattube-ului oferă o poziție mai bună pentru urcare, aducând și acesta centrul de greutate deasupra rulmentului pedalier, întărind deci echilibrul greutății pe ambele roți. De luat în calcul este și înălțimea de la sol a rulmentului pedalier. Cu cât este mai mică cu atât bicicleta este mai stabilă pe viraje. Totuși această înălțime nu poate fi prea mică pentru că ar însemna să lovești cu pedalele obstacolele de pe traseu.
Cât privește suspensiile, acestea trebuie să fie generoase. „Ceva gen 160-170 mm față respectiv 160 spate. Ajută mereu, nu doar atunci când nu ești așa plin de skill”, spune Bogdan. Însă vei observa că mtb-urile 29er pentru enduro vor avea suspensii mai mici decât mtb-urile cu roți 27,5, întrucât roțile mai mari compensează o parte din suspensia mai scurtă.
„Apoi, roțile. Multi rideri și rideri buni, pierd din cauza roților. Am văzut câte ghinioane a avut Richie Rude în EWS sau Sam Hill. Fiecare dintre ei au avut cel puțin odată probleme cu roțile. Ba chiar când am fost la Finale Ligure am vazut-o și pe Cecile Ravanel la antrenament pe acolo și ce crezi, tocmai rupsese o roată”, povestește Bogdan.
Și Cătălin subliniază cât de estențiale sunt roțile. „Anvelopele sunt foate importante. O pană pe o probă specială te cam scoate din schemă. Bătălia în cursă se dă la secunde. Poți termina proba specială relativ binișor cu pană pe spate, dar când pierzi fața, pierzi și controlul. E o decizie de moment, dacă te oprești să repari pana sau continui. Gumele cu laterale întărite, chiar dacă sunt mai grele, pot face diferența”. Continuând ideea „și jantele trebuie să fie rezistente. O aterizare ratată, un rockgarden violent sau un viraj greșit îți pot distruge roțile. Majoritatea riderilor rulează tubeless și din această cauză de multe ori jantele sunt cele care duc greul”, completează Catalin.
Deși astăzi cam toate mărcile de anvelope au modele speciale pentru enduro, cele mai cunosute și performante sunt cauciucurile de la Schwalbe și Maxxis. Dupa care avem anvelope bune și de la Continental sau Michelin.
- Schwalbe Magic Mary – Super Gravity Version;
- Schwalbe Hans Dampf – Super Gravity Version;
- Maxxis Minion DHF, DHR II și SS (modelul SS pentru teren uscat și de instalat în special pe spate);
- Maxxis Shorty – folosit mai mult la DH, dar bun și la enduro când nu știi dacă va ploua;
- Maxxis Agressor – folosit mai mult la DH;
- Continental Der Kaiser Projekt Protection Apex;
- Continental Der Baron Projekt;
- Michelin Wild Enduro – dar cam grele.
Detaliind mai mult subiectul anvelopelor, putem spune că există diferențe și între ce poți instala pe față și ce pe spate. „Pentru roata spate se cam merge pe gumă cu rezistență mai redusă la rulare, un semi-slick dacă terenul e uscat”, precizează Cătălin. „Asta poate să influențeze stabilitatea și siguranța pe viraje. Aici alegerea se face în funcție de experiență și tehnica celui care pilotează”. Așadar niște roți grele te vor îngreuna pe urcare, dar la concurs nu mai contează atât de mult pentru că știi din start că trebuie să tragi și cât ai de tras.
O componenta despre care se spune că este „cea mai mare invenție din ultimii ani la mtb” este tija de șa reglabilă hidraulic. „Dropper-ul”, cum i se spune în limbaj internațional, este esențial pe o bicicletă de mtb-enduro. Îți permite să fii aerodinamic și stabil la vale și eficient în pedalare la deal. Un dropper cu reglarea înălțimii de la comanda instalată pe ghidon, trebuie neapărat să fie prezent pe viitoarea ta bicicletă de enduro.
Pedalele sunt iărași un detaliu important. „Majoritatea folosesc «clipless pedals» cu ceva platformă”, spune Cătălin. „Dar după ce Sam Hill a câștigat al 2-lea an consecutiv EWS pe pedale platformă, treaba se schimbă. Lumea folosește tot mai mult pedalele cu platformă deși în EWS mai bine de 80% dintre rideri folosec clips-urile”.
