Pentru multă lume care a urmărit în anii trecuți, dar și în prezent ciclismul românesc, Alexandru Drilea este o figură cunoscută. Poate nu mulți îl cunosc după nume, dar prezența lui în corpul de arbitri a celor mai importante curse autohtone de șosea a fost constantă. Serviciul său obișnuit nu stă în această activitate, iar munca pe care o face l-a dus până în îndepărtatul Qatar, unde locuiește de câțiva ani. Dar pasiunea pentru ciclism nu se pierde așa ușor, așa că Alexandru a devenit acum un ajutor de nădejde al tinerei Federații Qatareze de Ciclism, fondată în 2003, de către Șeicul Khalid bin Ali Al Thani.
În acțiune la Tour of Al Zubarha
Recent, Alexandru a dat o serioasă mână de ajutor în organizarea Tour of Al Zubarha, o competiție UCI de nivel 2.2, adică la același nivel cu Turul României. „Etapele nu au fost foarte grele, maximum 125 de kilometri, plat peste tot (aici nu e nici măcar un delușor) și s-a sosit doar la sprint, fiind nevoie de fiecare dată de fotofinish. Singura dificultate a fost vântul din ultima etapă care pe o porțiune de circuit bătea din față” completează descrierea cursei. Dar ce a făcut acolo mai exact?
„Cum bine știi, în caravană, pe lânga mașinile tehnice, sunt și mașinile arbitrilor, presa, televiziune, etc. Pentru că acești șoferi nu cunosc mereu regulile din caravană, poziția lor și ce ar trebui ei să facă pentru a nu deranja caravana, mi-au trebuit câteva zile de pregătire a lor ca să le explic ce au de facut. Și, crede-mă, nu este ușor să-i explici unui indian căruia îi place doar cricket-ul, cum ce se mănâncă ciclismul!” îmi explică.
Expunerea continuă: „În prima zi din Tur am fost arbitru în start, a doua zi am făcut parte din Juriul 2, adică am consemnat cine a câștigat sprinturile intermediare și etapa, și, cum în prima etapă cicliștii nu au avut o bună informare că se mișca prea lent motocicleta info, de atunci am preluat eu acest rol. Am stat în șaua unui Harley Davidson și, crede-mă, m-a dus qatarezul și cu 160 Km/h atunci când trebuia să ajung repede în fruntea cicliștilor. De asemenea, am fost eu acela care am stat să semnez lista de start înainte de etapă, am împărțit clasamentele după redactare, am făcut și secretariat când a trebuit.”
Dar exact cât de adâncă este pasiunea sa pentru ciclism? „Arbitru sunt din 2003, mai intâi pe plan regional (am participat cam la toate cursele ce s-au ținut la Constanța, Tulcea sau Brăila) și apoi pe plan național. De câte ori am fost solicitat de către FRC am fost prezent la curse și cred că m-am achitat cu brio de sarcinile trasate, indiferent de competiție, fie aceasta Campionat Național, Turul României sau oricare alta. De când Turul României a intrat în UCI am lipsit doar la ediția din 2011, dar în rest am reușit să stabilesc legături bune cu toți comisarii UCI care au condus cursa și cu absolut toți încă țin legătura și mi-au rămas prieteni. ”
La Turul României 2013 cu o altă persoană implicată în organizarea cursei
Amintiri deosebite din ciclismul românesc? Are și de acestea! „Ca o poveste nostimă, să-i spun așa, în 2010, Paul Watson a fost comisar și în Turul Ținutului Secuiesc și le-a solicitat organizatorilor să mă aibă în corpul de arbitri. Probabil l-au impresionat calitățile mele de șofer în caravană, căci a mărturisit că nu mai văzuse pe cineva să conducă o mașină atât de aproape de pluton fără a deranja cicliștii și, în același timp, să observe tot ce se mișcă lângă el. M-am simțit tare mândru atunci, recunosc.”
De asemenea, el mai adaugă că la cursele din România, a avut și rolul de a comunica cu arbitrii, de a traduce și a pune în practică ce își dorește comisarul UCI la timpul respectiv în cursă, de a proteja cicliștii de mașinile technice și de a face radio-tur cât mai activ.
Totuși, nu lipsesc nici regretele. „Comisar UCI nu sunt încă, banii sunt singura mea problema deocamdată. Cum bine știi, FRC nu poate susține financiar, sau cel puțin nu a putut până acum, aceste cursuri și examene în Elveția și singur nu le pot face față. Să sperăm ca vor veni și vremuri mai bune.”
Alexandru dezvăluie și cum a ajuns în relații bune cu qatarezii: „De când sunt în Qatar am căutat să-mi fac prieteni în ciclismul de aici, sunt în bune relații cu federația qatareză de ciclism, în special cu secretarul general Majed Al Naimi și cu directorul sportiv Andrej Filip. Au văzut că sunt pentru ciclism și că eu cunosc acest sport. Le-am spus și că sunt antrenor pe lângă arbitru și, ori de câte ori au nevoie de mine, mă solicită să-i ajut, nu numai în arbitraj, ci și în probleme de organizare a curselor cum a fost acum la Tour of Al Zubarha.”
L-am întrebat dacă nu e greu câteodată să fii arbitru de ciclism. „Nu pot spune că am avut ceva dificil de făcut ca arbitru, iar atunci când pui suflet și iubești ceea ce faci nimic nu ți se pare greu. Ciclismul e viața mea, pot spune, chiar dacă îmi câștig banii din altceva.”
Am fost curios și de diferențele privind abordarea organizării unei curse în Qatar, mai ales că respectivul stat nu are o tradiție în acest sport. ”Pot spune că în materie de circulație rutieră se oprește tot, au avut în fiecare zi în jur de 100 de polițiști pe motociclete plus mașini de poliție, deci zero reproșuri. Mai trebuie umblat pe la staff-ul implicat în organizare pentru că nu prea știe ce are de făcut. Remarc, chiar dacă poate părea puțin tendențios, că arabii mai au de recuperat ca mentalitate în sport, dar au timp să învețe și o fac cu pași repezi.”
Și dacă tot e un arbitru român acolo, mintea mi-a fugit la posibilitatea ca și o echipă românească să alerge în astfel de curse. Ar face față? „Da , fără nicio problemă, echipele românești ar face față acestui gen de cursă, sprinterii ar avea de câștigat. Singura problemă este că acest tur e la finalul sezonului de ciclism din România și marea majoritate dintre sportivii noștri sunt ieșiți din formă. Dacă la anul voi mai fi aici, sigur va fi și o echipă românească, poate chiar echipa națională a României. Și anul acesta am vrut să aduc, dar nu a mai fost loc. Mizam pe o echipă să anuleze rezervarea dar nu s-a întâmplat”.