Personal folosesc o pereche de Shimano XT cu clipless + platformă. Mă ajută în toate situațiile: să am stabilitate la vale, siguranță la sărituri și eficiență la pedalarea la deal. Când vorbesc despre avantajele pedalelor „automate” îmi place să le compar cu centura de siguranță din mașină. Când fixez picioarele în pedale simt că devin una cu bicicleta, simt că am control deplin. Nu trebuie să te temi că la nevoie, pe un viraj, nu reușești să scoți piciorul la timp. Reglându-le nivelul de eliberare vei observa că atunci când trebuie, piciorul iese fără să te gândești la asta.
Angrenajul este iarăși important. Dacă la bicicleta de aventură căutăm o foaie mică cu care să «mulinăm» pe urcări, la race ar fi bine să ai o foaie mai mare, minim 32 sau, dacă ai o casetă de tip Sram Eagle (cu pinion mare de 50t), poți pune foaie cu 34t. „Dacă ne uităm la Nate Hills, cu ale sale follow-uri, aflați că Nate are foaie de 36!”, spune Bogdan. Practic este destul de clar că foaia de 30t nu prea are ce căuta la un concurs de enduro.
Frânele desigur, sunt esențiale. Vrei să funcționeze bine și eficient pentru că vrei să frânezi cât mai târziu. „La enduro-race frânarea este violentă”, spune Cătălin. „E nevoie de frâne bune, cu discuri de 200 mm față-spate, sau 200 față și 180 mm spate. Astăzi tot mai mulți rideri folosesc frâne cu etriere în 4 pistoane”.
Despre suspensii am vorbit mai sus, dar cinematica este la fel de importantă. Cinematica descrie fizica suspensiilor și geometria cadrului. Modul cum se schimbă geometria în funcție de cum sunt amplasați pivoții suspensiei spate. „Producătorii încearcă să atingă un echilbru cât mai bun între eficiența suspensie în situații de pedalare și eficiența ei în regim de coborâre”, spune Dan. „Trebuie menționat că și în acest domeniu s-a ajuns la un punct comun, pe care îl găsim azi la majoritatea producătorilor. Această majoritate tinde să ofere o platformă a suspensiei spate care să fie sensibilă în prima parte a cursei (ajută la absorbirea eficientă a denivelarilor mici), să ofere suport la mijlocul cursei (ajută în pomparea terenului și la viraje) și să fie rigidă pe partea finală a cursei (ajută la absorbire impacturilor mari și la protecția suspensiei, de exemplu la sărituri și drop-uri)”.
Bogdan a mai identificat diferențe suficient de mari între shock-urile pe aer și cele pe arc. „Sunt tentat să încerc un coil shock în 2019”, spune el. „Am testat suspensii pe arc și din punct de vedere al confortului pe teren accidentat, sunt altceva. Dacă traseul sau traseele pe care urmează să mă dau sunt abrupte și accidentate, cu puține zone de pedalat, atunci aș alege o suspensie pe arc, absoarbe mai bine. Dacă în schimb traseele nu ar fi prea accidentate și ar fi multe zone de pedalat, atunci aș alege o suspensie pe aer, fiind mai progresivă. Cea pe arc este destul de liniară și se simte bine, dar la pedalat îți taie din putere”.
Experiența contează extrem de mult. Spre exemplu Cătălin a trecut de la o bicicleta mai „iertătoare” la una mai „agresivă”. „Am trecut de la o furcă de 180 la una de 150, de la un head angle de 65 grade la 66, de la seattube angle 74,4 grade la 74, ampatament 1.196mm la 1.165mm, reach 424 mm la 425mm, de la cadru de aluminiu la cadru de carbon, de la 15 la 12 kg. Amortizorul a rămas la fel, de 200 mm. Chiar dacă vorbim de 1 mm sau 1-2 grade, diferențele astea mici, pe potecă sunt foarte mari. Deși bicicleta din 2018 e mult mai distractivă, pe probele speciale mă cam lupt cu ea și nu prea îmi iartă greșelile”, mărturisește Cătălin.
La final rezumăm caracteristicile importante pe care trebuie să le aibă un mtb de race-enduro pentru a fi cât mai îndreptat spre concurs și mai puțin spre aventură, cu precizarea că acestea sunt doar recomandări, fiecare dintre noi având preferințele sale, cu specificații ale bicicletei care se potrivesc mai bine pentru el.
- Suspensii: între 160-170 mm;
- Geometrie: vezi cifrele mai sus;
- Anvelope: vezi exemplele mai sus;
- Roți: 27,5 inch;
- Frâne: etriere cu 4 pistoane;
- Discuri frână: față 200, spate 180 mm;
- Angrenaj: 32-34t;
- Tijă de șa reglabilă hidraulic: obligatoriu;
- Greutate recomandată: în jur de 15 kg pentru un cadru M din aluminiu.
